Dragostea dureaza trei ani si o zi

Unii vor sa reinventeze dragostea din mers,altii o au in sange gata sa explodeze in momentul pe care il considera oportun.. Oportun poate fii orice secunda sau ..niciodata.Daca nu te lasi dus de nas de ori ce fusta care-ti apare in cale si vezi viata asa cum este ea ,este foarte probabil sa dai de adevarata"dragoste". Satul de relatii in vant,limite in timp si prejudecati ..o vei gasi...te vei indragosti pe loc de ochii ei si felul cum te saruta ,o vei recunoaste si pe intuneric ,vei sparge tacerea cu dovezi si cuvinte sincere,cuvinte spuse din adancul inimi tale si asta doar pentru simplul fapt ca o iubesti. E dragostea noastra ,unica si parfurmata cu aroma unui gest facut la anumite ocazii sau pur si simplu....Adevarul devine frumos ..adevarul este in todeauna frumos,daca il creezi in "doi". Si ajungi in momentul in care stii ca daca minti,te minti pe tine.Impreuna timpul va trece vertiginos si fiecare secunda va lumina pe intuneric.Veti simti ambii ca ati ajuns in clipa in care e recomandat sa nu programezi ora la care sa fiti fericiti.Daca ti cont e bine ,daca nu ajungi sa numeri zilele..nu pentru ca nu iubesti,doar pentru ca ai impresia ca te omoara timpul si totul devine monoton. Confuz ,rutina..O crezi?? Te crede?? si uite asa voi numarati mai departe zilele... E partea in care dragostea se depoziteaza undeva in inima,dupa 3,5 sau 10 ani..apare frica,moleseala de dupa 30,cu chelie si bere in mana si cu reprosuri sa iesi mai repede din baie . Si totusi....iubirea ramane pentru ca totul se naste din diferente..Diferenta aici ??? Cu toti incercam sa ne traim iubirea ca in ultima zi si nu incercam sa o traim ca in prima zi .In prima zi atat de frumoasa,pura si atat de nevinovata.Si vine ziua in care trebuie sa decizi daca sa faci pasul urmator ..fiecare dintre noi...Ea se va gandi daca vrea sa simta transpiratia ta alaturi de trupul ei o viata,iar el daca va suporta toate momentele cand esti mofturoasa.Tu insa nu te vei speria... Vei fi destept sa recunosti ca dragostea nu inseamna doar plimbat sub cerul instelat si cadouri oferite pentru ochii frumosi,ca dincolo de "sex" mai exista ceva,ca dincolo de monotonie a mai ramas ceva.Iubirea nu e facuta sa "testeze" ci sa "uneasca"...iar daca recunosti acest lucru,restul nu e decat confirmarea la ceea ce deja stiti.El nu va inceta sa iti spuna ca esti frumoasa ,pentru ca te va iubi asa cum esti si va sti ca nimeni pe lumea asta nu este "perfect",iar cicatricele de pe burta sunt rezultatul fericiri voastre comune :copiii. El va iesi cu tine in oras,pentru ca treaba nu o sa aiba cu gurile rele pline de ruj demodat si te va saruta indiferent daca vei avea buzele rosii sau sterse in timp..pentru el tot dulci vor ramane.El va continua sa iti gateasca mancarea preferata,pentru ca stie cat de mult conteaza asta pentru tine si va tine minte cata sare sa puna in sos.El va privi cu tine un film romantic dupa 12 noaptea,pentru ca va sti cat de rabdatoare esti si tu atunci cand priveste un meci de fotbal cu prietenii. Si daca esti cu ea in fiecare zi,cu siguranta o vei vedea cu o cratita in mana sau inbracata intr-o rochie eleganta.Asa sau astfel,o vei iubi la fel de mult si treaba nu e "cratita" si nici "rochia' si invers,daca peste ceva timp in loc de muschii vei gasi o bucata mai mare de burta,nu vei fugii.. Dragostea ramane,dragostea exista... Dragostea nu moare dupa 3 ani,i-a se reinventeaza in timp,pe baza la ceea ce s-a construit in toti acesti ani.Dragostea dureaza atata timp cat voi doriti sa dureze si cat fiecare lucreaza asupra acestei relatii...si cand te gandesti ca totul a inceput cu un sarut,continua cu o relatie matura si frumoasa in timp... si se va sfarsi cu o casa in care strangeti jucariile dupa copii... Ea dureaza 3 ani,5 ani,10 ani...sau si o zi in care intelegi ca iubirea ta pentru el este "VESNICA"....

Cum se iroseste o relatie de cuplu ce promitea

Cum se iroseşte potenţialul unei relaţii Sunt puţine lucruri care scot atât de eficient comoara şi gunoiul nostru interior la suprafaţă precum relaţiile cu alţi oameni, de la părinţi, iubiţi şi iubite, copii până la parteneri de afaceri şi prieteni. De aceea, fiecare relaţie este sacră pentru că reprezintă promisiunea, şansa de a scoate din mine lucruri neştiute, bune şi rele, care îmi vor amplifică puterea, îmi vor purifica rănile, întunericul şi demonii, vor sparge învelişul ce îmi ţine spiritul şi iubirea blocate în adâncul fiinţei mele. Înţelegerea, acceptarea şi conştientizarea faptului că orice om care acum are cel mai mic rol în viaţă mea este aici special pentru mine şi pentru a-şi face partea, pentru a-şi juca rolul în formarea şi desăvârşirea mea, precum şi eu mă aflu în viaţa tuturor oamenilor din jurul meu pentru a-mi face aceeaşi datorie, ar trebui să ne facă să cădem în genunchi plini de recunoştinţă în faţă celor care ne iubesc cel mai mult şi a celor pe care îi urăm şi dispreţuim cel mai mult precum şi în faţa tuturor de-a lungul acestui spectru. Nu neapărat în ordinea asta. De aceea, o relaţie de cuplu este una din tipurile de relaţii care are o însemnătate uriaşă în viaţă noastră. Nu a existat niciun curs de dezvoltare personală care să mă fi dus atât de adânc în sufletul meu precum relaţia de cuplu. Nicio carte, profesor sau învăţătură nu m-au făcut să îmi analizez propria lume interioară, să mă oblige să mă cunosc pe mine, cu lumina şi întunericul pe care le conţin aşa cum au făcut partenerele mele. Nu am chinuit pe nimeni în viaţa mea aşa cum mi-am chinuit partenerele şi nu am fost torturat de către nimeni aşa cum am fost şi eu torturat de ele. Deasemenea, au fost puţine plăceri mai mari pe care le-am gustat în această viaţă decât cele din relaţiile mele. Fericirea şi împlinirea solidă pentru mine într-o relaţie de cuplu s-a putut descătuşă după vârstă de 30 de ani pentru că am început să privesc relaţiile de cuplu dintr-o altă perspectiva şi această perspectiva este una diferită de curentul social cunoscut. Ce este o relaţie de cuplu? O relaţie este şansa pentru a deveni un om mai bun, mai fericit și mai împlinit. Orice relaţie de cuplu are potenţialul de a deveni o ”legătură a sufletelor”. În cuvintele lui John Wellwood: ”Asta înseamnă o legătură a sufletelor – doi oameni care se alătură unul altuia pentru a alimenta, a stimula şi a provoca paşi importanţi în dezvoltarea reciprocă. Indiferent ce se întâmplă într-o relaţie de cuplu, dacă ea nu contribuie la evoluţia ambilor parteneri este o relaţie irosită ce nu a fost trăită la adevăratul ei potenţial.

Cum se iroseşte potenţialul unei relaţii? Să crezi că o relaţie este doar pentru satisfacerea reciprocă a nevoilor este una din căile prin care poţi să îţi baţi joc de o relaţie. Când erai mic cineva avea grijă de tine. Creşti aparent, devii adult aparent, lumea e rece şi rea şi cauţi din nou să intri în starea aceea de lipsă de griji şi responsabilităţi aşa că intri într-o relaţie. Pari adult, ai o vârstă, ai un job, dar iluzia asta se destramă rapid când începi să ceri partenerului să aibă grijă de tine şi de nevoile tale aşa cum părinte are grijă de nevoile unui copil mic. Mai mult, te simţi neiubit dacă celălalt nu manifestă grijă faţă de tine şi de nevoile tale ca şi când să te îngrijească pe tine ar fi un job nou la care s-a înhămat. ”Te iubesc deci ai privilegiul de a te ocupa de nevoile mele”, par să spună partenerii. Oamenii folosesc foarte greşit cuvântul iubire. În foarte multe cupluri, în loc să îşi spună unul altuia ”te iubesc” ar trebui să îşi spună ”am nevoie de tine.” E drăguţ ca cineva să gătească pentru tine. Sau să spele. Sau să te asculte. Dar înainte să cunoşti persoana cu care acum ai o relaţie de cuplu, poate a trebuit să îţi gătești singur. Ce ai făcut când îţi era foame şi nu aveai o relaţie de cuplu? Nu cred că ai murit de foame şi nici nu cred că ai căutat vinovaţi pentru că nu ai sub nas ciorbă caldă. Ai trecut la acţiune şi ai rezolvat singur problema. Cum se face că acum când eşti într-o relaţie de cuplu, brusc, faptul că celălalt nu îţi găteşte te face să te simţi neiubit? Cum se face că acum celălalt a devenit bucătarul de serviciu, responsabil cu hrănirea ta? De asta ai intrat într-o relaţie? E mai ieftin şi lejer să plăteşti pe cineva să îţi gătească decât să intri într-o relaţie de cuplu pentru asta. Sau poate vrei să vorbim despre cadouri. Înainte de a avea o relaţie, nu cred că plângeai zi de zi în pernă pentru că nu îţi fac oamenii din jur cadouri. Când ţi-ai dorit ceva mult, ţi-ai cumpărat. Nu ai căutat vinovaţi pentru asta, nu te-ai simţit mai puţin iubit pentru că a trebuit să mergi la magazin, să scoţi banii şi să plăteşti pentru ceva ce îţi doreşti. Comanda catile Personalitate Alfa Cum se face că acum, în relaţia de cuplu, celălalt a primit această povara şi responsabilitate, de a-ţi face cadouri? Sigur, e un gest drăguţ să primeşti un cadou însă de aici şi până la a te simţi prost, trist, nefericit pentru că nu primeşti cadouri și să îți acuzi partenerul de lipsă de iubire e o cale foarte lungă. Ce anume te face să devii o panseluţa sensibilă într-o relaţie de cuplu şi să îl încarci pe celălalt cu atât de multe obligaţii rostite şi nerostite? Cum se face că starea ta interioară se schimbă atât de violent în urma unui singur gest făcut sau nefăcut al celuilalt? Nu cumva toate aceste cerinţe şi nevoi ascund cu totul altceva? Nu cumva ai o stare de neîmplinire în inima ta, legat de propria ta persoană şi viaţă iar asta te face să cauţi o alinare în celălalt obligându-l să ghicească nevoi, gânduri şi stări pe care tu le ai şi le ţii ascunse chiar şi pentru tine? Oamenii sunt nefericiţi în cuplu, se ceartă şi se despart din multe motive: sexuale nevoi nesatisfăcute nepotrivire de caracter lipsa pasiunii plictiseală lipsa unui plan comun impulsivitate şi instabilitate emoţională… …şi multe altele. Toate acestea sunt valide însă cea mai mare greşeală este să fugi din relaţie înainte să înveţi lecţia, înainte să înţelegi ce anume a scos din tine relaţia respectivă şi înainte să ai recunoştinţa faptului că în această relaţie ai avut şansa să te cunoşti pe tine mai bine, cu defecte şi calităţi şi că ştii la ce ai nevoie să lucrezi în continuare. Sunt foarte multe lecţii ce pot fi învăţate într-o relaţie. Să îţi asculţi inima ar fi una din aceste lecţii. Lucrurile sunt foarte simple. Există relaţii de rahat din care trebuie să pleci pentru că te omoară. Şi există relaţii care par de rahat pentru o clipă dar dacă rămâi acolo determinat să vezi care e lecţia, s-ar putea să descoperi cel mai frumos cadou pe care viaţă ţi-l poate oferi. Cum afli în care situație ești? Doar ghidul tău interior îți poate spune asta. El e acolo și îți vorbește. Ascultarea lui este un proces prin care va trebui să treci și nu va fi nimeni să facă această muncă în locul tău. Iubirea adevărată. În vocaţie există mai multă iubire decât în multe relaţii de cuplu. Imaginează-ţi. Omul cu vocaţie, se trezeşte cu entuziasm de dimineaţă, întreaga lui viaţă, pentru a munci neobosit ca să dăruiască lumii creaţiile sale. Munca lui va ajunge să bucure oameni pe care nici măcar nu îi cunoaşte dar prin ce a creat le va transmite o bucăţică din spiritul lui, din iubirea lui. Câte relaţii de cuplu cunoşti în care atitudinea permanentă este de dăruire cu bucurie, zi de zi, aşa cum este în viaţa omului cu vocaţie? Poate că relaţiile de cuplu au alt rol în viaţa noastră şi pentru cei care caută iubirea aceea descrisă în mitologie şi cărţi ale înţelepţilor ar trebui să înceapă căutarea ei în alte părţi fără a minimaliza importanța relaţiilor de cuplu. Dacă ar fi să numesc suferinţa numărul 1 cu care un psiholog se confruntă, aceea ar fi dezamăgirea oamenilor că ceilalţi nu le fac pe plac, nu îi servesc şi nu îi iubesc. E o suferinţă care nu şi-a găsit rezolvarea niciodată aplicând metodele deja cunoscute şi nici nu se va găsi o rezolvare până când căutarea şi atenţia omului suferind nu se vor îndrepta spre adevărata sursă a iubirii.

De ce sunt unele femei frumoase si singure. 5 raspunsuri

Celebrele gemene Karen si Kristy Ambrose si-au dat cu parerea despre motivele pentru care sunt unele femei frumoase si singure, pe popsugar.com. Vorbim despre femei destepte si frumoase, dar fara iubit. Sunt o multime de articole scrise si tiparite pe acest subiect, insa misterul tot nu a fost elucidat. De ce sunt in toata lumea femei frumoase si singure? Poate pentru ca au tot ce isi doresc si nu mai au nevoie de nimeni si de nimic altceva in viata lor. Bineinteles ca oricine isi poate da cu parerea, dar adevarul este intotdeauna undeva la mijloc. Vorbim totusi despre femei care au reusit in cariera, care pot fi iubite loiale si viitoare mame perfecte. Femei cerebrale, care au grija de aspectul fizic si de sanatatea lor. Femei care isi acorda suficienta atentie cat sa se simta bine in pielea lor. Cu toate astea, pentru ceilalti raman doar niste femei frumoase si singure. De ce au acest statut, cand pot tine in brate orice barbat ravnit de femei, ne raspund gemenele Ambrose. Nu ies la intalniri de dragul intalnirilor Aceste tipe nu-ti pierd timpul si energia cu un barbat cu care nu se vad mult timp impreuna. Intalnirile ocazionale sunt pentru ele o pierdere de timp pretios. Asta nu inseamna ca nu sunt interesate de intalniri, nu. Doar ca nu pot face compromisuri in privinta intalnirilor mediocre. Mai degraba prefera sa mearga la sala sau sa-si puna masti naturale de ingrijire a tenului. Nu cred in sex fara sentimente Oricat am incerca sa „dansam“ in jurul subiectului, generatia noastra stie ce inseamna si profita de ideea de sex fara obligatii. Sau de statutul de „prieteni cu beneficii“. O femeie frumoasa, insa, nu se multumeste doar cu actul in sine, ci vrea ceva mai mult, mult mai mult. Vrea sa fie ocrotita si iubita, nu doar sa-si satisfaca unele nevoi. Nu cauta sa umple un gol in viata lor Adesea suntem concentrati pe anumite puncte-cheie in viata: cariera, familie, sanatate, viata de cuplu si prieteni. Oare o femeie singura, pe picioarele ei, poate face fata la toate astea? Cu siguranta nu si nici nu vrea. Are o viata implinita si nu simte nevoia sa dispere ca nu si-a intalnit jumatatea. Si nici ca nu are inca un copil. Multe femei frumoase si singure asteapta sa duca la bun sfarsit noi provocari in viata lor, fie ca e vorba despre cariera sau viata sentimentala. Par sa le aiba pe toate Stiu, acest statut este controversat, dar foarte aproape de realitate. O femeie frumoasa, desteapta si cu personalitate sclipitoare ii poate speria pe cei mai multi barbati care nu au de gand sa aiba o relatie serioasa si eventual de lunga durata. Stiu exact ce vor O astel de femeie, frumoasa dar singura, are ceva experienta in relatii si a invatat multe din greselile ei, dar si din ale altora. Asa ca a obosit sa faca exceptii, mai ales cand vine vorba de barbatii care se vor puternici si intelepti, acasa la mama lor. De obicei, o femeie frumoasa si desteapta vrea acelasi lucru si de la un barbat. Mai precis, isi doreste un barbat independent, optimist si care stie sa atraga succesul de partea lui.

Cum îţi dai seama dacă o femeie a făcut sex cu o seară înainte Mersul unei femei poate scoate din minți un bărbat, însă poate ascunde și un secret intim al acesteia, dacă a fost sau nu satisfăcută cu o noapte înainte.

Cei care nu sunt mari cunoscători ai sexualității feminine trebuie să știe că urmașele Evei pot avea două tipuri de orgasm: vaginal și clitoridian. Primul are loc atunci când penisul partenerului are forma literei ”J” și poate atinge foarte ușor punctul ”G”. Majoritatea însă au al doilea tip de orgasm, cel clitoridian, în urma stimulării clitorisului. Dacă sunteți curioși să aflați cu adevărat, nu doar din spusele ei, în ce măsură partenera voastră a fost satisfăcută în pat cu o zi înainte, ei bine, urmăriți-i mersul. Nu este o glumă! Un grup de sexologi de la Universitatea Catolică Louvain, din Belgia, au studiat legătura dintre modul în care pășește o femeie și istoricum orgasmelor ei vaginale. În cadrul cercetării, aceștia au adunat două tipuri de femei: un grup care au avut orgasm vaginal și unul din care făceau parte femei care nu au exepreimentat climaxul vaginal. Astfel, la 81,25 la sută dintre cele care au avut parte de orgasm vaginal, oamenii de știință au observat că acestea aveau mersul legănat (pelvisul descria o anumită rotație), puneau pași mari și hotărâți, iar musculatura cospselor era foarte tonifiată, întocmai ca în cazul atletelor. Cu alte cuvinte, domnilor, dacă partenera de viață mișcă ușor din șolduri atunci când merge, pășește cu încredere și pare relaxată este clar că a fost mulțumită de prestația voastră în așternut. Limbajul trupului spune mai multe despre tine decât ți-ai imagina, tocmai de aceea specialiștii au urmărit care sunt semnele care trădează despre tine anumite detalii… intime. Picioarele… Spun dacă o persoană te place. Deși femeile sunt experte în a-și ascunde adevăratele sentimente și a mima dezinteresul față de un bărbat, ei bine sunt gesturi care le trădează. Atât în cazul lor, cât și în cazul bărbaților, mișcările picioarelor trimit în mod inconștient semnale în legătură cu ceea ce simt în realitate. Persoanele care stau cu picioarele depărtate, în timp ce discută cu tine, înseamnă că te admiră în secret. În schimb, dacă cineva nu te suportă va sta cu picioarele fie încrucișate sau cu picioarele sub șezut. Ochii… Uitându-te în ochii unei persoane îți poți da seama de orientarea politică. Nu toată lumea își spune sus și tare congingerile, sunt și interlocutori pe care trebuie să-i ghicești în această privință, lucru care îți poate folosi într-o negociere, spre exemplu. Dacă tu observi pe cineva, în timpul unei discuții, în partea dreaptă a persoanei cu care vorbești, și te uiți într-acolo, iar interlocutorul privește în aceeași direcție, înseamnă că are viziuni liberale. Conservatorii, pe de altă parte, vor continua să te privească, în exact aceeași situație, fără să țină cont de direcția în care tu te uiți. Asta în primul rând pentru că nu le place să fie manipulați și se încăpățânează să facă ceea ce vor ei.

12 indicii care iti spun din timp ca o persoana se va imbogati

Te‐ai intrebat vreodata cum au reusit oamenii bogati sa faca avere? Conform unui studiu citat de theglobeandmail.com, in comportamentul unor persoane exista o serie de indicii care iti pot spune daca se vor imbogati la un moment dat. Autorul Thomas Corley, care a documentat, timp de cinci ani, viata de zi cu zi a 233 de oameni bogati si a 128 de oameni saraci a ajuns la concluzia ca o persoana care nu s‐a nascut bogata poate face anumite schimbari care o vor ajuta sa aiba succesul financiar pe care si‐l doreste. „Mi‐am dat seama ca nu este atat de important ce se intampla in afaceri, ci obiceiurile zilnice, activitatile. Acestea sunt cauzele bogatiei sau saraciei tale”, a declarat Corley, conform finance.yahoo.com. Prin urmare, fiecare dintre noi si‐ar putea da seama, analizand comportamentul persoanelor apropiate, daca unele dintre ele s‐ar putea imbogati la un moment dat. Procentele de mai jos sunt elocvente si sunt rezultatul studiului realizat de Corley, conform richhabits.net. Iata care sunt cele 12 procente cu valoare de indiciu care deosebesc oamenii saraci de persoanele bogate: 1. 70% dintre bogati consuma mai putin de 300 de calorii pe zi din mancare de proasta calitate, in timp ce 97% dintre saraci consuma peste 300 de calorii din asa‐numita ”junk food” Oamenii bogati isi permit sa mearga la cele mai apreciate restaurante pentru a manca. Ei sunt atrasi deopotriva de calitatea alimentelor, de modul in care sunt serviti si de atmosfera din interiorul localului. Ei frecventeaza, cu precadere, astfel de pub‐uri si restaurante, insa studiile arata ca acestia obisnuiau sa manance sanatos cu mult inainte de a se imbogati. Pur si simplu, un astfel de obicei tine de grija pentrupropria sanatate. 2. 44% dintre bogati se trezesc cu trei ore inainte de a incepe munca, spre deosebire de 3% dintre saraci „Cine se scoala de dimineata departe ajunge”, spune un vechi proverb romanesc. Oamenii de succes stiu asta mai bine decat oricine. 3. 80% dintre bogati ii felicita pe ceilalti de ziua lor de nastere sau de onomastica, spre deosebire de 11% dintre saraci Oamenii bogati stiu sa stabileasca si sa pastreze relatii bune cu cei din jurul lor. 4. 6% dintre bogati spun ce gandesc, in comparatie cu 69% dintre saraci Punctul 4 se afla in stransa legatura cu punctul 3 si tine de stabilirea si pastrea bunelor relatii cu ceilalti potentiali parteneri de afaceri. In lumea business‐ului nu este recomandat sa spui tot ce gandesti. Singurul care face asta si nu saraceste pare sa fie Donald Trump, care s‐a nascut bogat 5. 67% dintre bogati isi astern obiectivele pe hartie, in comparatie cu 17% dintre saraci Gandeste‐te mai putin la obiectivele saptamanale pe care vrei sa le atingi si noteaza‐le pe cele pe care vrei sa le indeplinesti intr‐un interval de timp de un an. 6. 76% dintre bogati practica un sport de patru ori pe saptamana, spre deosebire de 23% dintre saraci In fond, ne putem astepta ca punctul 6 sa se afle in legatura cu punctul 1. Este vorba despre sanatate si despre respectul pentru ei insisi. 7. 70% dintre parintii bogati ii determina pe copiii lor sa fie voluntari cel putin 10 ore pe luna, spre deosebire de 3% dintre saraci Unele persoane ar putea spune ca oamenii bogati fac asta deoarece veniturile le permit sa‐si indemne copiii sa lucreze gratuit. Cu toate acestea, oamenii bogati cunosc valoarea voluntariatului si a competentelor pe care cei tineri le pot dobandi in diferite situatii de lucru. 8. 86% dintre bogati cred in invatarea continua, pe tot parcursul vietii, spre deosebire de 5% dintre saraci Acesta poate fi unul dintre motivele pentru care oamenii bogati tind sa se imbogateasca in mod constant, iar oamenii saraci raman, cu unele exceptii, la fel de saraci. 9. 81% dintre bogati respecta, mereu, o lista cu lucruri pe care trebuie sa le faca zilnic, spre deosebire de 19% dintre saraci Planificarea activitatilor este una dintre retetele succesului. 10. 67% dintre bogati se uita cel mult o ora la TV in fiecare zi, spre deosebire de 23% dintre saraci Oamenii bogati sau cei care doresc sa se imbogateasca par sa aiba lucruri mai importante de facut. 11. 6% dintre bogati admit ca le place sa barfeasca, spre deosebire de 79% dintre saraci Oare exista o legatura intre punctul 10 si punctul 11? Noi credem ca da. 12. 84% dintre bogati cred ca norocul se naste din obiceiurile sanatoase, spre deosebire de 4% dintre saraci Oamenii bogati cred mult mai mult in fortele proprii si in obiceiurile lor zilnice decat oamenii saraci. Conform autorului Thomas Corley si a procentelor de mai sus, oamenii bogati au dreptate in aceasta privinta.

Refugiații, drepturile omului și panicardismul.

În România a apărut noul val de extremism anti-refugiați, un val datorat în special proastei înțelegeri a unei astfel de situații cu impact internațional. -------------------------------------------- Povestea începe încă din 2011, când mai mulți indivizi au fugit din Siria datorită unui lanț de evenimente care a dus la un război civil. Primii refugiați au plecat în Liban și Turcia, numerele lor fiind tot mai mari în fiecare lună. Când s-a ajuns la saturație, refugiații au primit oferte să li se alăture și altor țări, țări din Uniunea Europeană. De unde a început totul? Evident că de la Primăvara Arabă, care a fost o serie de mișcări de protest care au dus la înlăturări de guverne, confruntări armate și în cele din urmă, la război civil. O astfel de țară care a fost lovită de războaie civile a fost și Siria, unde președintele Bashar al-Assad nu a putut fi înlăturat de la putere. Ce a urmat? Evident, au venit și drăguții din Statul Islamic. Ce a urmat după? Măcel, evident. Zilnic a fost măcel. Oamenii aveau de ales între a lupta pentru absolut nimic și a muri la mâinile unor sălbatici cărora li se pare firesc să execute oameni în public și să omoare și femei, pentru că de ce nu? Problema e următoarea. Oameni ca Abu Mohammed al-Adnani și un anume imam au spus că ne vom trezi cu luptători ISIS infiltrați în Europa. Ei bine, putem spune că a fost un simplu bluff, dar trebuie să ținem cont și de faptul că Statul Islamic are puterea și expertiza militară necesară pentru a iniția astfel de proiecte. Tot ei sunt cei care au furat echipament de peste un miliard de dolari din mâinile soldaților irakieni, echipament primit de la SUA -- în plus, în clipurile lor cu execuții se folosesc de tehnici hollywoodiene demne de invidiat. A doua problemă este că Europa se confruntă la ora actuală cu o serie de incidente neplăcute datorate islamicilor stabiliți deja aici, mulți fiind la a II-a sau a III-a generație, oameni care se duc să se alăture Statului Islamic din considerente religioase. Avem un mic impediment în defavoarea populației europene, populație care acceptă (mai mult sau mai puțin) cultura islamică, încercând să urmeze un vis cosmopolit și multicultural, în defavoarea populației native în rândul cărora se găsesc mulți oameni care s-au lovit de această ideologie/religie și au avut de suferit. Vorbim desigur despre cazul de la Paris și de populațiile ridicate de musulmani în foarte multe orașe europene, orașe în care se întâmplă multe nasoale din varii motive. Statistici aparent nu există, doar știri. Nu știu de ce nu există statistici, dar există mult bias liberal -- spun asta pentru că de cele mai multe ori sunt prezentate doar dramele, făcându-se apel la emoție, iar sumedenia de clipuri încărcate pe Youtube nu sunt nici confirmate, nici infirmate, doar ignorate; există posibilitatea să nu fie publicate pentru a nu panica populația, populație care oricum are o viziune distorsionată asupra oamenilor respectivi. Totuși, e destul de trist când doar trusturi pro-putiniste ca Russia Today îți arată astfel de imagini. Asta e o greșeală enormă din partea celor care „filtrează” știrile, pentru că oamenii vor considera că adevărul e la ruși. Am urmărit zeci de clipuri de pe YT din diferite regiuni ale Europei în care avem refugiați și am văzut foarte multe manifestări violente. Am căutat context. Nu prea am găsit. Am hotărât ca indivizii care apar în fundal să fie din start excluși, dar să rămână pe lista potențialilor suspecți. Cu siguranță există o mulțime de oameni decenți în rândul refugiaților, nu putem nega asta. Nu-i putem bănui de terorism doar pentru că au ales Europa ca destinație finală -- puțin trivia -- Europa va găzdui până la sfârșitul anului în jur de 800.000 de refugiați, ceea ce e un număr colosal. Daaaar, numărul refugiaților din Turcia este de aproximativ 2.000.000, Libanul are în jur de 1.200.000, Arabia Saudită în jur de 500.000, iar Irak în jur de 250.000 (probabil toți vor pleca cât mai curând, datorită invaziei). În topul țărilor care găzduiesc imigranți vedem foarte multe țări rupte în cur, țări care nu au luxul și nici infrastructura necesară să găzduiască un număr atât de mare de refugiați. Putem să-i acuzăm pe americani că au „finanțat” terorismul și le-au dat „arme”, dar să nu ignorăm faptul că americanii au trimis ajutoare în valoare de aproape trei miliarde de dolari, iar UE + UK, în valoare de aproape cinci. Deci, ciocu' mic că americanii chiar dacă nu primesc sute de mii de refugiați, măcar dau și ei un ban -- în plus, costurile de mutat și toate cele ar face gaură în bugetul federal. Ideea este că americanii i-au instruit și pe irakieni și chiar dacă au dus un război tembel care a dat naștere unei facțiuni militare extraordinar de periculoase, măcar contribuie cu forțe armate, drone, echipament militar și ajutor financiar pentru a putea opri expansiunea Califatului. Și nu, nu va fi un război ușor, ba chiar va fi unul lung și o adevărată provocare pentru NATO. De-asemenea, să plachezi Califatul cu sticlă și să-l acoperi sub o ciupercă de foc nu va rezolva problema, pentru că există un Tratat de Neproliferare Nucleară, care e un tratat internațional, iar încălcarea acestuia ar duce la o înarmare haotică a tuturor statelor cu capacitate nucleară -- și să nu uităm că pe piața neagră găsești cam tot ce trebuie, pentru că piața neagră nu e doar Silk Road. În fond și la urma urmei, americiu, toriu, radiu și tritiu se găsesc în destule chestioare (de la ceasuri, până la detectoare de fum). Sigur, nu e suficient ca să obții o explozie, dar e suficient cât să iradiezi un cartier întreg printr-un core meltdown. NOTA BENE: centralele nucleare nu fac bum! Așadar, Statul Islamic e o amenințare reală. Dar cum rămâne cu refugiații? Sunt și ei o amenințare? Da și nu. Ca tablou de ansamblu, avem niște oameni care își părăsesc țara pentru că altfel riscă să fie omorâți. În schimb, oamenii respectivi vin dintr-o zonă geografică diferită (duh!), cultură diferită și sunt cel mai apropiat lucru de extretereștri pe care l-am putea întâlni la ora actuală noi, europenii. De-aici apar și problemele. Musulmanii care se refugiază sunt o amenințare, dar nu genul de amenințare la care se gândește fiecare idiot conspiraționist. Nu, nu vin să ne invadeze continentul pentru a stabili sharia și pentru a se înmulți necontrolat în speranța ca vor distruge Europa. În schimb, putem presupune că există în rândul lor și indivizi infiltrați. Câți? Ei bine, aici e dilema. Poate-s puțini. Poate-s mulți. Cu siguranță nu-s toți și cu siguranță scopul lor nu e să „invadeze” continentul european. Vorbim (în mare parte, cam 94%) de oameni disperați; am scos din cur procentajul ăla. Restul (aproximativ 6%) sunt cu siguranță ori fanatici, ori sălbatici, ori infiltrați ISIS, ori toate trei la un loc. Ce înseamnă asta pentru continentul european și pentru nativii europeni? Haos, teamă, paranoia. Paranoia în doze mici e sănătoasă, la fel ca suspiciunea. În fond și la urma urmei, oricine e suspect, dar datorită evenimentelor din ultimii 15 ani, beculețul de fight-flight bipăiește mai des când vezi pe stradă un musulman. Șansele sunt destul de mari să te gândești că ar putea să facă o nasoală, mai ales dacă [se comportă] ciudat -- adică orice, de la nefăcutul contactului vizual, până la privitul urât... adică chestii pe care le-ar face oricine. Eu sufăr de islamofobie, recunosc. E o teamă irațională, dar nu pentru că e ceva nou, ci pentru că e ceva care a fost mediatizat excesiv în ultimii ani și pentru că s-a ajuns în unele țări să se limiteze libertatea de exprimare cu privire la Islam (nu musulmani), ajungându-se și la unele aresturi și folosindu-se excesiv cuvinte cheie precum discriminare, islamofob, bigotism, fanatism creștin, rasism. De cele mai multe ori astfel de cuvinte sunt folosite de către orice Social Justice Warrior care nu are un argument cu care să combată un discurs bine structurat, ergo, va recurge la etichete sterile pentru a-i diminua adversarului credibilitatea -- poisoning the well, mai exact. *Unii oameni se folosesc de reducționism pentru că la asta se rezumă gândirea lor critică, gândire care lipsește cu desăvârșire. Drept urmare, am să delimitez și eu taberele în stânga vs. dreapta și termeni dubioși, ca să fie pe placul maselor. Problema e că etichetarea asta cretină e un Uroborus, care-i va determina pe oamenii care sunt indeciși (dar care tind mai mult spre teamă) să se alăture taberei care strigă: „Să stea la ei acasă!” De ce fac asta? Răspunsul e cât se poate de simplu. Când cineva, în loc să îți prezinte un argument structurat și pus la punct va face exact opusul, adică va arunca cu termeni fără vreo valoare intrinsecă, îți vei da seama că tu te-ai alăturat taberei respective pentru că singurele tale interacțiuni cu astfel de oameni au fost reduse la etichete, fără vreun argument. Ăștia sunt de fapt o parte dintre liberali și cei cu orientare politică de stânga, oameni care de dragul corectitudinii politice și de dragul de a se bate peste umăr cu alți oameni vor vocifera pe internet în orice instanță când se aduce discuția despre așa ceva. Din dorința noii generații de a arăta că nu e ca „vechea gardă” (părinți, bunici care au crescut într-o eră de căcat) și că nu rezonează cu meltenismul românesc, vor accepta orice, din dorința de a părea intelectuali și versați, adevărate veleități în probleme umaniste. Tot ei ignoră chestiile nasoale, în speranța că lumea e de fapt lugu-lugu și totul e frumos. „It's not true if it hurts muh feelingz!” Problema e că orice ai accepta, uiți să rumegi puțin problema, iar aici apare extrema dreaptă care o face pentru tine și-i mai și dă un topping conspiratard. Extrema dreaptă de cele mai multe ori are un discurs haotic, bazat pe clipuri de pe internet, fără să studieze cu adevărat problema și toate implicațiile acesteia, ducând discursul la nivel de „evreii au făcut asta în așa fel încât să distrugă Europa pentru că hurr-durr Germania”. Extremiștii de dreapta îngreunează discursul pentru oricine altcineva care dorește să dezbată problema, pentru că automat va fi considerat ca fiind extremist. Partea cea mai drăguță e că în rândul celor de dreapta, conservatorii au cele mai amuzante discursuri, cum că noi suntem popor creștin ortodox, dar uită de faptul că Iisus s-a născut mai aproape de Siria decât de România. Asta ca să nu mai vorbim de faptul că musulmanii ne vor distruge tradițiile (care oricum sunt de căcat și au căzut în desuetudine de foarte mult timp, dar care sunt niște artefacte ale unor vremuri demult trecute), cultura (mă rog, România nu prea are cultură, iar și pe cea pe care o are o ridică în slăvi la infinit) și nu știu, ceva cu familii și căcaturi. Tot aici avem și discursul rasistului de serviciu, genul ăla de prost care îți va explica că genele ăstora îi fac de fapt să fie sălbatici, ignorând faptul că lumea arabă a adus pe bandă rulantă mai multe invenții decât ar face vreodată poporul român, chiar dacă i-ai mai da vreo zece mii de ani. Tot prostul de rând ignoră faptul că cifrele arabe vin din lumea arabă pentru că lumea arabă era un bastion al culturii și al științei încă cele mai vechi timpuri, dar a devenit cancer după ce a venit Al-Ghazali, care a uitat că totul mergea fain și a radicalizat pentru totdeauna lumea islamică. Acum o voi face pe avocatul diavolului. Argumentul „vom rămâne fără locuri de muncă” este cât se poate de valid, pentru că dacă refugiații se vor stabili în Europa (șansele fiind destul de mari, să nu vă faceți iluzii că vor pleca toți/majoritatea acasă), evident că prima generație va lua munca de jos (cu mici excepții, cum ar fi doctoranzii de la Universitatea din Glasgow și alte câteva universități de prestigiu), iar asta va fi un pericol pentru nativii care deja ocupă respectivele locuri de muncă. E simplu. Imigranții vor munci mai mult pentru mai puțin. Statul nu ar trebui să practice protecționismul, dar trebuie să asigure bunăstarea cetățenilor. Asta va fi o problemă, zic eu. Nu știu în ce măsură și poate e nefondată îngrijorarea mea, dar e un punct de vedere care trebuie dezbătut. Am auzit și discursul bazat pe diferențele religioase și cum creștinii sunt niște odioși care au pornit Cruciadele -- chiar dacă primele cruciade au fost făcute de către un nene care nu era creștin ci islamist, lansând expeditiile din Tabuk, în urmă cu aproximativ 1400 de ani. Invazia a venit din partea lor si a dat nastere Razboaielor Bizantino-Arabe. Cruciadele nu au apărut peste noapte ci au fost o serie de evenimente care au dus la tensiunea respectivă. Povestea cu „românii plecați după '89 în străinătate care fac nasoale” e tot o cretinătate. Diferența este colosală, pentru că refugiații vin dintr-o lume în care drepturile omului sunt căcat pe băț. În Republica Socialistă România era îngrădită libertatea de exprimare, dar anumite comportamente precum execuțiile publice și tratarea femeilor ca pe obiecte nu erau încurajate, ba erau chiar inexistente (sic!). Nu poți compara un stat în care cea mai mare problemă era personalitatea de cult și cenzura cu un stat în care se practică sharia, adică în care nu doar ideologia e la putere, dar și religia. De-asemenea, și știu că voi călca foarte mulți oameni pe bătături, multe dintre infracțiuni sunt comise de către cetățeni români care aparțin unei etnii. Ar fi o imbecilitate să spun că toți rromii comit astfel de infracțiuni, dar majoritatea celor care sunt mediatizați, sunt, printr-o stranie coincidență, rromi. Și nu, nu sunt intolerant, nici rasist. Spun doar o chestie pe care am observat-o urmărind outleturile de media principale -- și da, vorbesc de aceiași rromi care au fost trimiși în ghetto-uri mizere și care au fost ostracizați (ba chiar sunt și în zilele noastre) de către marea majoritate. Desigur, ăsta e un subiect pe care-l voi aborda într-o altă zi. Așadar, nu comparați refugiații cu românii plecați în străinătate. Având în vdere că există riscul să fie și militanți în rândul refugiaților, singura soluție ar fi monitorizarea continuă, lucru la care Europa stă foarte prost la ora actuală. Am văzut clipuri în care refugiații nu respectau indicațiile date de forțele de ordine, făceau haos în comunități mici și destabilizau mici orășele, ajungându-se până în punctul în care oamenii erau terorizați (spart de mașini, intrat peste ei în casă, bruscați, bătuți, jigniți) și s-au mutat în alte părți până când situația se va normaliza. Să facem un mic exercițiu. Unul dintre tâmpiții ăia doi din Paris a făcut pârnaie pentru că a vrut să se ducă în Siria să lupte împotriva forțelor americane. În pârnaie, mentorul său a fost Djamel Beghal (care a fost condamnat DOAR pentru zece ani), arestat pentru acte de terorism. Serios? Ăsta era motiv de monitorizare 24/24 cu camere în conducta de la budă și microfoane în robinet. Cum morții mă-sii nu l-au prins înainte să comită astfel de acte? Desigur, mulți alții au fost prinși tot datorită monitorizării (cred), dar cazurile nu au fost mediatizate (posibil. source needed). Eu unul aș considera că monitorizarea excesivă ar fi mai mult decât necesară, dar undeva, din străfundurile internetului ar ieși justițiari care ar striga „discriminareeee!” Faza e că eu consider că monitorizarea ar fi un rău necesar pentru întregul continent, nu doar pentru refugiați, pentru că indivizi ca Breivik care vor lupta pentru o cauză „nobilă” vor exista mereu -- și mereu își vor masca eventualele atentate sub o afacere. Ei bine, aici e vina guvernului norvegian că nu l-a urmărit, în condițiile în care probabil a descărcat cărți de tipul The Anarchist Cookbook, cărți pentru care, chiar și pentru simpla descărcare, ar trebui să fii pe o listă neagră a serviciilor de combatere a terorismului. Asta e încă o dovadă că nu trebuie să fii refugiat sau imigrant pentru a fi fanatic. „Lasă bă că și ăia din Vaslui își bat nevestele”. Nu, nu e atât de simplu. Una e să-ți bați soția pentru că ești un bețiv prost, alta e s-o bați pentru că așa îți dictează un text vechi de câteva mii de ani, text care îndeamnă la primitivism și tribalism. De-aici vine paranoia mea -- oamenii respectivi, repet -- au crescut în niște medii foarte dubioase, tocmai de aceea există riscuri mari să fi fost îndoctrinați sau să fie „sleeper agents”. Când zic de sleeper agents, să nu vă gândiți la agenți KGB sau povești de genul, ci la sleeper effect, un fenomen des abordat, mai ales în cel de-al Doilea Război Mondial, când soldații americani erau supuși în mod voit la propagandă cu mesaje de înrolare și fiind conștienți că e propagandă, nu s-au înrolat. S-au înrolat ceva mai târziu, când au uitat de sursa informației. E ceva perfect normal. Într-un stat în care se practică personalitatea de cult și fanatismul, există șanse foarte mari ca oamenii respectivi să aibă niște mici... traume. Problema cu traumele respective e că pot fi reprimate, dar în același timp pot fi declanșate de diferiți factori, factori care depind de noi. În cazul violenței trebuie să se facă ceva, pentru că altfel tot mai mulți europeni vor vota cu partidele extremiste la următoarele alegeri, iar asta înseamnă că am belit-o. Două pulane peste ceafă și puțin bulău pentru fiecare imigrant care distruge nu e o încălcare a drepturilor omului. Problema e că în Convention and Protocol Relating to the Status of Refugees totul e ambiguu, pentru că: „This Convention shall cease to apply to any person falling under the terms of section A if: F. The provisions of this Convention shall not apply to any person with respect to whom there are serious reasons for considering that: (a) he has committed a crime against peace, a war crime, or a crime against humanity, as defined in the international instruments drawn up to make provision in respect of such crimes; (b) he has committed a serious non-political crime outside the country of refuge prior to his admission to that country as a refugee; (c) he has been guilty of acts contrary to the purposes and principles of the United Nations.” Punctul (b) e cel mai apropiat lucru de distrugere și acte de violență pe care îl avem; desigur, există jurisprudență pentru așa ceva, dar totuși, ar mai trebui stipulate niște chestii, că au trecut totuși 60 de ani. Apelurile la emoție trebuie să înceteze. Nu, nu e vina Europei că un copil s-a înecat. Nu e vina europenilor că refugiații stau în condiții mizere -- nimeni nu se astepta la un număr atât de mare de refugiați. Faptul că tu ai avut o experiență plăcută când ai fost cu Peace Corps sau mai știu eu ce ONG pentru a-i ajuta pe refugiați nu reprezintă un adevăr suprem, reprezintă o anecdotă. Apelurile la emoție sunt chestii pe care le-ar face Gâdea profitând de drama unor oameni și manipulând adevărul în direcția sa. Același lucru îl faci și tu, dacă spui că toți sunt ca și cei pe care i-ai întâlnit -- lucru care e valabil și la cei care au avut experiențe neplăcute. Știu că v-a șocat felul în care jurnalista din Ungaria i-a pus piedică refugiatului și e condamnabil, dar faceți o analiză de ansamblu. Oamenii respectivi nu respectau somațiile autorităților. Ea a fost concediată, evident -- dar nu vă folosiți de trivia cum că ea ar fi fost membră Jobbik. O fi fost. E irelevant în contextul dat. Nu partidul a pus-o să facă asta, ci convingerile proprii. Datorită propriilor convingeri ea s-a alăturat partidului respectiv (dacă e adevărat, desigur), nu pentru că așa i-a spus partidul. Am citit comentariile de la clipul respectiv: amenințări, urări de „bine”, etc. Asta se întâmplă când atingi o coardă sensibilă și dai frâu liber instinctului de turmă. Repet -- ceea ce a făcut ea e condamnabil, dar de cele mai multe ori nu vedem pădurea de copaci. Totuși, să nu uităm niște lucruri... Vorbim de oameni. Ființe umane care nu fac parte din maimuțosfera noastră, adică limita aia de indivizi pe care îi putem percepe viețuind pe Pământ, fiind o problemă ce ține de proximitate (David Wong, Monkeysphere -- google it). Nu te pune nimeni să îi hrănești și nu te pune nimeni să îi cazezi. De-asemenea, majoritatea vor fi îngrijiți cu fonduri UE, nu din banii de Buget, iar UE cu siguranță nu va pune statul român să plătească pentru că oricum e vai de noi. Lăsați ideologiile și biasurile la ușă când abordați astfel de probleme, pentru că nu e totul alb-negru -- iar dacă crezi că e așa, ești imbecil, fără supărare. Probabil că odată cu destabilizarea întregii zone ne vom mai confrunta cu astfel de probleme, iar asta va însemna, din nou, refugiați. Dintre cei care au venit în Europa, o mare sau mică parte dintre ei sunt oameni decenți. Dacă vor fi tratați ca niște animale și vor fi ostracizați, să nu vă mirați dacă vor pleca să lupte alături de Statul Islamic. Eu unul aș caza un refugiat dacă aș avea posibilitatea, pentru a-i arăta că nu toți europenii sunt cancer extremist, cancer care a fost în prima linie când s-a mediatizat fenomenul. Din păcate, bariera culturală, lingvistică și religioasă ar împiedica comunicarea, lucru pe care îl regret. Nu toți musulmanii sunt fanatici, chiar dacă aderă la o ideologie/religie bazată pe fanatism. Să nu uităm că și creștinismul e bazat pe aceleași învățături demne de băgat în manualele din care probabil s-au inspirat și torționarii. Da, creștinismul e cancer în remisie, s-a domolit în mare parte, la fel cum s-a întâmplat și cu cealaltă religie abrahamică. Da, creștinii nu mai fac nasoale, dar au făcut. Învățăturile au fost aceleași pe care le au și astăzi, doar că astăzi avem niște convenții internaționale pe care le respectăm. Dacă veți interacționa vreodată cu refugiații, explicați-le de ce sunt europenii atât de porniți împotriva lor și spuneți-le că am avut destule incidente neplăcute cu „oamenii lor”. Când aveți dezbateri pe internet, nu începeți cu argumente sterile și etichete de imbecili, pentru că veți întări poziția celeilalte părți și se va ajunge doar la extreme. În cazul dreptei, explicați-le celor de stânga că e perfect normal să ai o doză de suspiciune cu privire la imigranți și lăsați poveștile cu cotropitori imaginari. Cei de stânga, încetați să mai folosiți cuvintele care vă plac atât de mult: rasism, discriminare, islamofobie -- pentru că de multe ori nu e cazul, și-i veți convinge pe cei de dreapta că sunteți adepți ai marxismului multicultural, motiv pentru care orice argument va fi combătut tot cu etichete; etichete care vă vor descrie personalitatea în detaliu (în mintea opoziției) și veți fi discreditați. Astfel de probleme trebuie discutate și argumentate cât mai rațional posibil, fără intervenția ideologilor marxiști și conservatori de serviciu sau sub paravanul „umanismului”. Orice discuție care pornește de la considerente ideologico-religioase va pica din start. Vorbim de un fenomen global, o chestiune extrem de delicată în care nimeni nu deține adevărul absolut, iar cine spune altceva, în mod clar e părtinitor și va căuta sub orice formă să aplice tehnici de motivated reasoning. De-asemenea, emoțiile și empatia exagerată ar trebui lăsate și ele la ușă. E o chestiune de bun-simț și de obligativitate prin drept internațional să nu îi trimiți pe refugiați înapoi, pentru că vor muri -- ăsta e un fel de genocid, doar că le plătești biletele de avion. Dacă refugiații vor deveni imigranți, asta e. Media de vârstă a Germaniei e în continuă creștere, iar ăsta nu e neapărat un lucru bun. Din punct de vedere economic poate fi dezastruos. Germanii vor avea nevoie de forță de muncă și de oameni care „să le plătească pensiile”. Gândiți-vă la faptul că Germania ține în spate întregul UE. Celelalte putori din UE (inclusiv noi) nu au ce să comenteze, pentru că noi nu producem nici pe departe cât produc ei. Știu că e edgy și ai impresia că ești alfa dacă te lauzi că i-ai împușca pe ăia de pe bărci, doar că nu e. E dovadă de meltenism. Oamenii respectivi nu vin s-o fută pe nevastă-ta sau să-ți violeze fiica. Da, rata criminalității probabil va crește cu câteva procente, dar trebuie văzut cu câte procente raportat la populația din acea perioadă -- de-aia am zis că monitorizarea la nivel european e necesară, chiar dacă vor sări panicarzii cu texte din 1984, carte pe care n-au citit-o dar au auzit că e despre monitorizare. Iar dacă au citit-o, citatele sunt tot degeaba. Wow, serviciile secrete o să-ți vadă cucul când îi trimiți poze prietenei tale. Wow. Foarte trist. Și vedeți că nu am folosit vechea zicală: „dacă n-are nimic de ascuns, de ce se teme?” Știu că e o chestiune și mai delicată, dar mai devreme sau mai târziu tot va fi implementată, iar eu prefer să trăiesc în liniște și siguranță, în loc să stau cu teama că vine nu știu cine să se detoneze sau să împuște oameni nu știu unde. În cazul de față, monitorizarea înseamnă și prevenire. Va fi greu, dar nu imposibil. Comportați-vă frumos cu oamenii ăia și mai lăsați-mă cu „libera exprimare”. Libera exprimare nu înseamnă hate speech. E o diferență. Oamenii ăia au făcut mulți kilometri cu riscul de a muri, pentru a nu muri. Sună paradoxal, dar uită-te că la asta se rezumă actualul fenomen. Ai tot dreptul să-i privești cu suspiciune. E perfect normal și natural. Să fii cretin care se folosește de sofisme ieftine, nu e. E doar o chestie care-ți îmbunează ziua. Domnilor de la Noua Dreaptă și aderenții lor, cei de dreaptă credință, urmașii dacilor, cei ce se pozează în uniformă militară și care poartă lupte imaginare cu nesiguranța, dușmanii voștri nu sunt refugiații (poate doar ăia infiltrați), ci ăia care destabilizează acum Siria. Dacă tot o ardeți apărători ai neamului, aflați că vă puteți înrola și să luptați împotriva lor. Dacă nu, ciocu' mic și lăsați bravadele. De-asemenea, țineți cont de faptul că [probabil] tot mai mulți oameni își vor dori să se legalizeze portul de arme letale -- ăsta e echivalentul unui genocid involuntar. Oamenii sunt proști de fel, iar un prost care mai e și beat (știm cu toții că o țară băutoare de spirt ca România nu duce lipsă de bețivi) sau nervos s-ar putea să ciuruiască oameni. Ar fi cel mai tembel lucru care s-ar putea întâmpla. Vedem problema armelor în state precum SUA -- school shootings, cinema, hood rats, gang crime, etc. Da, mulți fac rost de arme în mod ilegal, fără permis, dar asta e datorită unor legi relaxate care permit liberul trafic al armelor. Asta și legalizarea heroinei sunt ultimele lucruri de care avem nevoie. Asta-i o chestie pe care am s-o adresez într-o altă zi și asupra căreia nu am chef să dezvolt acum. Faptul că adăpostim refugiații e un lucru bun, dar în același timp e un lucru nasol. E bine pentru că Europa se află într-un exercițiu de solidaritate care are loc în tot mai multe state din întreaga lume, lucru pentru care refugiații vor fi recunoscători, atâta timp cât nu ne vom comporta ca niște sălbatici. Astfel de lucruri vor duce pe termen lung la formarea unor alianțe cu statele respective. În schimb, e nasol pentru că infiltrați cu siguranță sunt, iar ăștia infiltrați nu sunt ăia care țipă și care fac scandal în fața camerei (ăia sunt echivalentul cocalarilor noștri, doar că-s sirieni), ci sunt ăia din fundal care nu fac nimic și așteaptă -- Statul Islamic nu trebuie subestimat. E nasol pentru că vedem pentru prima dată, din ambele părți, panică și haos. E trist faptul că oamenii, din motive de teamă pe care le înțeleg, trebuie mereu să stea cu sufletul la gură în zona hotspoturilor europene. E trist că rasiștii acum își freacă mâinile pentru a-și crea un discurs care va prinde la mase, un discurs care-l va face pe oricare alb să se simtă mai bine pentru că s-a născut alb -- adică va fi un apel la adresa persoanelor care nu prea au cu ce să se mândrească, dar se bucură de un heritage „superior”. Se va discuta încontinuu despre nature vs. nurture, dar toată lumea va ignora faptul că poți să iei și un individ dintr-un trib necontactat și să-l educi de mic, eventual să-l faci și academician. Da boss, e posibil! Trăiască genomul uman! Nu uitați că oamenii ăia care au venit acum nu se închină de cinci ori pe zi iar femeile lor poartă, în cel mai rău caz, batic, nicidecum burka. Să nu uităm că Siria a fost destul de civilizată în urmă cu ceva timp, până să vină un dictator la putere și tot Siria e o țară în care nu se practică sharia. Sooo, avem astfel musumani [literalmente] moderați și un regim de căcat care e atacat de Statul Islamic -- adică de fanatici. Unde-s ei situați pe axa dintre individ oarecare și fanatic? Nicidecum nu tind înspre segmentul fanatic. E o perioadă de haos, e adevărat. Acum depinde de europeni să-și arate adevăratele valori și modul de operare. Nu uita, e dreptul tău să fii paranoic și panicat, dar nu-i panica și pe ceilalți și încearcă să fii cât mai obiectiv. Propaganda văd că vine din ambele părți și e foarte greu să prezinți toate detaliile și să faci diferența între adevăr și propagandă, tocmai de aceea trebuie analizat totul cu simț critic. Detest corectitudinea politică și nu vrea să fiu părtinitor, ergo, nu vorbesc prin prisma unei ideologii sau printr-un set de valori impus de umanism sau alte chestii fade care nu mă impresionează. Nu vorbesc nici din experiență, pentru că nu știu ce aș fi făcut eu în cazul de mai sus. Am scris toate astea pentru că am o părere, la fel ca toată lumea; nu dețin adevărul absolut, nu știu cum ar trebui să facă autoritățile. Știu doar că nu e normal să-i tratezi pe respectivii ca pe niște animale sau să-i alungi în căcatul din care au venit. În opinia mea, adăpostirea refugiaților mi se pare un lucru cât se poate de firesc, dar mi s-ar părea normal și arestarea imbecililor care distrug și terorizează oamenii. Everyone is a suspect, be it woman, man or child. Să nu muriți voi de ciuda oamenilor care au pierdut totul că nici lor nu le e ușor. Tu probabil acum stai liniștit, cu siguranță ai acces la apă potabilă, curent electric și internet. Mi se pare normal să fie „menajați” o perioadă, pentru că oamenii ăia sunt acum într-un culture shock continuu și le e greu să te adapteze. E ca atunci când tu te duci la bunici sau la munte sau stai undeva la o pensiune și nu te poți căca, pentru că nu ești obișnuit cu buda și cu locația, după care o arzi constipat o perioadă. Înmulțește asta cu o mie și vei avea situația refugiaților. Oricum, lumea e prea complicată și canceroasă. Mă pregătesc să emigrez și eu... poate pe Kapteyn b. Acolo măcar știu că e liniște. Mă rog... sper că e liniște. Și da, note-ul ăsta e bait, pentru că știu cum funcționează internetul și mă aștept la comentarii neargumentate din partea dubioșilor. Desigur, aștept și argumente civilizate. Either way, mă doare-n pulă. Uite o poză cu George R. R. Martin care arată muie.

Viaţa de emigrant: cât de mult ne schimbă traiul în străinătate

Mutarea într-o ţară străină vine „la pachet” cu provocări şi multe schimbări FOTO: Shutterstock Viaţa dincolo de graniţele ţării vine cu provocări, eşecuri, dar şi realizări care te vor transforma într-o persoană mult diferită de cea din ţara natală. Lumea ta devine mai mare şi îţi va fi greu să renunţi la ea pentru cea de acasă. ŞTIRI PE ACEEAŞI TEMĂ Unde plecăm din ţară: topul celor mai bune ţări pentru emigrare Plecarea peste hotare în căutarea unui trai mai bun atrage după sine multe provocări, incertitudini şi experienţe mai mult sau mai puţin plăcute, indiferent de ţara aleasă ca destinaţie. Russell V. J. Ward, scriitor, blogger şi expat, a povestit pentru publicaţia americană „The Huffington Post“ cum l-a schimbat traiul în străinătate. „În ultimii 12 ani, am trăit în mai multe ţări şi am vizitat şi mai multe. Am cunoscut culturi şi tradiţii noi, am avut incertitudini şi multe motive de nelinişte, am întâlnit oameni interesanţi şi am legat prietenii pe viaţă. Am încercat să-mi trăiesc viaţa la întregul ei potenţial. Traiul în străinătate este cea mai satisfăcătoare şi provocatoare experienţă pe care o poate avea cineva. Ea l-a schimbat pe cel care credeam că sunt“, spune Russell Ward, care a simţit patru schimbări importante în viaţa lui odată cu plecarea peste hotare:
 1. Nu vei mai fi aceeaşi persoană Odată ce decizi să pleci în străinătate, vei schimba mai mult decât casa şi locul de muncă. Traiul peste hotare aduce cu sine o mulţime de obstacole, emoţii, provocări şi eşecuri, iar toate acestea au un impact greu de imaginat asupra personalităţii tale. „Probabil că nu vei realiza imediat, dar într-o bună zi te vei privi altfel. Creşti, evoluezi şi mergi mai departe (...) Unele cicatrice sunt bune, altele rele, dar nimic nu va mai fi la fel. Lucruri care erau importante odată îşi pierd din însemnătate. Lucruri care păreau lipsite de valoare devin, dintr-o dată, importante. Prieteniile devin nepreţuite. Familia devine un concept vag şi nu mai iei nimic de bun. Mutarea peste hotare te va face să realizezi că obiectele nu aduc fericirea. Mai mult, începi să redefineşti ideea de succes“, spune Russell Ward.
 2. Nu vei mai putea să te întorci acasă Poate că vei avea posibilitatea să revii după o vreme în ţara natală, dar nu vei mai putea avea niciodată acolo viaţa de altădată. Oamenii pe care i-ai lăsat în urmă se schimbă, tu devii o altă persoană şi, în timp, se instalează distanţa. „În timp ce tu trăiai aventuri «pe repede înainte», viaţa de acasă curgea la fel. Oamenii au mers în continuare la muncă, la cumpărături sau în vacanţe, şi-au aniversat zilele de naştere, s-au căsătorit, au schimbat locul de muncă şi casa. Deşi totul pare neschimbat, adevărul este că viaţa a mers mai departe şi fără tine. Acesta este un preţ uriaş pe care trebuie să-l plăteşti odată ce pleci în străinătate. La un moment dat, vei realiza că nu te vei putea întoarce acasă nici dacă vei dori lucrul acesta“, crede Russell Ward.
 3. Lumea ta devine mai mare Odată cu locurile şi şi experienţele noi pe care le vei trăi după plecarea în afara ţării, lumea ta se extinde. Traiul peste hotare te va determina să cauţi în permanenţă experienţe noi şi să nu te mai mulţumeşti cu puţin. „Vei deveni pentru totdeauna dependent de explorări şi nu vei mai avea cale de întoarcere. Ai ştiut dintotdeauna că lumea este mare, dar abia când ajungi în colţurile sale îndepărtate realizezi cât de mare este cu adevărat şi cât de uimitoare este. Odată cei vei şti asta şi te vei minuna de complexitatea şi imensitatea ei, nu vei mai putea renunţa niciodată la ea“, crede Russell Ward.
 4. Totul pare posibil Plecarea din ţara natală a fost cea mai grea parte, dar odată ce ai făcut acest pas, nimic nu va mai fi imposibil. „Poşi călători mai departe, vorbi o altă limbă, găti preparate diverse şi îmbrăţişa alte culturi. Vei înţelege tradiţiile şi obiceiurile locului, vei fi mai deschis oportunităţilor, vei aborda străinii cu o mai mare lejeritate şi vei spune «Adio!» traiului comod de acasă. Ai demonstrat că poţi trăi peste hotare şi că poţi supravieţui. Ai avut curajul să-ţi urmezi visul. Da, ai deschis Cutia Pandorei şi nu o vei mai putea închide, dar vei fi mai fericit şi mai mulţumit“, mai spune Ward.