De ce sunt unele femei frumoase si singure. 5 raspunsuri

Celebrele gemene Karen si Kristy Ambrose si-au dat cu parerea despre motivele pentru care sunt unele femei frumoase si singure, pe popsugar.com. Vorbim despre femei destepte si frumoase, dar fara iubit. Sunt o multime de articole scrise si tiparite pe acest subiect, insa misterul tot nu a fost elucidat. De ce sunt in toata lumea femei frumoase si singure? Poate pentru ca au tot ce isi doresc si nu mai au nevoie de nimeni si de nimic altceva in viata lor. Bineinteles ca oricine isi poate da cu parerea, dar adevarul este intotdeauna undeva la mijloc. Vorbim totusi despre femei care au reusit in cariera, care pot fi iubite loiale si viitoare mame perfecte. Femei cerebrale, care au grija de aspectul fizic si de sanatatea lor. Femei care isi acorda suficienta atentie cat sa se simta bine in pielea lor. Cu toate astea, pentru ceilalti raman doar niste femei frumoase si singure. De ce au acest statut, cand pot tine in brate orice barbat ravnit de femei, ne raspund gemenele Ambrose. Nu ies la intalniri de dragul intalnirilor Aceste tipe nu-ti pierd timpul si energia cu un barbat cu care nu se vad mult timp impreuna. Intalnirile ocazionale sunt pentru ele o pierdere de timp pretios. Asta nu inseamna ca nu sunt interesate de intalniri, nu. Doar ca nu pot face compromisuri in privinta intalnirilor mediocre. Mai degraba prefera sa mearga la sala sau sa-si puna masti naturale de ingrijire a tenului. Nu cred in sex fara sentimente Oricat am incerca sa „dansam“ in jurul subiectului, generatia noastra stie ce inseamna si profita de ideea de sex fara obligatii. Sau de statutul de „prieteni cu beneficii“. O femeie frumoasa, insa, nu se multumeste doar cu actul in sine, ci vrea ceva mai mult, mult mai mult. Vrea sa fie ocrotita si iubita, nu doar sa-si satisfaca unele nevoi. Nu cauta sa umple un gol in viata lor Adesea suntem concentrati pe anumite puncte-cheie in viata: cariera, familie, sanatate, viata de cuplu si prieteni. Oare o femeie singura, pe picioarele ei, poate face fata la toate astea? Cu siguranta nu si nici nu vrea. Are o viata implinita si nu simte nevoia sa dispere ca nu si-a intalnit jumatatea. Si nici ca nu are inca un copil. Multe femei frumoase si singure asteapta sa duca la bun sfarsit noi provocari in viata lor, fie ca e vorba despre cariera sau viata sentimentala. Par sa le aiba pe toate Stiu, acest statut este controversat, dar foarte aproape de realitate. O femeie frumoasa, desteapta si cu personalitate sclipitoare ii poate speria pe cei mai multi barbati care nu au de gand sa aiba o relatie serioasa si eventual de lunga durata. Stiu exact ce vor O astel de femeie, frumoasa dar singura, are ceva experienta in relatii si a invatat multe din greselile ei, dar si din ale altora. Asa ca a obosit sa faca exceptii, mai ales cand vine vorba de barbatii care se vor puternici si intelepti, acasa la mama lor. De obicei, o femeie frumoasa si desteapta vrea acelasi lucru si de la un barbat. Mai precis, isi doreste un barbat independent, optimist si care stie sa atraga succesul de partea lui.

Cum îţi dai seama dacă o femeie a făcut sex cu o seară înainte Mersul unei femei poate scoate din minți un bărbat, însă poate ascunde și un secret intim al acesteia, dacă a fost sau nu satisfăcută cu o noapte înainte.

Cei care nu sunt mari cunoscători ai sexualității feminine trebuie să știe că urmașele Evei pot avea două tipuri de orgasm: vaginal și clitoridian. Primul are loc atunci când penisul partenerului are forma literei ”J” și poate atinge foarte ușor punctul ”G”. Majoritatea însă au al doilea tip de orgasm, cel clitoridian, în urma stimulării clitorisului. Dacă sunteți curioși să aflați cu adevărat, nu doar din spusele ei, în ce măsură partenera voastră a fost satisfăcută în pat cu o zi înainte, ei bine, urmăriți-i mersul. Nu este o glumă! Un grup de sexologi de la Universitatea Catolică Louvain, din Belgia, au studiat legătura dintre modul în care pășește o femeie și istoricum orgasmelor ei vaginale. În cadrul cercetării, aceștia au adunat două tipuri de femei: un grup care au avut orgasm vaginal și unul din care făceau parte femei care nu au exepreimentat climaxul vaginal. Astfel, la 81,25 la sută dintre cele care au avut parte de orgasm vaginal, oamenii de știință au observat că acestea aveau mersul legănat (pelvisul descria o anumită rotație), puneau pași mari și hotărâți, iar musculatura cospselor era foarte tonifiată, întocmai ca în cazul atletelor. Cu alte cuvinte, domnilor, dacă partenera de viață mișcă ușor din șolduri atunci când merge, pășește cu încredere și pare relaxată este clar că a fost mulțumită de prestația voastră în așternut. Limbajul trupului spune mai multe despre tine decât ți-ai imagina, tocmai de aceea specialiștii au urmărit care sunt semnele care trădează despre tine anumite detalii… intime. Picioarele… Spun dacă o persoană te place. Deși femeile sunt experte în a-și ascunde adevăratele sentimente și a mima dezinteresul față de un bărbat, ei bine sunt gesturi care le trădează. Atât în cazul lor, cât și în cazul bărbaților, mișcările picioarelor trimit în mod inconștient semnale în legătură cu ceea ce simt în realitate. Persoanele care stau cu picioarele depărtate, în timp ce discută cu tine, înseamnă că te admiră în secret. În schimb, dacă cineva nu te suportă va sta cu picioarele fie încrucișate sau cu picioarele sub șezut. Ochii… Uitându-te în ochii unei persoane îți poți da seama de orientarea politică. Nu toată lumea își spune sus și tare congingerile, sunt și interlocutori pe care trebuie să-i ghicești în această privință, lucru care îți poate folosi într-o negociere, spre exemplu. Dacă tu observi pe cineva, în timpul unei discuții, în partea dreaptă a persoanei cu care vorbești, și te uiți într-acolo, iar interlocutorul privește în aceeași direcție, înseamnă că are viziuni liberale. Conservatorii, pe de altă parte, vor continua să te privească, în exact aceeași situație, fără să țină cont de direcția în care tu te uiți. Asta în primul rând pentru că nu le place să fie manipulați și se încăpățânează să facă ceea ce vor ei.

12 indicii care iti spun din timp ca o persoana se va imbogati

Te‐ai intrebat vreodata cum au reusit oamenii bogati sa faca avere? Conform unui studiu citat de theglobeandmail.com, in comportamentul unor persoane exista o serie de indicii care iti pot spune daca se vor imbogati la un moment dat. Autorul Thomas Corley, care a documentat, timp de cinci ani, viata de zi cu zi a 233 de oameni bogati si a 128 de oameni saraci a ajuns la concluzia ca o persoana care nu s‐a nascut bogata poate face anumite schimbari care o vor ajuta sa aiba succesul financiar pe care si‐l doreste. „Mi‐am dat seama ca nu este atat de important ce se intampla in afaceri, ci obiceiurile zilnice, activitatile. Acestea sunt cauzele bogatiei sau saraciei tale”, a declarat Corley, conform finance.yahoo.com. Prin urmare, fiecare dintre noi si‐ar putea da seama, analizand comportamentul persoanelor apropiate, daca unele dintre ele s‐ar putea imbogati la un moment dat. Procentele de mai jos sunt elocvente si sunt rezultatul studiului realizat de Corley, conform richhabits.net. Iata care sunt cele 12 procente cu valoare de indiciu care deosebesc oamenii saraci de persoanele bogate: 1. 70% dintre bogati consuma mai putin de 300 de calorii pe zi din mancare de proasta calitate, in timp ce 97% dintre saraci consuma peste 300 de calorii din asa‐numita ”junk food” Oamenii bogati isi permit sa mearga la cele mai apreciate restaurante pentru a manca. Ei sunt atrasi deopotriva de calitatea alimentelor, de modul in care sunt serviti si de atmosfera din interiorul localului. Ei frecventeaza, cu precadere, astfel de pub‐uri si restaurante, insa studiile arata ca acestia obisnuiau sa manance sanatos cu mult inainte de a se imbogati. Pur si simplu, un astfel de obicei tine de grija pentrupropria sanatate. 2. 44% dintre bogati se trezesc cu trei ore inainte de a incepe munca, spre deosebire de 3% dintre saraci „Cine se scoala de dimineata departe ajunge”, spune un vechi proverb romanesc. Oamenii de succes stiu asta mai bine decat oricine. 3. 80% dintre bogati ii felicita pe ceilalti de ziua lor de nastere sau de onomastica, spre deosebire de 11% dintre saraci Oamenii bogati stiu sa stabileasca si sa pastreze relatii bune cu cei din jurul lor. 4. 6% dintre bogati spun ce gandesc, in comparatie cu 69% dintre saraci Punctul 4 se afla in stransa legatura cu punctul 3 si tine de stabilirea si pastrea bunelor relatii cu ceilalti potentiali parteneri de afaceri. In lumea business‐ului nu este recomandat sa spui tot ce gandesti. Singurul care face asta si nu saraceste pare sa fie Donald Trump, care s‐a nascut bogat 5. 67% dintre bogati isi astern obiectivele pe hartie, in comparatie cu 17% dintre saraci Gandeste‐te mai putin la obiectivele saptamanale pe care vrei sa le atingi si noteaza‐le pe cele pe care vrei sa le indeplinesti intr‐un interval de timp de un an. 6. 76% dintre bogati practica un sport de patru ori pe saptamana, spre deosebire de 23% dintre saraci In fond, ne putem astepta ca punctul 6 sa se afle in legatura cu punctul 1. Este vorba despre sanatate si despre respectul pentru ei insisi. 7. 70% dintre parintii bogati ii determina pe copiii lor sa fie voluntari cel putin 10 ore pe luna, spre deosebire de 3% dintre saraci Unele persoane ar putea spune ca oamenii bogati fac asta deoarece veniturile le permit sa‐si indemne copiii sa lucreze gratuit. Cu toate acestea, oamenii bogati cunosc valoarea voluntariatului si a competentelor pe care cei tineri le pot dobandi in diferite situatii de lucru. 8. 86% dintre bogati cred in invatarea continua, pe tot parcursul vietii, spre deosebire de 5% dintre saraci Acesta poate fi unul dintre motivele pentru care oamenii bogati tind sa se imbogateasca in mod constant, iar oamenii saraci raman, cu unele exceptii, la fel de saraci. 9. 81% dintre bogati respecta, mereu, o lista cu lucruri pe care trebuie sa le faca zilnic, spre deosebire de 19% dintre saraci Planificarea activitatilor este una dintre retetele succesului. 10. 67% dintre bogati se uita cel mult o ora la TV in fiecare zi, spre deosebire de 23% dintre saraci Oamenii bogati sau cei care doresc sa se imbogateasca par sa aiba lucruri mai importante de facut. 11. 6% dintre bogati admit ca le place sa barfeasca, spre deosebire de 79% dintre saraci Oare exista o legatura intre punctul 10 si punctul 11? Noi credem ca da. 12. 84% dintre bogati cred ca norocul se naste din obiceiurile sanatoase, spre deosebire de 4% dintre saraci Oamenii bogati cred mult mai mult in fortele proprii si in obiceiurile lor zilnice decat oamenii saraci. Conform autorului Thomas Corley si a procentelor de mai sus, oamenii bogati au dreptate in aceasta privinta.

Refugiații, drepturile omului și panicardismul.

În România a apărut noul val de extremism anti-refugiați, un val datorat în special proastei înțelegeri a unei astfel de situații cu impact internațional. -------------------------------------------- Povestea începe încă din 2011, când mai mulți indivizi au fugit din Siria datorită unui lanț de evenimente care a dus la un război civil. Primii refugiați au plecat în Liban și Turcia, numerele lor fiind tot mai mari în fiecare lună. Când s-a ajuns la saturație, refugiații au primit oferte să li se alăture și altor țări, țări din Uniunea Europeană. De unde a început totul? Evident că de la Primăvara Arabă, care a fost o serie de mișcări de protest care au dus la înlăturări de guverne, confruntări armate și în cele din urmă, la război civil. O astfel de țară care a fost lovită de războaie civile a fost și Siria, unde președintele Bashar al-Assad nu a putut fi înlăturat de la putere. Ce a urmat? Evident, au venit și drăguții din Statul Islamic. Ce a urmat după? Măcel, evident. Zilnic a fost măcel. Oamenii aveau de ales între a lupta pentru absolut nimic și a muri la mâinile unor sălbatici cărora li se pare firesc să execute oameni în public și să omoare și femei, pentru că de ce nu? Problema e următoarea. Oameni ca Abu Mohammed al-Adnani și un anume imam au spus că ne vom trezi cu luptători ISIS infiltrați în Europa. Ei bine, putem spune că a fost un simplu bluff, dar trebuie să ținem cont și de faptul că Statul Islamic are puterea și expertiza militară necesară pentru a iniția astfel de proiecte. Tot ei sunt cei care au furat echipament de peste un miliard de dolari din mâinile soldaților irakieni, echipament primit de la SUA -- în plus, în clipurile lor cu execuții se folosesc de tehnici hollywoodiene demne de invidiat. A doua problemă este că Europa se confruntă la ora actuală cu o serie de incidente neplăcute datorate islamicilor stabiliți deja aici, mulți fiind la a II-a sau a III-a generație, oameni care se duc să se alăture Statului Islamic din considerente religioase. Avem un mic impediment în defavoarea populației europene, populație care acceptă (mai mult sau mai puțin) cultura islamică, încercând să urmeze un vis cosmopolit și multicultural, în defavoarea populației native în rândul cărora se găsesc mulți oameni care s-au lovit de această ideologie/religie și au avut de suferit. Vorbim desigur despre cazul de la Paris și de populațiile ridicate de musulmani în foarte multe orașe europene, orașe în care se întâmplă multe nasoale din varii motive. Statistici aparent nu există, doar știri. Nu știu de ce nu există statistici, dar există mult bias liberal -- spun asta pentru că de cele mai multe ori sunt prezentate doar dramele, făcându-se apel la emoție, iar sumedenia de clipuri încărcate pe Youtube nu sunt nici confirmate, nici infirmate, doar ignorate; există posibilitatea să nu fie publicate pentru a nu panica populația, populație care oricum are o viziune distorsionată asupra oamenilor respectivi. Totuși, e destul de trist când doar trusturi pro-putiniste ca Russia Today îți arată astfel de imagini. Asta e o greșeală enormă din partea celor care „filtrează” știrile, pentru că oamenii vor considera că adevărul e la ruși. Am urmărit zeci de clipuri de pe YT din diferite regiuni ale Europei în care avem refugiați și am văzut foarte multe manifestări violente. Am căutat context. Nu prea am găsit. Am hotărât ca indivizii care apar în fundal să fie din start excluși, dar să rămână pe lista potențialilor suspecți. Cu siguranță există o mulțime de oameni decenți în rândul refugiaților, nu putem nega asta. Nu-i putem bănui de terorism doar pentru că au ales Europa ca destinație finală -- puțin trivia -- Europa va găzdui până la sfârșitul anului în jur de 800.000 de refugiați, ceea ce e un număr colosal. Daaaar, numărul refugiaților din Turcia este de aproximativ 2.000.000, Libanul are în jur de 1.200.000, Arabia Saudită în jur de 500.000, iar Irak în jur de 250.000 (probabil toți vor pleca cât mai curând, datorită invaziei). În topul țărilor care găzduiesc imigranți vedem foarte multe țări rupte în cur, țări care nu au luxul și nici infrastructura necesară să găzduiască un număr atât de mare de refugiați. Putem să-i acuzăm pe americani că au „finanțat” terorismul și le-au dat „arme”, dar să nu ignorăm faptul că americanii au trimis ajutoare în valoare de aproape trei miliarde de dolari, iar UE + UK, în valoare de aproape cinci. Deci, ciocu' mic că americanii chiar dacă nu primesc sute de mii de refugiați, măcar dau și ei un ban -- în plus, costurile de mutat și toate cele ar face gaură în bugetul federal. Ideea este că americanii i-au instruit și pe irakieni și chiar dacă au dus un război tembel care a dat naștere unei facțiuni militare extraordinar de periculoase, măcar contribuie cu forțe armate, drone, echipament militar și ajutor financiar pentru a putea opri expansiunea Califatului. Și nu, nu va fi un război ușor, ba chiar va fi unul lung și o adevărată provocare pentru NATO. De-asemenea, să plachezi Califatul cu sticlă și să-l acoperi sub o ciupercă de foc nu va rezolva problema, pentru că există un Tratat de Neproliferare Nucleară, care e un tratat internațional, iar încălcarea acestuia ar duce la o înarmare haotică a tuturor statelor cu capacitate nucleară -- și să nu uităm că pe piața neagră găsești cam tot ce trebuie, pentru că piața neagră nu e doar Silk Road. În fond și la urma urmei, americiu, toriu, radiu și tritiu se găsesc în destule chestioare (de la ceasuri, până la detectoare de fum). Sigur, nu e suficient ca să obții o explozie, dar e suficient cât să iradiezi un cartier întreg printr-un core meltdown. NOTA BENE: centralele nucleare nu fac bum! Așadar, Statul Islamic e o amenințare reală. Dar cum rămâne cu refugiații? Sunt și ei o amenințare? Da și nu. Ca tablou de ansamblu, avem niște oameni care își părăsesc țara pentru că altfel riscă să fie omorâți. În schimb, oamenii respectivi vin dintr-o zonă geografică diferită (duh!), cultură diferită și sunt cel mai apropiat lucru de extretereștri pe care l-am putea întâlni la ora actuală noi, europenii. De-aici apar și problemele. Musulmanii care se refugiază sunt o amenințare, dar nu genul de amenințare la care se gândește fiecare idiot conspiraționist. Nu, nu vin să ne invadeze continentul pentru a stabili sharia și pentru a se înmulți necontrolat în speranța ca vor distruge Europa. În schimb, putem presupune că există în rândul lor și indivizi infiltrați. Câți? Ei bine, aici e dilema. Poate-s puțini. Poate-s mulți. Cu siguranță nu-s toți și cu siguranță scopul lor nu e să „invadeze” continentul european. Vorbim (în mare parte, cam 94%) de oameni disperați; am scos din cur procentajul ăla. Restul (aproximativ 6%) sunt cu siguranță ori fanatici, ori sălbatici, ori infiltrați ISIS, ori toate trei la un loc. Ce înseamnă asta pentru continentul european și pentru nativii europeni? Haos, teamă, paranoia. Paranoia în doze mici e sănătoasă, la fel ca suspiciunea. În fond și la urma urmei, oricine e suspect, dar datorită evenimentelor din ultimii 15 ani, beculețul de fight-flight bipăiește mai des când vezi pe stradă un musulman. Șansele sunt destul de mari să te gândești că ar putea să facă o nasoală, mai ales dacă [se comportă] ciudat -- adică orice, de la nefăcutul contactului vizual, până la privitul urât... adică chestii pe care le-ar face oricine. Eu sufăr de islamofobie, recunosc. E o teamă irațională, dar nu pentru că e ceva nou, ci pentru că e ceva care a fost mediatizat excesiv în ultimii ani și pentru că s-a ajuns în unele țări să se limiteze libertatea de exprimare cu privire la Islam (nu musulmani), ajungându-se și la unele aresturi și folosindu-se excesiv cuvinte cheie precum discriminare, islamofob, bigotism, fanatism creștin, rasism. De cele mai multe ori astfel de cuvinte sunt folosite de către orice Social Justice Warrior care nu are un argument cu care să combată un discurs bine structurat, ergo, va recurge la etichete sterile pentru a-i diminua adversarului credibilitatea -- poisoning the well, mai exact. *Unii oameni se folosesc de reducționism pentru că la asta se rezumă gândirea lor critică, gândire care lipsește cu desăvârșire. Drept urmare, am să delimitez și eu taberele în stânga vs. dreapta și termeni dubioși, ca să fie pe placul maselor. Problema e că etichetarea asta cretină e un Uroborus, care-i va determina pe oamenii care sunt indeciși (dar care tind mai mult spre teamă) să se alăture taberei care strigă: „Să stea la ei acasă!” De ce fac asta? Răspunsul e cât se poate de simplu. Când cineva, în loc să îți prezinte un argument structurat și pus la punct va face exact opusul, adică va arunca cu termeni fără vreo valoare intrinsecă, îți vei da seama că tu te-ai alăturat taberei respective pentru că singurele tale interacțiuni cu astfel de oameni au fost reduse la etichete, fără vreun argument. Ăștia sunt de fapt o parte dintre liberali și cei cu orientare politică de stânga, oameni care de dragul corectitudinii politice și de dragul de a se bate peste umăr cu alți oameni vor vocifera pe internet în orice instanță când se aduce discuția despre așa ceva. Din dorința noii generații de a arăta că nu e ca „vechea gardă” (părinți, bunici care au crescut într-o eră de căcat) și că nu rezonează cu meltenismul românesc, vor accepta orice, din dorința de a părea intelectuali și versați, adevărate veleități în probleme umaniste. Tot ei ignoră chestiile nasoale, în speranța că lumea e de fapt lugu-lugu și totul e frumos. „It's not true if it hurts muh feelingz!” Problema e că orice ai accepta, uiți să rumegi puțin problema, iar aici apare extrema dreaptă care o face pentru tine și-i mai și dă un topping conspiratard. Extrema dreaptă de cele mai multe ori are un discurs haotic, bazat pe clipuri de pe internet, fără să studieze cu adevărat problema și toate implicațiile acesteia, ducând discursul la nivel de „evreii au făcut asta în așa fel încât să distrugă Europa pentru că hurr-durr Germania”. Extremiștii de dreapta îngreunează discursul pentru oricine altcineva care dorește să dezbată problema, pentru că automat va fi considerat ca fiind extremist. Partea cea mai drăguță e că în rândul celor de dreapta, conservatorii au cele mai amuzante discursuri, cum că noi suntem popor creștin ortodox, dar uită de faptul că Iisus s-a născut mai aproape de Siria decât de România. Asta ca să nu mai vorbim de faptul că musulmanii ne vor distruge tradițiile (care oricum sunt de căcat și au căzut în desuetudine de foarte mult timp, dar care sunt niște artefacte ale unor vremuri demult trecute), cultura (mă rog, România nu prea are cultură, iar și pe cea pe care o are o ridică în slăvi la infinit) și nu știu, ceva cu familii și căcaturi. Tot aici avem și discursul rasistului de serviciu, genul ăla de prost care îți va explica că genele ăstora îi fac de fapt să fie sălbatici, ignorând faptul că lumea arabă a adus pe bandă rulantă mai multe invenții decât ar face vreodată poporul român, chiar dacă i-ai mai da vreo zece mii de ani. Tot prostul de rând ignoră faptul că cifrele arabe vin din lumea arabă pentru că lumea arabă era un bastion al culturii și al științei încă cele mai vechi timpuri, dar a devenit cancer după ce a venit Al-Ghazali, care a uitat că totul mergea fain și a radicalizat pentru totdeauna lumea islamică. Acum o voi face pe avocatul diavolului. Argumentul „vom rămâne fără locuri de muncă” este cât se poate de valid, pentru că dacă refugiații se vor stabili în Europa (șansele fiind destul de mari, să nu vă faceți iluzii că vor pleca toți/majoritatea acasă), evident că prima generație va lua munca de jos (cu mici excepții, cum ar fi doctoranzii de la Universitatea din Glasgow și alte câteva universități de prestigiu), iar asta va fi un pericol pentru nativii care deja ocupă respectivele locuri de muncă. E simplu. Imigranții vor munci mai mult pentru mai puțin. Statul nu ar trebui să practice protecționismul, dar trebuie să asigure bunăstarea cetățenilor. Asta va fi o problemă, zic eu. Nu știu în ce măsură și poate e nefondată îngrijorarea mea, dar e un punct de vedere care trebuie dezbătut. Am auzit și discursul bazat pe diferențele religioase și cum creștinii sunt niște odioși care au pornit Cruciadele -- chiar dacă primele cruciade au fost făcute de către un nene care nu era creștin ci islamist, lansând expeditiile din Tabuk, în urmă cu aproximativ 1400 de ani. Invazia a venit din partea lor si a dat nastere Razboaielor Bizantino-Arabe. Cruciadele nu au apărut peste noapte ci au fost o serie de evenimente care au dus la tensiunea respectivă. Povestea cu „românii plecați după '89 în străinătate care fac nasoale” e tot o cretinătate. Diferența este colosală, pentru că refugiații vin dintr-o lume în care drepturile omului sunt căcat pe băț. În Republica Socialistă România era îngrădită libertatea de exprimare, dar anumite comportamente precum execuțiile publice și tratarea femeilor ca pe obiecte nu erau încurajate, ba erau chiar inexistente (sic!). Nu poți compara un stat în care cea mai mare problemă era personalitatea de cult și cenzura cu un stat în care se practică sharia, adică în care nu doar ideologia e la putere, dar și religia. De-asemenea, și știu că voi călca foarte mulți oameni pe bătături, multe dintre infracțiuni sunt comise de către cetățeni români care aparțin unei etnii. Ar fi o imbecilitate să spun că toți rromii comit astfel de infracțiuni, dar majoritatea celor care sunt mediatizați, sunt, printr-o stranie coincidență, rromi. Și nu, nu sunt intolerant, nici rasist. Spun doar o chestie pe care am observat-o urmărind outleturile de media principale -- și da, vorbesc de aceiași rromi care au fost trimiși în ghetto-uri mizere și care au fost ostracizați (ba chiar sunt și în zilele noastre) de către marea majoritate. Desigur, ăsta e un subiect pe care-l voi aborda într-o altă zi. Așadar, nu comparați refugiații cu românii plecați în străinătate. Având în vdere că există riscul să fie și militanți în rândul refugiaților, singura soluție ar fi monitorizarea continuă, lucru la care Europa stă foarte prost la ora actuală. Am văzut clipuri în care refugiații nu respectau indicațiile date de forțele de ordine, făceau haos în comunități mici și destabilizau mici orășele, ajungându-se până în punctul în care oamenii erau terorizați (spart de mașini, intrat peste ei în casă, bruscați, bătuți, jigniți) și s-au mutat în alte părți până când situația se va normaliza. Să facem un mic exercițiu. Unul dintre tâmpiții ăia doi din Paris a făcut pârnaie pentru că a vrut să se ducă în Siria să lupte împotriva forțelor americane. În pârnaie, mentorul său a fost Djamel Beghal (care a fost condamnat DOAR pentru zece ani), arestat pentru acte de terorism. Serios? Ăsta era motiv de monitorizare 24/24 cu camere în conducta de la budă și microfoane în robinet. Cum morții mă-sii nu l-au prins înainte să comită astfel de acte? Desigur, mulți alții au fost prinși tot datorită monitorizării (cred), dar cazurile nu au fost mediatizate (posibil. source needed). Eu unul aș considera că monitorizarea excesivă ar fi mai mult decât necesară, dar undeva, din străfundurile internetului ar ieși justițiari care ar striga „discriminareeee!” Faza e că eu consider că monitorizarea ar fi un rău necesar pentru întregul continent, nu doar pentru refugiați, pentru că indivizi ca Breivik care vor lupta pentru o cauză „nobilă” vor exista mereu -- și mereu își vor masca eventualele atentate sub o afacere. Ei bine, aici e vina guvernului norvegian că nu l-a urmărit, în condițiile în care probabil a descărcat cărți de tipul The Anarchist Cookbook, cărți pentru care, chiar și pentru simpla descărcare, ar trebui să fii pe o listă neagră a serviciilor de combatere a terorismului. Asta e încă o dovadă că nu trebuie să fii refugiat sau imigrant pentru a fi fanatic. „Lasă bă că și ăia din Vaslui își bat nevestele”. Nu, nu e atât de simplu. Una e să-ți bați soția pentru că ești un bețiv prost, alta e s-o bați pentru că așa îți dictează un text vechi de câteva mii de ani, text care îndeamnă la primitivism și tribalism. De-aici vine paranoia mea -- oamenii respectivi, repet -- au crescut în niște medii foarte dubioase, tocmai de aceea există riscuri mari să fi fost îndoctrinați sau să fie „sleeper agents”. Când zic de sleeper agents, să nu vă gândiți la agenți KGB sau povești de genul, ci la sleeper effect, un fenomen des abordat, mai ales în cel de-al Doilea Război Mondial, când soldații americani erau supuși în mod voit la propagandă cu mesaje de înrolare și fiind conștienți că e propagandă, nu s-au înrolat. S-au înrolat ceva mai târziu, când au uitat de sursa informației. E ceva perfect normal. Într-un stat în care se practică personalitatea de cult și fanatismul, există șanse foarte mari ca oamenii respectivi să aibă niște mici... traume. Problema cu traumele respective e că pot fi reprimate, dar în același timp pot fi declanșate de diferiți factori, factori care depind de noi. În cazul violenței trebuie să se facă ceva, pentru că altfel tot mai mulți europeni vor vota cu partidele extremiste la următoarele alegeri, iar asta înseamnă că am belit-o. Două pulane peste ceafă și puțin bulău pentru fiecare imigrant care distruge nu e o încălcare a drepturilor omului. Problema e că în Convention and Protocol Relating to the Status of Refugees totul e ambiguu, pentru că: „This Convention shall cease to apply to any person falling under the terms of section A if: F. The provisions of this Convention shall not apply to any person with respect to whom there are serious reasons for considering that: (a) he has committed a crime against peace, a war crime, or a crime against humanity, as defined in the international instruments drawn up to make provision in respect of such crimes; (b) he has committed a serious non-political crime outside the country of refuge prior to his admission to that country as a refugee; (c) he has been guilty of acts contrary to the purposes and principles of the United Nations.” Punctul (b) e cel mai apropiat lucru de distrugere și acte de violență pe care îl avem; desigur, există jurisprudență pentru așa ceva, dar totuși, ar mai trebui stipulate niște chestii, că au trecut totuși 60 de ani. Apelurile la emoție trebuie să înceteze. Nu, nu e vina Europei că un copil s-a înecat. Nu e vina europenilor că refugiații stau în condiții mizere -- nimeni nu se astepta la un număr atât de mare de refugiați. Faptul că tu ai avut o experiență plăcută când ai fost cu Peace Corps sau mai știu eu ce ONG pentru a-i ajuta pe refugiați nu reprezintă un adevăr suprem, reprezintă o anecdotă. Apelurile la emoție sunt chestii pe care le-ar face Gâdea profitând de drama unor oameni și manipulând adevărul în direcția sa. Același lucru îl faci și tu, dacă spui că toți sunt ca și cei pe care i-ai întâlnit -- lucru care e valabil și la cei care au avut experiențe neplăcute. Știu că v-a șocat felul în care jurnalista din Ungaria i-a pus piedică refugiatului și e condamnabil, dar faceți o analiză de ansamblu. Oamenii respectivi nu respectau somațiile autorităților. Ea a fost concediată, evident -- dar nu vă folosiți de trivia cum că ea ar fi fost membră Jobbik. O fi fost. E irelevant în contextul dat. Nu partidul a pus-o să facă asta, ci convingerile proprii. Datorită propriilor convingeri ea s-a alăturat partidului respectiv (dacă e adevărat, desigur), nu pentru că așa i-a spus partidul. Am citit comentariile de la clipul respectiv: amenințări, urări de „bine”, etc. Asta se întâmplă când atingi o coardă sensibilă și dai frâu liber instinctului de turmă. Repet -- ceea ce a făcut ea e condamnabil, dar de cele mai multe ori nu vedem pădurea de copaci. Totuși, să nu uităm niște lucruri... Vorbim de oameni. Ființe umane care nu fac parte din maimuțosfera noastră, adică limita aia de indivizi pe care îi putem percepe viețuind pe Pământ, fiind o problemă ce ține de proximitate (David Wong, Monkeysphere -- google it). Nu te pune nimeni să îi hrănești și nu te pune nimeni să îi cazezi. De-asemenea, majoritatea vor fi îngrijiți cu fonduri UE, nu din banii de Buget, iar UE cu siguranță nu va pune statul român să plătească pentru că oricum e vai de noi. Lăsați ideologiile și biasurile la ușă când abordați astfel de probleme, pentru că nu e totul alb-negru -- iar dacă crezi că e așa, ești imbecil, fără supărare. Probabil că odată cu destabilizarea întregii zone ne vom mai confrunta cu astfel de probleme, iar asta va însemna, din nou, refugiați. Dintre cei care au venit în Europa, o mare sau mică parte dintre ei sunt oameni decenți. Dacă vor fi tratați ca niște animale și vor fi ostracizați, să nu vă mirați dacă vor pleca să lupte alături de Statul Islamic. Eu unul aș caza un refugiat dacă aș avea posibilitatea, pentru a-i arăta că nu toți europenii sunt cancer extremist, cancer care a fost în prima linie când s-a mediatizat fenomenul. Din păcate, bariera culturală, lingvistică și religioasă ar împiedica comunicarea, lucru pe care îl regret. Nu toți musulmanii sunt fanatici, chiar dacă aderă la o ideologie/religie bazată pe fanatism. Să nu uităm că și creștinismul e bazat pe aceleași învățături demne de băgat în manualele din care probabil s-au inspirat și torționarii. Da, creștinismul e cancer în remisie, s-a domolit în mare parte, la fel cum s-a întâmplat și cu cealaltă religie abrahamică. Da, creștinii nu mai fac nasoale, dar au făcut. Învățăturile au fost aceleași pe care le au și astăzi, doar că astăzi avem niște convenții internaționale pe care le respectăm. Dacă veți interacționa vreodată cu refugiații, explicați-le de ce sunt europenii atât de porniți împotriva lor și spuneți-le că am avut destule incidente neplăcute cu „oamenii lor”. Când aveți dezbateri pe internet, nu începeți cu argumente sterile și etichete de imbecili, pentru că veți întări poziția celeilalte părți și se va ajunge doar la extreme. În cazul dreptei, explicați-le celor de stânga că e perfect normal să ai o doză de suspiciune cu privire la imigranți și lăsați poveștile cu cotropitori imaginari. Cei de stânga, încetați să mai folosiți cuvintele care vă plac atât de mult: rasism, discriminare, islamofobie -- pentru că de multe ori nu e cazul, și-i veți convinge pe cei de dreapta că sunteți adepți ai marxismului multicultural, motiv pentru care orice argument va fi combătut tot cu etichete; etichete care vă vor descrie personalitatea în detaliu (în mintea opoziției) și veți fi discreditați. Astfel de probleme trebuie discutate și argumentate cât mai rațional posibil, fără intervenția ideologilor marxiști și conservatori de serviciu sau sub paravanul „umanismului”. Orice discuție care pornește de la considerente ideologico-religioase va pica din start. Vorbim de un fenomen global, o chestiune extrem de delicată în care nimeni nu deține adevărul absolut, iar cine spune altceva, în mod clar e părtinitor și va căuta sub orice formă să aplice tehnici de motivated reasoning. De-asemenea, emoțiile și empatia exagerată ar trebui lăsate și ele la ușă. E o chestiune de bun-simț și de obligativitate prin drept internațional să nu îi trimiți pe refugiați înapoi, pentru că vor muri -- ăsta e un fel de genocid, doar că le plătești biletele de avion. Dacă refugiații vor deveni imigranți, asta e. Media de vârstă a Germaniei e în continuă creștere, iar ăsta nu e neapărat un lucru bun. Din punct de vedere economic poate fi dezastruos. Germanii vor avea nevoie de forță de muncă și de oameni care „să le plătească pensiile”. Gândiți-vă la faptul că Germania ține în spate întregul UE. Celelalte putori din UE (inclusiv noi) nu au ce să comenteze, pentru că noi nu producem nici pe departe cât produc ei. Știu că e edgy și ai impresia că ești alfa dacă te lauzi că i-ai împușca pe ăia de pe bărci, doar că nu e. E dovadă de meltenism. Oamenii respectivi nu vin s-o fută pe nevastă-ta sau să-ți violeze fiica. Da, rata criminalității probabil va crește cu câteva procente, dar trebuie văzut cu câte procente raportat la populația din acea perioadă -- de-aia am zis că monitorizarea la nivel european e necesară, chiar dacă vor sări panicarzii cu texte din 1984, carte pe care n-au citit-o dar au auzit că e despre monitorizare. Iar dacă au citit-o, citatele sunt tot degeaba. Wow, serviciile secrete o să-ți vadă cucul când îi trimiți poze prietenei tale. Wow. Foarte trist. Și vedeți că nu am folosit vechea zicală: „dacă n-are nimic de ascuns, de ce se teme?” Știu că e o chestiune și mai delicată, dar mai devreme sau mai târziu tot va fi implementată, iar eu prefer să trăiesc în liniște și siguranță, în loc să stau cu teama că vine nu știu cine să se detoneze sau să împuște oameni nu știu unde. În cazul de față, monitorizarea înseamnă și prevenire. Va fi greu, dar nu imposibil. Comportați-vă frumos cu oamenii ăia și mai lăsați-mă cu „libera exprimare”. Libera exprimare nu înseamnă hate speech. E o diferență. Oamenii ăia au făcut mulți kilometri cu riscul de a muri, pentru a nu muri. Sună paradoxal, dar uită-te că la asta se rezumă actualul fenomen. Ai tot dreptul să-i privești cu suspiciune. E perfect normal și natural. Să fii cretin care se folosește de sofisme ieftine, nu e. E doar o chestie care-ți îmbunează ziua. Domnilor de la Noua Dreaptă și aderenții lor, cei de dreaptă credință, urmașii dacilor, cei ce se pozează în uniformă militară și care poartă lupte imaginare cu nesiguranța, dușmanii voștri nu sunt refugiații (poate doar ăia infiltrați), ci ăia care destabilizează acum Siria. Dacă tot o ardeți apărători ai neamului, aflați că vă puteți înrola și să luptați împotriva lor. Dacă nu, ciocu' mic și lăsați bravadele. De-asemenea, țineți cont de faptul că [probabil] tot mai mulți oameni își vor dori să se legalizeze portul de arme letale -- ăsta e echivalentul unui genocid involuntar. Oamenii sunt proști de fel, iar un prost care mai e și beat (știm cu toții că o țară băutoare de spirt ca România nu duce lipsă de bețivi) sau nervos s-ar putea să ciuruiască oameni. Ar fi cel mai tembel lucru care s-ar putea întâmpla. Vedem problema armelor în state precum SUA -- school shootings, cinema, hood rats, gang crime, etc. Da, mulți fac rost de arme în mod ilegal, fără permis, dar asta e datorită unor legi relaxate care permit liberul trafic al armelor. Asta și legalizarea heroinei sunt ultimele lucruri de care avem nevoie. Asta-i o chestie pe care am s-o adresez într-o altă zi și asupra căreia nu am chef să dezvolt acum. Faptul că adăpostim refugiații e un lucru bun, dar în același timp e un lucru nasol. E bine pentru că Europa se află într-un exercițiu de solidaritate care are loc în tot mai multe state din întreaga lume, lucru pentru care refugiații vor fi recunoscători, atâta timp cât nu ne vom comporta ca niște sălbatici. Astfel de lucruri vor duce pe termen lung la formarea unor alianțe cu statele respective. În schimb, e nasol pentru că infiltrați cu siguranță sunt, iar ăștia infiltrați nu sunt ăia care țipă și care fac scandal în fața camerei (ăia sunt echivalentul cocalarilor noștri, doar că-s sirieni), ci sunt ăia din fundal care nu fac nimic și așteaptă -- Statul Islamic nu trebuie subestimat. E nasol pentru că vedem pentru prima dată, din ambele părți, panică și haos. E trist faptul că oamenii, din motive de teamă pe care le înțeleg, trebuie mereu să stea cu sufletul la gură în zona hotspoturilor europene. E trist că rasiștii acum își freacă mâinile pentru a-și crea un discurs care va prinde la mase, un discurs care-l va face pe oricare alb să se simtă mai bine pentru că s-a născut alb -- adică va fi un apel la adresa persoanelor care nu prea au cu ce să se mândrească, dar se bucură de un heritage „superior”. Se va discuta încontinuu despre nature vs. nurture, dar toată lumea va ignora faptul că poți să iei și un individ dintr-un trib necontactat și să-l educi de mic, eventual să-l faci și academician. Da boss, e posibil! Trăiască genomul uman! Nu uitați că oamenii ăia care au venit acum nu se închină de cinci ori pe zi iar femeile lor poartă, în cel mai rău caz, batic, nicidecum burka. Să nu uităm că Siria a fost destul de civilizată în urmă cu ceva timp, până să vină un dictator la putere și tot Siria e o țară în care nu se practică sharia. Sooo, avem astfel musumani [literalmente] moderați și un regim de căcat care e atacat de Statul Islamic -- adică de fanatici. Unde-s ei situați pe axa dintre individ oarecare și fanatic? Nicidecum nu tind înspre segmentul fanatic. E o perioadă de haos, e adevărat. Acum depinde de europeni să-și arate adevăratele valori și modul de operare. Nu uita, e dreptul tău să fii paranoic și panicat, dar nu-i panica și pe ceilalți și încearcă să fii cât mai obiectiv. Propaganda văd că vine din ambele părți și e foarte greu să prezinți toate detaliile și să faci diferența între adevăr și propagandă, tocmai de aceea trebuie analizat totul cu simț critic. Detest corectitudinea politică și nu vrea să fiu părtinitor, ergo, nu vorbesc prin prisma unei ideologii sau printr-un set de valori impus de umanism sau alte chestii fade care nu mă impresionează. Nu vorbesc nici din experiență, pentru că nu știu ce aș fi făcut eu în cazul de mai sus. Am scris toate astea pentru că am o părere, la fel ca toată lumea; nu dețin adevărul absolut, nu știu cum ar trebui să facă autoritățile. Știu doar că nu e normal să-i tratezi pe respectivii ca pe niște animale sau să-i alungi în căcatul din care au venit. În opinia mea, adăpostirea refugiaților mi se pare un lucru cât se poate de firesc, dar mi s-ar părea normal și arestarea imbecililor care distrug și terorizează oamenii. Everyone is a suspect, be it woman, man or child. Să nu muriți voi de ciuda oamenilor care au pierdut totul că nici lor nu le e ușor. Tu probabil acum stai liniștit, cu siguranță ai acces la apă potabilă, curent electric și internet. Mi se pare normal să fie „menajați” o perioadă, pentru că oamenii ăia sunt acum într-un culture shock continuu și le e greu să te adapteze. E ca atunci când tu te duci la bunici sau la munte sau stai undeva la o pensiune și nu te poți căca, pentru că nu ești obișnuit cu buda și cu locația, după care o arzi constipat o perioadă. Înmulțește asta cu o mie și vei avea situația refugiaților. Oricum, lumea e prea complicată și canceroasă. Mă pregătesc să emigrez și eu... poate pe Kapteyn b. Acolo măcar știu că e liniște. Mă rog... sper că e liniște. Și da, note-ul ăsta e bait, pentru că știu cum funcționează internetul și mă aștept la comentarii neargumentate din partea dubioșilor. Desigur, aștept și argumente civilizate. Either way, mă doare-n pulă. Uite o poză cu George R. R. Martin care arată muie.

Viaţa de emigrant: cât de mult ne schimbă traiul în străinătate

Mutarea într-o ţară străină vine „la pachet” cu provocări şi multe schimbări FOTO: Shutterstock Viaţa dincolo de graniţele ţării vine cu provocări, eşecuri, dar şi realizări care te vor transforma într-o persoană mult diferită de cea din ţara natală. Lumea ta devine mai mare şi îţi va fi greu să renunţi la ea pentru cea de acasă. ŞTIRI PE ACEEAŞI TEMĂ Unde plecăm din ţară: topul celor mai bune ţări pentru emigrare Plecarea peste hotare în căutarea unui trai mai bun atrage după sine multe provocări, incertitudini şi experienţe mai mult sau mai puţin plăcute, indiferent de ţara aleasă ca destinaţie. Russell V. J. Ward, scriitor, blogger şi expat, a povestit pentru publicaţia americană „The Huffington Post“ cum l-a schimbat traiul în străinătate. „În ultimii 12 ani, am trăit în mai multe ţări şi am vizitat şi mai multe. Am cunoscut culturi şi tradiţii noi, am avut incertitudini şi multe motive de nelinişte, am întâlnit oameni interesanţi şi am legat prietenii pe viaţă. Am încercat să-mi trăiesc viaţa la întregul ei potenţial. Traiul în străinătate este cea mai satisfăcătoare şi provocatoare experienţă pe care o poate avea cineva. Ea l-a schimbat pe cel care credeam că sunt“, spune Russell Ward, care a simţit patru schimbări importante în viaţa lui odată cu plecarea peste hotare:
 1. Nu vei mai fi aceeaşi persoană Odată ce decizi să pleci în străinătate, vei schimba mai mult decât casa şi locul de muncă. Traiul peste hotare aduce cu sine o mulţime de obstacole, emoţii, provocări şi eşecuri, iar toate acestea au un impact greu de imaginat asupra personalităţii tale. „Probabil că nu vei realiza imediat, dar într-o bună zi te vei privi altfel. Creşti, evoluezi şi mergi mai departe (...) Unele cicatrice sunt bune, altele rele, dar nimic nu va mai fi la fel. Lucruri care erau importante odată îşi pierd din însemnătate. Lucruri care păreau lipsite de valoare devin, dintr-o dată, importante. Prieteniile devin nepreţuite. Familia devine un concept vag şi nu mai iei nimic de bun. Mutarea peste hotare te va face să realizezi că obiectele nu aduc fericirea. Mai mult, începi să redefineşti ideea de succes“, spune Russell Ward.
 2. Nu vei mai putea să te întorci acasă Poate că vei avea posibilitatea să revii după o vreme în ţara natală, dar nu vei mai putea avea niciodată acolo viaţa de altădată. Oamenii pe care i-ai lăsat în urmă se schimbă, tu devii o altă persoană şi, în timp, se instalează distanţa. „În timp ce tu trăiai aventuri «pe repede înainte», viaţa de acasă curgea la fel. Oamenii au mers în continuare la muncă, la cumpărături sau în vacanţe, şi-au aniversat zilele de naştere, s-au căsătorit, au schimbat locul de muncă şi casa. Deşi totul pare neschimbat, adevărul este că viaţa a mers mai departe şi fără tine. Acesta este un preţ uriaş pe care trebuie să-l plăteşti odată ce pleci în străinătate. La un moment dat, vei realiza că nu te vei putea întoarce acasă nici dacă vei dori lucrul acesta“, crede Russell Ward.
 3. Lumea ta devine mai mare Odată cu locurile şi şi experienţele noi pe care le vei trăi după plecarea în afara ţării, lumea ta se extinde. Traiul peste hotare te va determina să cauţi în permanenţă experienţe noi şi să nu te mai mulţumeşti cu puţin. „Vei deveni pentru totdeauna dependent de explorări şi nu vei mai avea cale de întoarcere. Ai ştiut dintotdeauna că lumea este mare, dar abia când ajungi în colţurile sale îndepărtate realizezi cât de mare este cu adevărat şi cât de uimitoare este. Odată cei vei şti asta şi te vei minuna de complexitatea şi imensitatea ei, nu vei mai putea renunţa niciodată la ea“, crede Russell Ward.
 4. Totul pare posibil Plecarea din ţara natală a fost cea mai grea parte, dar odată ce ai făcut acest pas, nimic nu va mai fi imposibil. „Poşi călători mai departe, vorbi o altă limbă, găti preparate diverse şi îmbrăţişa alte culturi. Vei înţelege tradiţiile şi obiceiurile locului, vei fi mai deschis oportunităţilor, vei aborda străinii cu o mai mare lejeritate şi vei spune «Adio!» traiului comod de acasă. Ai demonstrat că poţi trăi peste hotare şi că poţi supravieţui. Ai avut curajul să-ţi urmezi visul. Da, ai deschis Cutia Pandorei şi nu o vei mai putea închide, dar vei fi mai fericit şi mai mulţumit“, mai spune Ward.

Descoperiri uluitoare despre adevăratele cauze ale cancerului. Corpul se vindecă singur, dacă bolnavul înţelege cauza bolii

Dr. Hamer era in anii ‘70 Cercetator si Sef al Clincii de Oncologie din Munchen unde trata cancerul folosind, la fel ca ceilalti doctori, tratamentele clasice de tratarea cancerului, care se dovedeau a fi mai mult sau mai putin eficiente.

Insa cursul vietii doctorului Hamer avea sa se schimbe radical, in luna decembrie a anului 1978, cand a primit teribila veste ca fiul sau DIRK , de doar 19 ani, a fost impuscat mortal. Mai mult decat atat, la cateva luni de la eveniment a murit sotia lui. Aceste socuri l-au ranit la un nivel profund, si, ca si cum n-ar fi fost destul, peste cateva luni s-a imbolnavit de CANCER la TESTICULE.

Ajunsese un doctor care trata pancientii de cancer, iar in paralel trebuia sa se trateze pe el insusi de cancer. Era speriat de rata mare de insucces a tratamentelor clasice, pe care ar fi trebuit sa le urmeze si el, insa nu mai avea incredere in ele . Desi pare descurajator, acest context urma sa-l ajute pe Dr. Hamer sa revolutioneze lumea medicala.

Din moment ce nu fusese niciodata grav bolnav, a suspectat imediat ca dezvoltarea cancerului sau poate avea legatura directa cu tragica pierdere a fiului sau.

Moartea lui Dirk si propria sa experienta cu cancerul l-au facut pe Dr. Hamer sa investigheze istoricul pacientilor sai de cancer. A aflat foarte curand ca, la fel ca el, toti au trecut prin experiente extrem de stresante, inainte ca boala sa se instaleze si sa se dezvolte. Observarea conexiunii dintre minte si organism nu a fost surprinzatoare. Numeroase studii aratasera deja ca atat cancerul, cat si alte bolii sunt foarte des precedate de un eveniment traumatizant.

Există o LEGATURĂ dintre diferitele zone creiereului şi anumite organe

Dar Dr. Hamer a dus cercetarile sale cu un pas mai departe. Urmarind ipoteza ca toate evenimentele din organism sunt controlate de creier, a analizat tomografiile pacientilor sai si le-a comparat cu istoricul lor medical.

Dr. Hamer a descoperit ca orice boala, nu numai cancerul, este controlata de o zona din creier ce ii corespunde in mod specific si este legata, in mod particular, de un eveniment traumatizant perfect identificabil.

Mai exact, a sesizat aparitia unor vibratii mai anormale, vizibile sub forma de cercuri concentrice pe tomografie, in diferite zone ale creierului. Mai interesant era ca, oamenii cu acelasi tip de cancer, aveau vibraii mai intense EXACT in aceleasi zone ale creierului.

Cu alte cuvinte, fiecare tip de cancer avea o zona corespondenta in creier, care nu mai functiona corect.

Cu aceasta descoperire a pus bazele a ceea ce se numeste NOUA MEDICINA (pentru care va fi desconsiderat de ceilalti doctori, dupa care i se va retrage dreptul de a mai profesa (pentru ca perturba afacerile marilor companii farmaceutice, care, pentru a supravietui, trebuie sa vanda anual citostatice, vaccinuri, medicamente care dau dependenta etc.).

Cand Dr. Hamer a fost arestat, in 1997, pentru acordarea de sfaturi medicale, fara a avea licenta medicala, pentru trei persoane, politia a confiscat fisele pacientilor sai si le-a analizat. Un procuror public a fost nevoit sa recunoasca in timpul procesului, ca dupa 5 ani, 6.000 din 6.500 de pacienti ai dr. Hamer, cu cancer in faza terminala, erau inca in viata. In cazul tratementelor conventionale, cifra aceasta este inversa.

Noua medicina porneste de la “Regula de Fier a Cancerului”

Regula de Fier a Cancerului:

Fiecare cancer sau alta afectiune grava, are drept cauză un CONFLICT care genereaza UN SOC EMOTIONAL: numit DHS (Sindromul Dirk Hamer – denumit astfel in onoarea fiului sau) care imbolnaveste omul mai intai la nivel mental, cand apar dereglari in creier, iar in final boala se rasfrange asupra unui organ.

La această regulă, se adaugă alte două concluzii esenţiale:

a. Tipul conflictului care a generat SOCUL EMOTIONAL(DHS) determină ZONA in care apar vibratii anormale in creier. Zona de pe creier in care apar aceste inele concentrice, determina organul in care va aparea boala.

b. Cu cat dureaza mai mult conflictul, cu atat se imbolnaveste mai rau organul corespunzator acestui tip de conflict.

Aceste concluzii au rezultat in urma experimentelor practice pe care dr. Hamer le-a facut pe oameni si pe animale. A demonstrat mai intai cum, si animalele, la fel ca oamenii, sunt predispuse bolilor un urma unui conflict care genereaza un soc emotional.

Originea bolilor este în creier

Dr. Hamer a stabilit ca „orice boala este cauzata de un soc emotional (numit DHS) care surprinde individul total nepregatit”.

Psihologic vorbind, DHS este un incident foarte personal, conditionat si determinat de experientele noastre trecute, de vulnerabilitati, de perceptiile personale, de valorile si credintele personale. Cu toate acestea, DHS nu este doar un conflict emotional, ci si biologic, care trebuie inteles in contextul evolutiei noastre personale.

Animalele experimenteaza aceste socuri biologice in urma pierderii bruste a cuibului sau teritoriului, a pierderii unui pui, a separarii de partener sau de grup, a unei amenintari nesteptate, a unei perioade de nemancare sau a unei amenintari de moarte.

Un barbat, de exemplu, poate suferi un soc conflictual de „pierdere a teritoriului” , cand isi pierde casa sau locul de munca, pe neasteptate; pentru o femeie, un soc conflictual „in camin” poate fi o grija pentru binele unuia dintre membrii familiei; un soc conflictual de tipul „abandonului” poate fi declansat de un divort neprevazut sau de o spitalizare de urgenta; copii sufera deseori un soc conflictual „de separare”, cand mama se decide sa se intoarca la munca sau cand se despart parintii.

Analizand mii de tomografii (CT) in relatie cu istoricul pacientului, Dr. Hamer a descoperit ca, atunci cand are loc DHS, socul impacteaza o zona specifica, predeterminata din creier, cauzand o leziune care este vizibila pe tomografie, ca un set clar de inele concentrice (In 1989, Siemens, producatorul german de aparate tomografice, a confirmat ca aceste inele nu provin de la o proasta functionare a aparaturii).

Dupa impact, celulele cerebrale transmit socul impactului catre organul corespondent care, la randul lui, raspunde cu o modificare specifica, ce poate fi anticipata. Motivul pentru care diferitele conflicte sunt legate indisolubil de anumite zone ale creierului este acela ca, de-a lungul evolutiei noastre, fiecare parte a creierului a fost programata sa raspunda instantaneu la posibile conflicte sau amenintari.

In timp ce „vechiul creier” (cerebelul, zona amigdaliana) este programat cu instuctiuni de baza legate de supravietuire, care corespund respiratiei, hranirii sau reproducerii, „noul creier” (creierul mare) este codat cu teme mult mai av ansate, precum cele legate de conflictele teritoriale, conflictele de separare, conflictele de identitate si cele legate de autoapreciere, increderea si respectul de sine.

Cercetarile medicale ale Dr. Hamer sunt strans legate de embriologie, pentru ca, indiferent de felul in care organul raspunde unui conflict, fie prin dezvoltarea unei tumori, prin deteriorarea tesutului sau prin dereglarea functionarii, toate acestea sunt determinate de stratul embrionic al germenului din care provin atat organul, cat si tesutul cerebral corespondent.

GNM “Ontogenetic System of Tumors” (Sistemul Ortogenetic al tumorilor) ilustreza ca organele controlate de „vechiul creier” care deriva din endoderm sau vechiul creier mesoderm, precum plamanii, ficatul, colonul, prostata, uterul, pielea in profunzimea ei, pleura, peritoneul, pericardul, glandele mamare, etc., genereaza intotdeauna proliferare celulara, imediat ce conflictul corespondent are loc la nivelul creierului.
Tumorile acestor organe se dezvolta exclusiv pe durata fazei active a conflictului (initiata de DHS).

EXEMPLE

Cancerul de plaman

Sa luam exemplul cancerului de plaman: conflictul biologic asociat cu cancerul de plaman este un soc de tipul „frica de moarte”, deoarece, in termeni biologici, panica de moarte este echivalenta cu incapacitatea de a respira. Odata cu socul datorat fricii de moarte, celulele pulmonare alveolare care regleaza respiratia incep instantaneu sa se multiplice, formind o tumoare pulmonara.

Contrar parerilor conventionale, aceasta multiplicare a celulelor pulmonare nu este un proces fara rost, ci serveste unui scop biologic foarte bine definit, si anume sa creasca capacitatea pulmonara, optimizand astfel sansele de supravietuire ale organismului.

Analizele tomografiilor intreprinse de Dr. Hamer demonstreaza ca fiecare persoana bolnava de cancer de plaman prezinta o configuratie clara de tip inele concentrice in zona corespondenta din creier si ca fiecare pacient a suferit un soc conflictual emotional total neasteptat, de tipul „frica de moarte”, inaintea declansarii cancerului. In majoritatea cazurilor teama de moarte a fost declansata de socul unui diagnostic de cancer, ce a fost resimtit ca o sentinta la moarte.

Cancerul de san

Cancerul de san, potrivit cercetarilor Dr. Hamer, este rezultatul grijilor provocate de un conflict de tipul “mama-copil” sau “probleme cu partenerul”. Aceste tipuri de conflicte impacteaza intotdeauna vechiul creier, in zona care controleaza glandele producatoare de lapte. O femeie poate suferi un conflict de tipul mama-copil, intrucat isi face foarte multe griji, atunci cand copilul ei este ranit sau se imbolnaveste grav, foarte brusc. Pe durata fazei de stres, cat conflictul este activ, celulele glandei mamare continua sa se multiplice, formand o tumora.

Scopul biologic al proliferarii celulare este acela de a mari capacitatea de lactatie pentru copilul suferind, grabind astfel procesul de vindecare al acestuia. Fiecare femeie si fiecare femela din lumea animala se naste cu acest program de reactie biologica pentru crestere si dezvoltare.

Numeroasele studii ale Dr. Hamer arata ca femeile, chiar si atunci cand nu alapteaza, dezvolta tumori ale glandelor mamare, din cauza grjilor obsesive pentru binele celor dragi (a copilului care are probleme, a unui parinte bolnav, sau de grija unui prieten cu probleme).

Ceea ce a fost spus despre cancerul de plaman sau de san este valabil pentru orice alt tip de cancer ce isi are originea in „vechiul creier”. Fiecare tip de cancer este declansat de un conflict soc specific, care activeaza un „program biologic precis” (A Cincea Lege Biologica), ce permite organismului sa depaseasca obisnuintele functionarii zilnice si sa se confrunte fizic cu situatia urgenta. Pentru fiecare tip de conflict exista o zona cerebrala specifica, de unde este coordonat acest program de urgenta.

Ce se întâmplă cu organele controlate de noul creier

In vreme ce organele controlate de vechiul creier dezvolta tumori pe durata fazei active a conflictului- soc, situatia este opusa in cazul organelor controlate de noul creier. Toate organele si tesuturile ce corespund si sunt coordonate de noul creier (ovarele, testiculele, oasele, nodulii limfatici, epiderma, mucoasa colului uterin, bronhiile, vasele coronariene, canalele de alaptare etc.) isi au originea in ectoderm sau mesoderm-ul noului creier.

In momentul producerii conflictului- soc, tesuturile organelor corespondente acestei zone a creierului raspund prin degenerare celulara.

Necrozarea ovarelor sau a testiculelor, osteoporoza, cancerul osos sau ulcerul stomacal, de exemplu, sunt situatii care apar doar atunci cand persoana se afla intr-o stare emotionala de stres relationata cu conflictele- soc corespondente. Asa cum este de asteptat, distrugerile tesuturilor respective au o semnificatie biologica precisa.

Sa luam exemplul tesuturilor canalelor de lactatie. Ele se dezvolta mult mai tarziu decat glanda mamara, acest tesut fiind controlat de o zona mai tanara a creierului, cortexul cerebral. Conflictul biologic ce corespunde tesutului canalelor de lactatie este unul de tip conflict de separare, rezultat al unei experiente de tipul copilul meu (sau partenerul meu) mi-a fost luat de la san. O femela din lumea animala sufera un astfel de conflict, atunci cand puiul ei se pierde sau este omorat. Ca un reflex natural la acest conflict-soc, tesutul canalelor de lactatie incepe sa ulcereze. Scopul acestei reactii este marirea diametrului canalelor de lactatie, astfel incat laptele nefolosit sa se poata drena mai usor si sa nu se congestioneze in interiorul sanului. Creierul fiecarei femei este programat cu acest gen de reactie-raspuns biologic. Din moment ce sanul femeii este asociat, biologic vorbind, cu grija si hranirea, femeile sufera un conflict-soc cauzat de separarea brusca de o persoana iubita. Pe durata fazei active a conflictului- soc nu exista practic nici un simptom, cu exceptia unor ocazionale puseuri usoare in interiorul sanului.

Faza de îmbonăvire(de conflict) şi Faza de vindecare(post conflict)

Dr. Hamer a descoperit de asemenea ca orice conflict si orice boala are si o rezolvare, iar desfasurarea oricei boli are loc in doua faze. (A Doua Lege Biologica).

In timpul primei faze, a conflictului activ (si anume atata timp cat acesta exista) intregul organsim este orientat catre a face fata conflictului. In timp ce, la nivel fizic, au loc dereglari celulare specifice, psihicul si sistemul nervos vegetativ autonom se confrunta de asemenea cu situatii neasteptate.

Comutata intr-o faza de stres (sympathicotonia) , mintea devine total preocupata de continutul conflictului. Tulburari ale somnului si lipsa apetitului sunt simptome specifice. Biologic vorbind, acest lucru este vital, deoarece focalizarea atentiei asupra conflictului si orele de activitate in plus constituie conditiile propice pentru rezolvarea conflictului.

Faza activa a conflictului este denumita si „faza rece”. Deoarece pe perioada stresului se produce constrictia vaselor de sange, simptomele specifice ale activitatii conflictuale sunt extremitatile reci (in special mainile), tremurul si transpiratia rece. Intensitatea simptomelor depinde, in mod natural, de intesitatea si impactul socului conflictual. Daca o persoana ramane in aceasta stare prea mult timp, urmarile pot fi fatale.

Dr. Hamer a demonstrat, fara nici o indoiala, ca organismul nu poate muri niciodata de cancer, in sine. O persoana poate muri ca rezultat al complicatiilor mecanice produse de tumori, de exemplu blocarea unui organ vital precum colonul sau bila, dar in nici un caz celulele canceroase, in sine, nu pot provoca moartea. In German New Medicine distinctia dintre cancerul malign sau benign nu are nici o valoare. Termenul malign este o constructie artificiala (la fel ca marcarii tumorali) care, pur si simplu, indica o activitate de reproducere celulara ce a depasit o anumita limita complet arbitrara.

Daca o persoana moare pe durata fazei initiale active a conflictului, este de obicei din cauza pierderii de energie, a slabirii exagerate, a lipsei de somn si a epuizarii mentale si emotionale.

De cele mai multe ori este vorba de impactul emotional devastator al unui diagnostic sau a unei prognoze negative, de genul “Mai ai doar sase luni de trait!”, impact ce arunca pacientii de cancer si pe cei apropiati lor intr-o stare de disperare. Cu foarte mica speranta sau chiar deloc, sunt privati de forta lor vitala, isi consuma inutil energia si, in cele din urma, mor in urma unui proces agonizant pentru pacientii de cancer pe care tratamentele conventionale de cancer nu fac decat sa il accelereze.

Daca pacientul nu a facut nici un tratament conventional de cancer (in special chimioterapie sau radioterapie) , GNM are o rata de succes de 95 pana la 98 %. Este o ironie ca aceste statistici ale succeselor remarcabile ale Dr. Hamer au fost date chiar de autoritati.

Cand Dr. Hamer a fost arestat, in 1997, pentru acordarea de sfaturi medicale, fara a avea licenta medicala, pentru trei persoane, politia a confiscat fisele pacientilor sai si le-a analizat. Un procuror public a fost nevoit sa recunoasca in timpul procesului, ca dupa 5 ani, 6000 din 6500 de pacienti cu cancer in faza terminala erau inca in viata. In cazul tratamentelor conventionale, cifra aceasta este inversa.

Conform declaratiilor epidemiologului si biostatisticianului Dr. Ulrich Abel (Germania), succesul majoritatii chimioterapiilor este jalnic… nu exista nici o dovada stiintifica referitoare la abilitatea de a extinde in mod apreciabil viata pacientilor care sufera de cele mai comune forme de cancer organic…Chimioterapiile pentru cancerele maligne prea avansate pentru operatie, care reprezinta 80% din totalul cancerelor, reprezinta un “pustiu stiintific” (“scientific wasteland” – Lancet 1991).

Corpul se vindecă singur

Rezolvarea conflictului generat de semnalele initiale reprezinta inceperea fazei a doua a programului biologic. Emotiile si organismul nostru se comuta imediat in modul de reparare, programul de vindecare fiind asistat in mod direct de sistemul nervos vegetativ. Pe perioada fazei de vindecare, apetitul revine, dar suntem foarte obositi (putem chiar sa nu avem puterea de a ne ridica din pat). Odihna si furnizarea tuturor nutrientilor necesari organismului sunt esentiale pe perioada de vindecare. A doua faza este denumita faza calda si, in aceasta perioada, vasele de sange se maresc, incalzind extremitatile si pielea.

Odata cu rezolvarea conflictului se produce o schimbare la nivelul organelor, proliferarea celulara (vechiul creier – controlul cresterii tumorale) si distrugerea celulara (creierul nou – controlul degradarii tesuturilor) se opresc imediat si este declansat procesul de reparare specific.

O zona care s-a necrozat sau a prezentat ulceratii in timpul fazei active a conflictului este acum regenerata si refacuta cu celule noi. Acest proces este insotit, de regula, de inflamatii potential dureroase cauzate de edeme care protejeaza tesutul pe durata vindecarii.

Alte simptome tipice regenerarii sunt: hipersensibilitate, mancarimi, spasme (daca tesuturile musculare sunt implicate) si inflamatii. Exemple de boli care apar doar in procesele de vindecare sunt: diferite probleme de piele, hemoroizi, laringita, brosita, artrita, ateroscleroza, disfunctii ale rinichilor si vezicii urinare, anumite boli ale ficatului si infectii.

Bazandu-se pe observarea multiplicarii celulare (mitoza) si pe distinctia standard dintre tumoare benigna si maligna, medicina conventionala interpreteaza procesul natural de producere celulara a tesutului care se vindeca drept tumoare maligna.

In GNM distingem la fel doua tipuri de tumori. Dar tumorile nu sunt impartite in bune sau rele, ci mai degraba sunt clasificate dupa tipul de tesut si zona cerebrala din care provin si de unde sunt controlate. Exista acele tumori care se dezvolta, in mod exclusiv, in faza activa a conflictului- soc (tumorile pulmonare, tumorile de colon, tumorile la ficat, tumorile uterului, tumorile la prostata etc.) si cele care apar in timpul procesului natural de vindecare.

In felul in care creierul vechi controleaza cancerul, cresterea tumorala nu este nici accidentala si nici fara sens, din moment ce proliferarea celulara se opreste, de indata ce tesutul este reparat. Cancerul testicular, cancerul ovarian, limfomul, limfomul non-Hodgkin, diferitele tipuri de sarcom, carcinomul bronhial si laringial si cancerul cervical, toate sunt de natura curativa si fenomene exclusive ale fazei de vindecare. Cu conditia ca procesul de vindecare sa nu fie intrerupt de medicamente sau de o revenire a conflictului soc, aceste tumori dispar pana la urma, pana la sfarsitul procesului de vindecare.

Principiile pentru VINDECARE

A. In primul rand: Pacientul devine ’stapanul absolut’ al tratamentului. E 100% responsabil pentru conditia lui si nu-si pune sperantele in numeni mai mult decat in el insusi.

B. Apoi pacientul va lucra la intelegerea CAUZEI care a provocat conflictul si implicit boala.

C. In final va colabora constructiv cu doctorul pentru a crea un plan eficient de de rezolvare a conflictului atat MENTAL cat si PRACTIC.

*Este absolut necesar ca pacientul la inteleaga cat mai bine CE se intampla de fapt cu el, pentru a putea sa aiba o atitudine constructiva si motivata in procesele de autovindecare.

* Dr. Hamer pune accentul pe rezolvarea EMPIRICA (practica) a orcarui conflict emotional, insa pot fi benefice si psihoterapia, terapiile prin hipnoza si regresie sau altele de acest fel.

* Frica de cancer/moarte poate genera alt conflict, pe langa cel existent. E nevoie sa renunti total la astfel de ganduri, pentru ca faza de vindecare sa se desfasoare fara probleme.

* O persoana sanatoasa, bine hranita, odihnita,relaxata,cu activitate fizica zilnica si care are convingeri pozitive, va face mult mai usor fata orcarui conflict, si de asemenea se va lovi de mult mai putine.

* Persoanlele cu situatie materiala buna au un risc mult mai mic de a se imbolnavi spre deosebire de cei saraci (care nu au bani pentru a rezolva anumite conflite)

* La femeile insarcinate orice forma de cancer sau de tip cancer se va vindeca/elimina pe cale naturală, începând cu a 3-a lună de sarcina, deoarece sarcina are prioritate absoluta, spune dr. Hamer.

A primit ultimatum sa renunte la descoperirile sale stiintifice

Rezultatul cercetarilordoctorului Ryke HAMER se constituie intr-o diagrama stiintifica ce ilustreaza legatura biologica dintre psihic si creier si corelatia cu organele si tesuturile intregului organism uman (varianta engleza a “Diagramei stiintifice a GNM” este in lucru). Dr. Hamer a denumit descoperirile sale “Cele 5 Legi Biologice ale Noii Medicine”, datorita faptului ca aceste legi biologice valabile in cazul oricarui pacient, ofera o perspectiva cu totul noua asupra intelegerii cauzei, a dezvoltarii si a procesului natural de vindecare a bolii.

In 1981, Dr.. Hamer a prezentat rezultatele descoperirilor sale la Facultatea de Medicina a Universitatii din Tübingen, sub forma unei teze post-doctorat. Totusi, pana astazi, Universitatea a refuzat sa testeze cercetarile Dr. Hamer, in ciuda obligativitatii legale de a o face. Acesta este un caz fara precedent in istoria universitara. In mod similar, medicina oficiala a refuzat sa aprobe descoperirile sale, in ciuda a 30 de verificari stiintifice diferite, facute atat de medici independenti, cat si de asociatii profesionale.

La scurt timp dupa ce Dr. Hamer si-a prezentat teza, i-a fost adresat un ultimatum de a renunta la descoperirile sale stiintifice, sau i se va refuza reinnoirea contractului sau la Clinica Universitara. In 1986, desi munca sa nu a fost niciodata pusa la indoiala sau dezaprobata, doctorului Hamer i-a fost ridicata licenta medicala pe motive ca a refuzat sa se conformeze principiilor medicinei standard.

Cu toate acestea, era hotarat sa-si continue munca si, in 1987, a reusit sa-si extinda descoperirile practic catre orice boala cunoscuta de medicina.

Dr. Hamer a fost persecutat si hartuit timp de 25 ani, in special de catre autoritatile germane si de catre cele fraceze. Din 1997, Dr. Hamer locuieste in exil in Spania, unde isi continua cercetarile si continua sa se lupte pentru recunoasterea oficiala a “New Medicine”. Insa, din moment ce Facultatea de Medicina a Universitatii din Tübingen isi mentine tactica de amanare, pacientilor din intreaga lume le este refuzat dreptul de a beneficia de descoperirile revolutionare ale Dr. Hamer

Limbajul trupului

Aveti nevoie de doua minute ca sa va schimbati semnificativ cursul vietii Limbajul trupului afecteaza in mod direct nu doar modul in care ne percep oamenii din jur, ci si felul in care ne vedem pe noi insine. Psihologul Amy Cuddy ne demonstreaza cum "pozitiile corporale specifice puterii" - a sta intr-o postura care insufla siguranta in sine, chiar si cand nu ne simtim siguri pe noi - pot influenta nivelurile de testosteron si de cortizol din creier si pot avea chiar un impact major asupra sanselor noastre de a reusi in ceea ce ne-am propus. Americanca ne spune clar si raspicat ca n-avem nevoie decat de doua minute pentru a ne cultiva o postura care sa ne confera incredere si curaj in propriiile noastre forte. Textul de mai jos este transcriptul unei prezentari care avut loc la TED - seria de conferinte globale organizate pentru a raspandi idei care merita promovate. Oratorul este pshihologul american Amy Cuddy. Puteti urmari prezentarea in limba roman aici sau ii puteti citi transcriptul mai jos. Vreau sa incep prin a va oferi o solutie simpla de viata, gratuita, non-tehnica. Tot ce trebuie sa faceti e sa va modificati pozitia corpului timp de doua minute. Inainte sa va explic, am sa va rog sa va analizati putin corpul si ce faceti cu el. Cati dintre voi va faceti mai mici? Poate stati cocosati, stati picior peste piciorsau va impletiti gleznele. Uneori ne tinem mainile asa. Alteori, le intindem. Te vad! Fiti atenti la ceea ce faceti in acest moment. Vom reveni peste cateva minute. Sper ca, invatand sa controlati putin aceste aspecte, sa modificati semnificativ parcursul vietii voastre. Suntem fascinati de limbajul trupului si ne intereseaza in mod deosebit limbajul trupului celorlalti. Ne intereseaza o interactiune ciudata sau un zambet, o privire dispretuitoare, o ochiada ciudatasau poate chiar o strangere de mana. Naratorul: Sosesc la resedinta prim-ministrului, la nr. 10 si ia priviti! Norocosul politist are ocazia sa dea mana cu presedintele Statelor Unite. Iata ca vine si prim-ministrul -- Nu ! Amy Cuddy: Strangerea mainii sau omiterea ei ne face sa discutam saptamani intregi. Chiar si la BBC sau *The New York Times*. E clar ca, vorbind de comportamentul non-verbal, ori limbajul trupului -- dar in stiintele sociale preferam "non-verbal"-- e in esenta un limbaj, deci ne gandim la comunicare. Cand zicem "comunicare", ne gandim la interactiuni. Ce imi comunica limbajul vostru corporal? Ce va comunica voua limbajul meu? Avem motive sa consideram ca e o modalitate intemeiata de a privi problema. Expertii in stiinte sociale au petrecut mult timp studiind efectele limbajului trupului nostru sau limbajul trupului altcuiva asupra perceptiilor. Facem aprecieri si deductii rapide din limbajul trupului. Aceste judecati pot prezice evolutii semnificative ale vietii, cum ar fi pe cine angajam sau promovam, pe cine invitam in oras. De exemplu, Nalini Ambady, cercetator la Tufts University, sustine ca, atunci cand oamenii urmaresc clipuri de 30 de secunde fara sonor cu interactiuni reale dintre doctor si pacient, parerea pe care si-o fac despre amabilitatea medicului prezice daca acesta va fi dat in judecata sau nu. Nu are prea mare legatura cu faptul ca medicul a fost incompetent sau nu, ci daca ne place sau nu de el sau cum interactioneaza cu noi. Si mai interesant, Alex Todorov de la Princeton ne-a demonstrat ca parerile despre chipurile candidatilor politici, privite o singura secunda, prezic 70% din rezultatele pentru Senatul SUA si ale alegerilor guvernamentale. Dar sa trecem la era digitala. Emoticoanele, folosite bine in negocierile online,va pot aduce rezultate mai bune. Daca nu le folositi bine, e o idee proasta. Cand ne gandim la elemente non-verbale, ne gandim la cum ii judecam pe ceilalti, cum ne judeca ei pe noi si care sunt rezultatele.Avem tendinta de a uita insa de celalalt public care e influentat de mijloacele noastre non-verbale, adica de noi insine. Si noi suntem influentati de elementele noastre non-verbale, de gandurile noastre si de sentimentele si fiziologia noastra. La ce elemente non-verbale ma refer? Sunt psiholog social. Studiez prejudecatile si predau la o scoala de afaceri competitiva. Era inevitabil sa devin interesata de dinamica puterii. M-au interesat in mod deosebit expresiile non-verbale ale puterii si dominatiei. Ce sunt expresiile non-verbale ale puterii si dominatiei? Ei bine, iata-le! In regnul animal, tin de expansiune. Va faceti mari, va extindeti, ocupati mult spatiu; practic va deschideti. Tine de deschidere. E valabil in tot regnul animal, nu-i limitat doar la primate. Si oamenii sunt la fel Procedeaza astfel si cand detin puterea, in mod obisnuit, dar si cand se simt puternici pe moment. Acesta-i interesant in mod deosebit deoarece arata cat de universale si vechi sunt expresiile de putere. Aceasta expresie, cunoscuta drept „mandrie", a fost studiata de Jessica Tracy. Ea demonstreaza ca oamenii care se nasc cu vedere buna si cei orbi din nastere reactioneaza astfel cand castiga o competitie fizica. Cand trec de linia de finis si castiga nu conteaza ca n-au mai vazut pe nimeni facand asta. Fac asa. Bratele sunt ridicate formand un V, barbia e usor ridicata. Dar ce facem cand ne simtim fara putere? Facem exact invers. Ne strangem tot mai mult. Ne facem mici. Nu vrem sa dam peste persoana de langa noi.Animalele si oamenii procedeaza la fel. Asta se intampla cand alaturi puterea mare si lipsa de putere.Cand e vorba de putere, contrabalansam elementele non-verbale ale celorlalti. Daca cineva afiseaza putere fata de noi, avem tendinta de a deveni mai mici. Nu le copiem gesturile, adoptam gesturi opuse lor. Urmaresc acest comportament in clasa si observ ca studentii la MBA afiseaza gama completa de elemente non-verbale caracteristice puterii. Unii parca-s caricaturi ale masculilor alfa, care intra in sala, se aseaza exact in mijlocul camerei inainte de a incepe cursul, de parca ar vrea sa ocupe spatiul. Cand se asaza, parca se intind. Ridica mana asa. Si sunt ceilalti care realmente se prabusesc cand intra. Ii observi imediat ce intra. Vezi pe fata si corpul lor cum stau in banca si se fac micuti. Asa ridica mana. Am observat cateva lucruri in legatura cu asta. Primul nu va va surprinde, Se pare ca are legatura cu genul.Mai probabil ca femeile sa faca asa, decat barbatii. Femeile se simt cronic mai putin puternice decat barbatii. Deci nu ne mira. Dar alt lucru pe care l-am observat e legat si de nivelul de implicare la curs al studentilor si cat de bine participa. Asta-i foarte important intr-un curs MBA, participarea reprezinta 50% din nota. Scolile de afaceri s-au confruntat cu acest decalaj dintre sexe. Se inscriu femei si barbati la fel de bine calificati dar ai aceste diferente de note, care aparent sunt cauzate partial de participarea la curs. Am inceput sa ma gandesc: deci vin cu astfel de gesturi si se implica. E posibil sa determinam persoanele sa se prefaca, astfel conducand la mai multa participare? Principalul meu colaborator, Dana Carney, de la Berkeley, si cu mine am vrut sa aflam daca te poti preface pana cand reusesti. Poti face asta doar pentru o perioada si sa ai parte de o schimbare comportamentala ce te face sa pari mai puternic? Stim ca gesturile noastre determina perceptia altora,ce cred si simt ceilalti in legatura cu noi. Avem multe dovezi. Dar intrebarea noastra a fost: „Non-verbalul determina ce credem si simtim fata de noi insine?" Exista dovezi ca asa stau lucrurile. De exemplu, zambim cand suntem fericiti, dar si fortati fiind sa zambim, tinand un creion intre dinti, ne face sa ne simtim fericiti. Functioneaza in ambele directii. Cand e vorba de putere, de asemenea functioneaza in ambele sensuri. Cand te simti puternic, e posibil sa faci asa, dar e posibil, de asemenea, cand te prefaci ca esti puternic sa ai mai multe sanse chiar sa te simti puternic. Cea de-a doua intrebare a fost: Stim ca mintea ne modifica corpurile, dar e oare posibil ca trupurile noastre sa ne modifice mintea? Cand spun "mintea", in cazul celor puternici, la ce anume ma refer? Ma refer la ganduri, sentimente si aspectele fiziologice care alcatuiesc gandurile si sentimentele noastre. In cazul meu, hormonii. Analizez hormonii. Cum arata mintile celor puternici fata de mintile celor slabi? Nu-i surprinzator ca persoanele puternice tind sa fie mai categorice, mai increzatoare, mai optimiste. Simt ca vor castiga chiar si la jocuri de noroc. De asemenea, tind sa poata gandi mai abstract. Exista, asadar, numeroase diferente. Isi asuma mai multe riscuri. Sunt multe diferente intre cei puternici si cei fara putere.Fiziologic, sunt diferente intre cei doi hormoni-cheie: testosteronul, hormonul dominantei, si cortizonul, hormonul stresului. Am descoperit ca masculii alfa puternici in ierarhiile primatelor, au nivel ridicat de testosteron si scazut de cortizol. Liderii puternici si eficienti aveau, de asemenea, nivel ridicat de testosteron si scazut de cortizol. Ce inseamna? Cand se gandesc la putere, oamenii tind sa se gandeasca doar la testosteron, caci are legatura cu dominatia. Dar puterea tine si de reactia la stres. Vrei un lider puternic, dominant, cu nivel testosteron ridicat, dar care reactioneaza puternic la stres? Probabil ca nu. Vrem persoana puternica, ferma si dominanta, dar care nu reactioneaza puternic la stres, o persoana calma. Stim ca, in ierarhiile primatelor, daca un mascul alfa trebuie sa preia controlul, rolul de mascul alfa, in cateva zile, nivelul de testosteron al individului creste semnificativ, iar cel de cortizol scade semnificativ.Avem aceasta dovada ca si corpul poate modela mintea, cel putin la nivel facial, dar si ca schimbarile de rol pot modela mintea. Ce se intampla in cazul schimbarii de rol? Ce se intampla daca faci asta la nivel minimal, cum ar fi o mica manipulare, o mica interventie? „Timp de doua minute, iti zici, vreau sa stai asasi te va face sa te simti mai puternic." Chiar asta am facut. Am decis sa aducem persoane in laborator si sa facem un mic experiment. Acesti oameni au adoptat, timp de doua minute, pozitii corporale specifice puterii sau lipsei de putere. Va voi arata cinci dintre pozitii, desi ei au adoptat doar doua. Iata una dintre ele. Inca doua. Aceasta a fost denumita „Femeia Fantastica" in presa. Iata inca doua. Poti sta in picioare sau sta jos. Iata si posturile corporale lipsite de putere. Te strangi, te faci mai mic. Aceasta e foarte lipsita de putere. Cand iti atingi gatul, de fapt te protejezi. Iata ce se intampla: intra si dau o proba de saliva. Le spunem: „Timp de doua minute, trebuie sa faci asta sau asta." Ei nu vad pozele cu pozitiile. Nu vrem sa le insuflam un concept de putere. Vrem ca ei singuri sa se simta puternici. Fac asta timp de doua minute. Apoi ii intrebam cat de puternici se simt in legatura cu o serie de elemente si le dam sansa sa joace un joc de noroc. Le luam apoi alta proba de saliva. Atat! Asta e tot experimentul. Iata ce am descoperit. Toleranta riscului, adica jocurile de noroc -- Am descoperit ca, daca au o posturaspecifica puterii, 86% vor participa la jocuri de noroc. Daca au postura specifica lipsei de putere, doar 60%. O diferenta semnificativa. Iata ce am descoperit in legatura cu testosteronul. De la citirea initiala, cei cu pozitii de putere au inregistrat o crestere de aprox. 20% si cei adoptand pozitii lipsite de putere au resimtit o scadere de 10%. Repet, in doua minute au loc aceste modificari. Iata modificarile de cortizon. Persoanele puternice inregistreaza o scadere de 25%, persoanele slabe, o crestere de 15%. Cele doua minute conduc la schimbari hormonale care configureaza creierul pentru a fi fie hotarati, increzatori, in largul vostru, fie reactivi la stres si apatici. Cu totii ne-am simtit astfel, nu-i asa? Se pare ca elementele non-verbale chiar guverneaza modul cum gandim si ce credem despre noi, nu-i influenteaza doar pe ceilalti, ci si pe noi insine. De asemenea, corpurile noastre ne modifica mintile. Dar urmatoarea intrebare este: Pot pozitiile specifice puterii mentinute cateva minute sa ne schimbe vietile in mod semnificativ? Asta era in laborator. Era o sarcina simpla, de doar doua minute. Unde puteti aplica aceste descoperiri? Ne-am ocupat si de asta. Credem ca puteti folosi aceste date in situatii evaluative, cum ar fi situatiile intimidante social, in care sunteti evaluati fie de prieteni -- in cazul adolescentilor la cantina. Pentru unii ar putea fi necesitatea de a vorbi in fata unui comitet la scoala sau la o prezentare, la o astfel de prelegere sau la un interviu pentru un job. Am decis ca situatia la care raspund cei mai multi, deoarece majoritatea au trecut prin asta, e interviul pentru job. Am publicat aceste descoperiri, iar presa s-a repezit asupra lor. Ziceau: "Deci voi asa procedati cand mergeti la un interviu, nu?" (Rasete) Desigur, am fost ingroziti si am raspuns: „Oh, nu! Nu la asta ne-am referit. Din numeroase motive, nu faceti asta!" Repet, aici nu vorbiti cu alte persoane. Vorbiti cu voi insiva.Ce faceti inainte de un interviu? Asta faceti. Da? Stati jos. Va uitati la iPhone sau la Android, sa nu omiti pe nimeni. Va uitati pe niste notite va cocosati, va faceti mici, cand, de fapt, ar trebui sa faceti asta, de ex. in baie. Faceti-o! Gasiti 2 minute libere! Asta vrem sa testam. Aducem persoanele in laborator si iau pozitii de putere sau lipsa de putere. Si trec printr-un interviu foarte stresant. Dureaza cinci minute si sunt inregistrati. Sunt si judecati, iar evaluatorilor li se cere sa nu ofere feedback non-verbal, asa ca arata astfel. Imaginati-va ca aceasta persoana va intervieveaza pe voi. Cinci minute, nu primesc nimic. E chiar mai rau decat avalansa de intrebari. Lumea uraste asa ceva. E ceea ce Marianne LaFrance denumeste „a sta in nisipuri sociale miscatoare". Acest lucru ridica mult nivelul de cortizon. La un astfel de interviu au fost supusi, caci voiam sa vedem ce se intampla cu adevarat. Apoi am pus patru programatori sa priveasca inregistrarile. Ei nu cunosc ipoteza, nici conditiile. Nu stiu cine in ce pozitie statea si au privit aceste casete si au spus: „Am vrea sa angajam aceste persoane" - toti cei cu pozitii specifice puterii. „Nu vrem sa-i angajam pe acestia. si evaluarea generala a acestora a fost mai pozitiva." Ce determina decizia? Nu tine de continutul celor spuse de ei, tine de prezenta pe care o aduc discursului. I-am evaluat in functie de toate aceste variabile legate de competenta: cat de bine structurat e limbajul, cat e de bun, ce calificari au. Astea n-au efect. Doar acest aspect influenteaza decizia. Astfel de lucruri. Practic, persoanele isi aduc propriile personalitati. Se aduc pe ei insisi. Isi aduc ideile, dar ca ei insisi, fara alte reziduuri. Acest lucru determina sau mediaza efectul. Cand le vorbesc oamenilor despre asta, ca trupurile noastre ne modifica mintile si mintile ne pot schimba comportamentul si comportamentul poate modifica rezultatele, imi raspund: „Pare fals." Eu le-am raspuns: "Prefa-te pana reusesti!" N-as vrea sa ating tinta, apoi sa ma simt un escroc. Nu vreau sa ma simt o impostoare. Nu vreau sa ajung acolo si sa simt ca locul meu nu e acolo. M-am identificat cu aceasta idee. Vreau sa va spun o povestioara despre cum e sa fii un impostor si sa simti ca locul tau nu e acolo. Cand aveam 19 ani, am fost implicata intr-un accident grav. Am fost aruncata din masina, m-am invartit de cateva ori. Am fost aruncata in afara masinii si m-am trezit cu o leziune la cap, in sala de reanimare. Am fost retrasa de la facultate. si am aflat ca IQ-ul mi-a scazut cu doua niveluri standard, ceea a fost foarte traumatizant. Stiu ce IQ aveam deoarece eram identificata ca fiind inteligenta si, de mica, s-a spus ca sunt un copil super-dotat. M-au retras de la colegiu, dar eu tot incercam sa continui. Imi spuneau: „Nu vei absolvi. Poti face alte lucruri, dar asta nu vei reusi." M-am chinuit foarte mult si trebuie sa recunosc ca a-ti fi luata identitatea, identitatea ta principala, in cazul meu, ca sunt inteligenta, sa-ti fie luata, nimic nu te lasa mai lipsit de puteri decat asta. Ma simteam neajutorata. Am muncit si am muncit, am avut noroc, am muncit, am avut noroc si am muncit. Pana la urma, am absolvit facultatea. Mi-a luat cu 4 ani mai mult decat colegilor si am convins pe cineva, pe ingerul meu sfatuitor, Susan Fiske, sa ma ia sub aripa ei si astfel am ajuns la Princeton. Simteam ca n-am ce cauta acolo. Ca sunt un impostor. In noaptea dinaintea prelegerii dupa primul an -- Prelegerea dupa primul an la Princeton e de 20 de minute, tinuta in fata a 20 de persoane. Atat! Imi era teama ca voi fi descoperita a doua zi, incat am sunat-o si i-am spus: „Renunt." Ea mi-a raspuns: „Ba nu renunti, mi-am asumat un risc cu tine, asa ca ramai. Vei ramane si iata ce vei face: te vei preface. Vei tine toate prelegerile care ti se vor solicita de acum incolo. Vei face acest lucru repetat, chiar daca esti ingrozita, paralizata si simti ca te privesti din afara corpului, pana ajungi sa-ti zici: „Uau, chiar fac asta! Chiar am devenit asta. Chiar fac asta." Pana la urma asta am facut: cinci ani de studii postuniversitare. Dupa cativa ani, ajung la Northwestern. M-am mutat apoi la Harvard. Sunt la Harvard si nu ma mai gandesc la acest lucru, dar mult timp m-am gandit: „N-am ce cauta aici." Dupa primul an la Harvard, o studenta care nu se implicase la curs un intreg semestru si careia ii spusesem: „Trebuie sa participi, altfel ai sa pici", a intrat in biroul meu. N-o cunosteam deloc. Mi-a spus -- A venit complet invinsa si mi-a spus: „Nu am ce cauta aici." Acela a fost un moment cheie pentru mine. Doua lucruri s-au intamplat. In primul rand, mi-am dat seama: „Uau, eu nu mai simt asa." Nu ma mai simt asa, dar ea se simte si o inteleg. Cel de-al doilea a fost ca ea chiar avea ce cauta acolo! Se poate preface pana devine astfel. I-am spus: „Ba da! Ai ce cauta aici! Iar maine te vei preface te vei face puternica si vei --" „Vei intra in sala de curs si vei oferi cel mai bun comentariu facut vreodata." Si chiar a oferit cel mai bun comentariu si ceilalti s-au intors si si-au spus: „Vai, nici macar n-o observasem stand aici." A revenit la mine dupa mai multe luni si mi-am dat seama ca nu doar se prefacuse pana reusise, se prefacuse pana devenise astfel. Deci se schimbase. Asta vreau si eu sa va spun, nu va prefaceti pana reusiti prefaceti-va pana deveniti astfel. Faceti-o destul timp, pana deveniti astfel si internalizati atitudinea. Va las sa va ganditi la o ultima idee. Mici modificari pot duce la schimbari majore. Ia doar doua minute.Doua minute. Doua minute. Doua minute. Inainte de a intra in urmatoarea situatie evaluativa stresanta,timp de doua minute, incercati sa faceti asta. In lift, la toaleta, in birou in spatele usilor inchise. Asta trebuie sa faceti, sa va configurati creierul pentru a face fata situatiei cat mai bine. Ridicati nivelul de testosteron. Scadeti nivelul de cortizon. Nu plecati din acel loc gandindu-va ca nu le-ati aratat ce sunteti cu adevarat in stare. Plecati de acolo spunand: „Chiar cred ca am reusit sa spun si sa demonstrez cine sunt." In primul rand, vreau sa va rog sa incercati pozitiile corporale specifice puterii si va mai rog sa distribuiti stiinta, caci este simplu. Nu am un ego implicat in asta. Oferiti mai departe, impartasiti cu cei din jur, caci persoanele carora le foloseste cel mai mult sunt cele care nu au resurse si acces la tehnologie,nu au statut si putere. Oferiti-le lor, caci pot face acest lucru nevazuti. Le trebuie doar corpul lor, intimitate si doua minute si le pote schimba semnificativ cursul vietii. Multumesc!