Descoperiri uluitoare despre adevăratele cauze ale cancerului. Corpul se vindecă singur, dacă bolnavul înţelege cauza bolii

Dr. Hamer era in anii ‘70 Cercetator si Sef al Clincii de Oncologie din Munchen unde trata cancerul folosind, la fel ca ceilalti doctori, tratamentele clasice de tratarea cancerului, care se dovedeau a fi mai mult sau mai putin eficiente.

Insa cursul vietii doctorului Hamer avea sa se schimbe radical, in luna decembrie a anului 1978, cand a primit teribila veste ca fiul sau DIRK , de doar 19 ani, a fost impuscat mortal. Mai mult decat atat, la cateva luni de la eveniment a murit sotia lui. Aceste socuri l-au ranit la un nivel profund, si, ca si cum n-ar fi fost destul, peste cateva luni s-a imbolnavit de CANCER la TESTICULE.

Ajunsese un doctor care trata pancientii de cancer, iar in paralel trebuia sa se trateze pe el insusi de cancer. Era speriat de rata mare de insucces a tratamentelor clasice, pe care ar fi trebuit sa le urmeze si el, insa nu mai avea incredere in ele . Desi pare descurajator, acest context urma sa-l ajute pe Dr. Hamer sa revolutioneze lumea medicala.

Din moment ce nu fusese niciodata grav bolnav, a suspectat imediat ca dezvoltarea cancerului sau poate avea legatura directa cu tragica pierdere a fiului sau.

Moartea lui Dirk si propria sa experienta cu cancerul l-au facut pe Dr. Hamer sa investigheze istoricul pacientilor sai de cancer. A aflat foarte curand ca, la fel ca el, toti au trecut prin experiente extrem de stresante, inainte ca boala sa se instaleze si sa se dezvolte. Observarea conexiunii dintre minte si organism nu a fost surprinzatoare. Numeroase studii aratasera deja ca atat cancerul, cat si alte bolii sunt foarte des precedate de un eveniment traumatizant.

Există o LEGATURĂ dintre diferitele zone creiereului şi anumite organe

Dar Dr. Hamer a dus cercetarile sale cu un pas mai departe. Urmarind ipoteza ca toate evenimentele din organism sunt controlate de creier, a analizat tomografiile pacientilor sai si le-a comparat cu istoricul lor medical.

Dr. Hamer a descoperit ca orice boala, nu numai cancerul, este controlata de o zona din creier ce ii corespunde in mod specific si este legata, in mod particular, de un eveniment traumatizant perfect identificabil.

Mai exact, a sesizat aparitia unor vibratii mai anormale, vizibile sub forma de cercuri concentrice pe tomografie, in diferite zone ale creierului. Mai interesant era ca, oamenii cu acelasi tip de cancer, aveau vibraii mai intense EXACT in aceleasi zone ale creierului.

Cu alte cuvinte, fiecare tip de cancer avea o zona corespondenta in creier, care nu mai functiona corect.

Cu aceasta descoperire a pus bazele a ceea ce se numeste NOUA MEDICINA (pentru care va fi desconsiderat de ceilalti doctori, dupa care i se va retrage dreptul de a mai profesa (pentru ca perturba afacerile marilor companii farmaceutice, care, pentru a supravietui, trebuie sa vanda anual citostatice, vaccinuri, medicamente care dau dependenta etc.).

Cand Dr. Hamer a fost arestat, in 1997, pentru acordarea de sfaturi medicale, fara a avea licenta medicala, pentru trei persoane, politia a confiscat fisele pacientilor sai si le-a analizat. Un procuror public a fost nevoit sa recunoasca in timpul procesului, ca dupa 5 ani, 6.000 din 6.500 de pacienti ai dr. Hamer, cu cancer in faza terminala, erau inca in viata. In cazul tratementelor conventionale, cifra aceasta este inversa.

Noua medicina porneste de la “Regula de Fier a Cancerului”

Regula de Fier a Cancerului:

Fiecare cancer sau alta afectiune grava, are drept cauză un CONFLICT care genereaza UN SOC EMOTIONAL: numit DHS (Sindromul Dirk Hamer – denumit astfel in onoarea fiului sau) care imbolnaveste omul mai intai la nivel mental, cand apar dereglari in creier, iar in final boala se rasfrange asupra unui organ.

La această regulă, se adaugă alte două concluzii esenţiale:

a. Tipul conflictului care a generat SOCUL EMOTIONAL(DHS) determină ZONA in care apar vibratii anormale in creier. Zona de pe creier in care apar aceste inele concentrice, determina organul in care va aparea boala.

b. Cu cat dureaza mai mult conflictul, cu atat se imbolnaveste mai rau organul corespunzator acestui tip de conflict.

Aceste concluzii au rezultat in urma experimentelor practice pe care dr. Hamer le-a facut pe oameni si pe animale. A demonstrat mai intai cum, si animalele, la fel ca oamenii, sunt predispuse bolilor un urma unui conflict care genereaza un soc emotional.

Originea bolilor este în creier

Dr. Hamer a stabilit ca „orice boala este cauzata de un soc emotional (numit DHS) care surprinde individul total nepregatit”.

Psihologic vorbind, DHS este un incident foarte personal, conditionat si determinat de experientele noastre trecute, de vulnerabilitati, de perceptiile personale, de valorile si credintele personale. Cu toate acestea, DHS nu este doar un conflict emotional, ci si biologic, care trebuie inteles in contextul evolutiei noastre personale.

Animalele experimenteaza aceste socuri biologice in urma pierderii bruste a cuibului sau teritoriului, a pierderii unui pui, a separarii de partener sau de grup, a unei amenintari nesteptate, a unei perioade de nemancare sau a unei amenintari de moarte.

Un barbat, de exemplu, poate suferi un soc conflictual de „pierdere a teritoriului” , cand isi pierde casa sau locul de munca, pe neasteptate; pentru o femeie, un soc conflictual „in camin” poate fi o grija pentru binele unuia dintre membrii familiei; un soc conflictual de tipul „abandonului” poate fi declansat de un divort neprevazut sau de o spitalizare de urgenta; copii sufera deseori un soc conflictual „de separare”, cand mama se decide sa se intoarca la munca sau cand se despart parintii.

Analizand mii de tomografii (CT) in relatie cu istoricul pacientului, Dr. Hamer a descoperit ca, atunci cand are loc DHS, socul impacteaza o zona specifica, predeterminata din creier, cauzand o leziune care este vizibila pe tomografie, ca un set clar de inele concentrice (In 1989, Siemens, producatorul german de aparate tomografice, a confirmat ca aceste inele nu provin de la o proasta functionare a aparaturii).

Dupa impact, celulele cerebrale transmit socul impactului catre organul corespondent care, la randul lui, raspunde cu o modificare specifica, ce poate fi anticipata. Motivul pentru care diferitele conflicte sunt legate indisolubil de anumite zone ale creierului este acela ca, de-a lungul evolutiei noastre, fiecare parte a creierului a fost programata sa raspunda instantaneu la posibile conflicte sau amenintari.

In timp ce „vechiul creier” (cerebelul, zona amigdaliana) este programat cu instuctiuni de baza legate de supravietuire, care corespund respiratiei, hranirii sau reproducerii, „noul creier” (creierul mare) este codat cu teme mult mai av ansate, precum cele legate de conflictele teritoriale, conflictele de separare, conflictele de identitate si cele legate de autoapreciere, increderea si respectul de sine.

Cercetarile medicale ale Dr. Hamer sunt strans legate de embriologie, pentru ca, indiferent de felul in care organul raspunde unui conflict, fie prin dezvoltarea unei tumori, prin deteriorarea tesutului sau prin dereglarea functionarii, toate acestea sunt determinate de stratul embrionic al germenului din care provin atat organul, cat si tesutul cerebral corespondent.

GNM “Ontogenetic System of Tumors” (Sistemul Ortogenetic al tumorilor) ilustreza ca organele controlate de „vechiul creier” care deriva din endoderm sau vechiul creier mesoderm, precum plamanii, ficatul, colonul, prostata, uterul, pielea in profunzimea ei, pleura, peritoneul, pericardul, glandele mamare, etc., genereaza intotdeauna proliferare celulara, imediat ce conflictul corespondent are loc la nivelul creierului.
Tumorile acestor organe se dezvolta exclusiv pe durata fazei active a conflictului (initiata de DHS).

EXEMPLE

Cancerul de plaman

Sa luam exemplul cancerului de plaman: conflictul biologic asociat cu cancerul de plaman este un soc de tipul „frica de moarte”, deoarece, in termeni biologici, panica de moarte este echivalenta cu incapacitatea de a respira. Odata cu socul datorat fricii de moarte, celulele pulmonare alveolare care regleaza respiratia incep instantaneu sa se multiplice, formind o tumoare pulmonara.

Contrar parerilor conventionale, aceasta multiplicare a celulelor pulmonare nu este un proces fara rost, ci serveste unui scop biologic foarte bine definit, si anume sa creasca capacitatea pulmonara, optimizand astfel sansele de supravietuire ale organismului.

Analizele tomografiilor intreprinse de Dr. Hamer demonstreaza ca fiecare persoana bolnava de cancer de plaman prezinta o configuratie clara de tip inele concentrice in zona corespondenta din creier si ca fiecare pacient a suferit un soc conflictual emotional total neasteptat, de tipul „frica de moarte”, inaintea declansarii cancerului. In majoritatea cazurilor teama de moarte a fost declansata de socul unui diagnostic de cancer, ce a fost resimtit ca o sentinta la moarte.

Cancerul de san

Cancerul de san, potrivit cercetarilor Dr. Hamer, este rezultatul grijilor provocate de un conflict de tipul “mama-copil” sau “probleme cu partenerul”. Aceste tipuri de conflicte impacteaza intotdeauna vechiul creier, in zona care controleaza glandele producatoare de lapte. O femeie poate suferi un conflict de tipul mama-copil, intrucat isi face foarte multe griji, atunci cand copilul ei este ranit sau se imbolnaveste grav, foarte brusc. Pe durata fazei de stres, cat conflictul este activ, celulele glandei mamare continua sa se multiplice, formand o tumora.

Scopul biologic al proliferarii celulare este acela de a mari capacitatea de lactatie pentru copilul suferind, grabind astfel procesul de vindecare al acestuia. Fiecare femeie si fiecare femela din lumea animala se naste cu acest program de reactie biologica pentru crestere si dezvoltare.

Numeroasele studii ale Dr. Hamer arata ca femeile, chiar si atunci cand nu alapteaza, dezvolta tumori ale glandelor mamare, din cauza grjilor obsesive pentru binele celor dragi (a copilului care are probleme, a unui parinte bolnav, sau de grija unui prieten cu probleme).

Ceea ce a fost spus despre cancerul de plaman sau de san este valabil pentru orice alt tip de cancer ce isi are originea in „vechiul creier”. Fiecare tip de cancer este declansat de un conflict soc specific, care activeaza un „program biologic precis” (A Cincea Lege Biologica), ce permite organismului sa depaseasca obisnuintele functionarii zilnice si sa se confrunte fizic cu situatia urgenta. Pentru fiecare tip de conflict exista o zona cerebrala specifica, de unde este coordonat acest program de urgenta.

Ce se întâmplă cu organele controlate de noul creier

In vreme ce organele controlate de vechiul creier dezvolta tumori pe durata fazei active a conflictului- soc, situatia este opusa in cazul organelor controlate de noul creier. Toate organele si tesuturile ce corespund si sunt coordonate de noul creier (ovarele, testiculele, oasele, nodulii limfatici, epiderma, mucoasa colului uterin, bronhiile, vasele coronariene, canalele de alaptare etc.) isi au originea in ectoderm sau mesoderm-ul noului creier.

In momentul producerii conflictului- soc, tesuturile organelor corespondente acestei zone a creierului raspund prin degenerare celulara.

Necrozarea ovarelor sau a testiculelor, osteoporoza, cancerul osos sau ulcerul stomacal, de exemplu, sunt situatii care apar doar atunci cand persoana se afla intr-o stare emotionala de stres relationata cu conflictele- soc corespondente. Asa cum este de asteptat, distrugerile tesuturilor respective au o semnificatie biologica precisa.

Sa luam exemplul tesuturilor canalelor de lactatie. Ele se dezvolta mult mai tarziu decat glanda mamara, acest tesut fiind controlat de o zona mai tanara a creierului, cortexul cerebral. Conflictul biologic ce corespunde tesutului canalelor de lactatie este unul de tip conflict de separare, rezultat al unei experiente de tipul copilul meu (sau partenerul meu) mi-a fost luat de la san. O femela din lumea animala sufera un astfel de conflict, atunci cand puiul ei se pierde sau este omorat. Ca un reflex natural la acest conflict-soc, tesutul canalelor de lactatie incepe sa ulcereze. Scopul acestei reactii este marirea diametrului canalelor de lactatie, astfel incat laptele nefolosit sa se poata drena mai usor si sa nu se congestioneze in interiorul sanului. Creierul fiecarei femei este programat cu acest gen de reactie-raspuns biologic. Din moment ce sanul femeii este asociat, biologic vorbind, cu grija si hranirea, femeile sufera un conflict-soc cauzat de separarea brusca de o persoana iubita. Pe durata fazei active a conflictului- soc nu exista practic nici un simptom, cu exceptia unor ocazionale puseuri usoare in interiorul sanului.

Faza de îmbonăvire(de conflict) şi Faza de vindecare(post conflict)

Dr. Hamer a descoperit de asemenea ca orice conflict si orice boala are si o rezolvare, iar desfasurarea oricei boli are loc in doua faze. (A Doua Lege Biologica).

In timpul primei faze, a conflictului activ (si anume atata timp cat acesta exista) intregul organsim este orientat catre a face fata conflictului. In timp ce, la nivel fizic, au loc dereglari celulare specifice, psihicul si sistemul nervos vegetativ autonom se confrunta de asemenea cu situatii neasteptate.

Comutata intr-o faza de stres (sympathicotonia) , mintea devine total preocupata de continutul conflictului. Tulburari ale somnului si lipsa apetitului sunt simptome specifice. Biologic vorbind, acest lucru este vital, deoarece focalizarea atentiei asupra conflictului si orele de activitate in plus constituie conditiile propice pentru rezolvarea conflictului.

Faza activa a conflictului este denumita si „faza rece”. Deoarece pe perioada stresului se produce constrictia vaselor de sange, simptomele specifice ale activitatii conflictuale sunt extremitatile reci (in special mainile), tremurul si transpiratia rece. Intensitatea simptomelor depinde, in mod natural, de intesitatea si impactul socului conflictual. Daca o persoana ramane in aceasta stare prea mult timp, urmarile pot fi fatale.

Dr. Hamer a demonstrat, fara nici o indoiala, ca organismul nu poate muri niciodata de cancer, in sine. O persoana poate muri ca rezultat al complicatiilor mecanice produse de tumori, de exemplu blocarea unui organ vital precum colonul sau bila, dar in nici un caz celulele canceroase, in sine, nu pot provoca moartea. In German New Medicine distinctia dintre cancerul malign sau benign nu are nici o valoare. Termenul malign este o constructie artificiala (la fel ca marcarii tumorali) care, pur si simplu, indica o activitate de reproducere celulara ce a depasit o anumita limita complet arbitrara.

Daca o persoana moare pe durata fazei initiale active a conflictului, este de obicei din cauza pierderii de energie, a slabirii exagerate, a lipsei de somn si a epuizarii mentale si emotionale.

De cele mai multe ori este vorba de impactul emotional devastator al unui diagnostic sau a unei prognoze negative, de genul “Mai ai doar sase luni de trait!”, impact ce arunca pacientii de cancer si pe cei apropiati lor intr-o stare de disperare. Cu foarte mica speranta sau chiar deloc, sunt privati de forta lor vitala, isi consuma inutil energia si, in cele din urma, mor in urma unui proces agonizant pentru pacientii de cancer pe care tratamentele conventionale de cancer nu fac decat sa il accelereze.

Daca pacientul nu a facut nici un tratament conventional de cancer (in special chimioterapie sau radioterapie) , GNM are o rata de succes de 95 pana la 98 %. Este o ironie ca aceste statistici ale succeselor remarcabile ale Dr. Hamer au fost date chiar de autoritati.

Cand Dr. Hamer a fost arestat, in 1997, pentru acordarea de sfaturi medicale, fara a avea licenta medicala, pentru trei persoane, politia a confiscat fisele pacientilor sai si le-a analizat. Un procuror public a fost nevoit sa recunoasca in timpul procesului, ca dupa 5 ani, 6000 din 6500 de pacienti cu cancer in faza terminala erau inca in viata. In cazul tratamentelor conventionale, cifra aceasta este inversa.

Conform declaratiilor epidemiologului si biostatisticianului Dr. Ulrich Abel (Germania), succesul majoritatii chimioterapiilor este jalnic… nu exista nici o dovada stiintifica referitoare la abilitatea de a extinde in mod apreciabil viata pacientilor care sufera de cele mai comune forme de cancer organic…Chimioterapiile pentru cancerele maligne prea avansate pentru operatie, care reprezinta 80% din totalul cancerelor, reprezinta un “pustiu stiintific” (“scientific wasteland” – Lancet 1991).

Corpul se vindecă singur

Rezolvarea conflictului generat de semnalele initiale reprezinta inceperea fazei a doua a programului biologic. Emotiile si organismul nostru se comuta imediat in modul de reparare, programul de vindecare fiind asistat in mod direct de sistemul nervos vegetativ. Pe perioada fazei de vindecare, apetitul revine, dar suntem foarte obositi (putem chiar sa nu avem puterea de a ne ridica din pat). Odihna si furnizarea tuturor nutrientilor necesari organismului sunt esentiale pe perioada de vindecare. A doua faza este denumita faza calda si, in aceasta perioada, vasele de sange se maresc, incalzind extremitatile si pielea.

Odata cu rezolvarea conflictului se produce o schimbare la nivelul organelor, proliferarea celulara (vechiul creier – controlul cresterii tumorale) si distrugerea celulara (creierul nou – controlul degradarii tesuturilor) se opresc imediat si este declansat procesul de reparare specific.

O zona care s-a necrozat sau a prezentat ulceratii in timpul fazei active a conflictului este acum regenerata si refacuta cu celule noi. Acest proces este insotit, de regula, de inflamatii potential dureroase cauzate de edeme care protejeaza tesutul pe durata vindecarii.

Alte simptome tipice regenerarii sunt: hipersensibilitate, mancarimi, spasme (daca tesuturile musculare sunt implicate) si inflamatii. Exemple de boli care apar doar in procesele de vindecare sunt: diferite probleme de piele, hemoroizi, laringita, brosita, artrita, ateroscleroza, disfunctii ale rinichilor si vezicii urinare, anumite boli ale ficatului si infectii.

Bazandu-se pe observarea multiplicarii celulare (mitoza) si pe distinctia standard dintre tumoare benigna si maligna, medicina conventionala interpreteaza procesul natural de producere celulara a tesutului care se vindeca drept tumoare maligna.

In GNM distingem la fel doua tipuri de tumori. Dar tumorile nu sunt impartite in bune sau rele, ci mai degraba sunt clasificate dupa tipul de tesut si zona cerebrala din care provin si de unde sunt controlate. Exista acele tumori care se dezvolta, in mod exclusiv, in faza activa a conflictului- soc (tumorile pulmonare, tumorile de colon, tumorile la ficat, tumorile uterului, tumorile la prostata etc.) si cele care apar in timpul procesului natural de vindecare.

In felul in care creierul vechi controleaza cancerul, cresterea tumorala nu este nici accidentala si nici fara sens, din moment ce proliferarea celulara se opreste, de indata ce tesutul este reparat. Cancerul testicular, cancerul ovarian, limfomul, limfomul non-Hodgkin, diferitele tipuri de sarcom, carcinomul bronhial si laringial si cancerul cervical, toate sunt de natura curativa si fenomene exclusive ale fazei de vindecare. Cu conditia ca procesul de vindecare sa nu fie intrerupt de medicamente sau de o revenire a conflictului soc, aceste tumori dispar pana la urma, pana la sfarsitul procesului de vindecare.

Principiile pentru VINDECARE

A. In primul rand: Pacientul devine ’stapanul absolut’ al tratamentului. E 100% responsabil pentru conditia lui si nu-si pune sperantele in numeni mai mult decat in el insusi.

B. Apoi pacientul va lucra la intelegerea CAUZEI care a provocat conflictul si implicit boala.

C. In final va colabora constructiv cu doctorul pentru a crea un plan eficient de de rezolvare a conflictului atat MENTAL cat si PRACTIC.

*Este absolut necesar ca pacientul la inteleaga cat mai bine CE se intampla de fapt cu el, pentru a putea sa aiba o atitudine constructiva si motivata in procesele de autovindecare.

* Dr. Hamer pune accentul pe rezolvarea EMPIRICA (practica) a orcarui conflict emotional, insa pot fi benefice si psihoterapia, terapiile prin hipnoza si regresie sau altele de acest fel.

* Frica de cancer/moarte poate genera alt conflict, pe langa cel existent. E nevoie sa renunti total la astfel de ganduri, pentru ca faza de vindecare sa se desfasoare fara probleme.

* O persoana sanatoasa, bine hranita, odihnita,relaxata,cu activitate fizica zilnica si care are convingeri pozitive, va face mult mai usor fata orcarui conflict, si de asemenea se va lovi de mult mai putine.

* Persoanlele cu situatie materiala buna au un risc mult mai mic de a se imbolnavi spre deosebire de cei saraci (care nu au bani pentru a rezolva anumite conflite)

* La femeile insarcinate orice forma de cancer sau de tip cancer se va vindeca/elimina pe cale naturală, începând cu a 3-a lună de sarcina, deoarece sarcina are prioritate absoluta, spune dr. Hamer.

A primit ultimatum sa renunte la descoperirile sale stiintifice

Rezultatul cercetarilordoctorului Ryke HAMER se constituie intr-o diagrama stiintifica ce ilustreaza legatura biologica dintre psihic si creier si corelatia cu organele si tesuturile intregului organism uman (varianta engleza a “Diagramei stiintifice a GNM” este in lucru). Dr. Hamer a denumit descoperirile sale “Cele 5 Legi Biologice ale Noii Medicine”, datorita faptului ca aceste legi biologice valabile in cazul oricarui pacient, ofera o perspectiva cu totul noua asupra intelegerii cauzei, a dezvoltarii si a procesului natural de vindecare a bolii.

In 1981, Dr.. Hamer a prezentat rezultatele descoperirilor sale la Facultatea de Medicina a Universitatii din Tübingen, sub forma unei teze post-doctorat. Totusi, pana astazi, Universitatea a refuzat sa testeze cercetarile Dr. Hamer, in ciuda obligativitatii legale de a o face. Acesta este un caz fara precedent in istoria universitara. In mod similar, medicina oficiala a refuzat sa aprobe descoperirile sale, in ciuda a 30 de verificari stiintifice diferite, facute atat de medici independenti, cat si de asociatii profesionale.

La scurt timp dupa ce Dr. Hamer si-a prezentat teza, i-a fost adresat un ultimatum de a renunta la descoperirile sale stiintifice, sau i se va refuza reinnoirea contractului sau la Clinica Universitara. In 1986, desi munca sa nu a fost niciodata pusa la indoiala sau dezaprobata, doctorului Hamer i-a fost ridicata licenta medicala pe motive ca a refuzat sa se conformeze principiilor medicinei standard.

Cu toate acestea, era hotarat sa-si continue munca si, in 1987, a reusit sa-si extinda descoperirile practic catre orice boala cunoscuta de medicina.

Dr. Hamer a fost persecutat si hartuit timp de 25 ani, in special de catre autoritatile germane si de catre cele fraceze. Din 1997, Dr. Hamer locuieste in exil in Spania, unde isi continua cercetarile si continua sa se lupte pentru recunoasterea oficiala a “New Medicine”. Insa, din moment ce Facultatea de Medicina a Universitatii din Tübingen isi mentine tactica de amanare, pacientilor din intreaga lume le este refuzat dreptul de a beneficia de descoperirile revolutionare ale Dr. Hamer

Limbajul trupului

Aveti nevoie de doua minute ca sa va schimbati semnificativ cursul vietii Limbajul trupului afecteaza in mod direct nu doar modul in care ne percep oamenii din jur, ci si felul in care ne vedem pe noi insine. Psihologul Amy Cuddy ne demonstreaza cum "pozitiile corporale specifice puterii" - a sta intr-o postura care insufla siguranta in sine, chiar si cand nu ne simtim siguri pe noi - pot influenta nivelurile de testosteron si de cortizol din creier si pot avea chiar un impact major asupra sanselor noastre de a reusi in ceea ce ne-am propus. Americanca ne spune clar si raspicat ca n-avem nevoie decat de doua minute pentru a ne cultiva o postura care sa ne confera incredere si curaj in propriiile noastre forte. Textul de mai jos este transcriptul unei prezentari care avut loc la TED - seria de conferinte globale organizate pentru a raspandi idei care merita promovate. Oratorul este pshihologul american Amy Cuddy. Puteti urmari prezentarea in limba roman aici sau ii puteti citi transcriptul mai jos. Vreau sa incep prin a va oferi o solutie simpla de viata, gratuita, non-tehnica. Tot ce trebuie sa faceti e sa va modificati pozitia corpului timp de doua minute. Inainte sa va explic, am sa va rog sa va analizati putin corpul si ce faceti cu el. Cati dintre voi va faceti mai mici? Poate stati cocosati, stati picior peste piciorsau va impletiti gleznele. Uneori ne tinem mainile asa. Alteori, le intindem. Te vad! Fiti atenti la ceea ce faceti in acest moment. Vom reveni peste cateva minute. Sper ca, invatand sa controlati putin aceste aspecte, sa modificati semnificativ parcursul vietii voastre. Suntem fascinati de limbajul trupului si ne intereseaza in mod deosebit limbajul trupului celorlalti. Ne intereseaza o interactiune ciudata sau un zambet, o privire dispretuitoare, o ochiada ciudatasau poate chiar o strangere de mana. Naratorul: Sosesc la resedinta prim-ministrului, la nr. 10 si ia priviti! Norocosul politist are ocazia sa dea mana cu presedintele Statelor Unite. Iata ca vine si prim-ministrul -- Nu ! Amy Cuddy: Strangerea mainii sau omiterea ei ne face sa discutam saptamani intregi. Chiar si la BBC sau *The New York Times*. E clar ca, vorbind de comportamentul non-verbal, ori limbajul trupului -- dar in stiintele sociale preferam "non-verbal"-- e in esenta un limbaj, deci ne gandim la comunicare. Cand zicem "comunicare", ne gandim la interactiuni. Ce imi comunica limbajul vostru corporal? Ce va comunica voua limbajul meu? Avem motive sa consideram ca e o modalitate intemeiata de a privi problema. Expertii in stiinte sociale au petrecut mult timp studiind efectele limbajului trupului nostru sau limbajul trupului altcuiva asupra perceptiilor. Facem aprecieri si deductii rapide din limbajul trupului. Aceste judecati pot prezice evolutii semnificative ale vietii, cum ar fi pe cine angajam sau promovam, pe cine invitam in oras. De exemplu, Nalini Ambady, cercetator la Tufts University, sustine ca, atunci cand oamenii urmaresc clipuri de 30 de secunde fara sonor cu interactiuni reale dintre doctor si pacient, parerea pe care si-o fac despre amabilitatea medicului prezice daca acesta va fi dat in judecata sau nu. Nu are prea mare legatura cu faptul ca medicul a fost incompetent sau nu, ci daca ne place sau nu de el sau cum interactioneaza cu noi. Si mai interesant, Alex Todorov de la Princeton ne-a demonstrat ca parerile despre chipurile candidatilor politici, privite o singura secunda, prezic 70% din rezultatele pentru Senatul SUA si ale alegerilor guvernamentale. Dar sa trecem la era digitala. Emoticoanele, folosite bine in negocierile online,va pot aduce rezultate mai bune. Daca nu le folositi bine, e o idee proasta. Cand ne gandim la elemente non-verbale, ne gandim la cum ii judecam pe ceilalti, cum ne judeca ei pe noi si care sunt rezultatele.Avem tendinta de a uita insa de celalalt public care e influentat de mijloacele noastre non-verbale, adica de noi insine. Si noi suntem influentati de elementele noastre non-verbale, de gandurile noastre si de sentimentele si fiziologia noastra. La ce elemente non-verbale ma refer? Sunt psiholog social. Studiez prejudecatile si predau la o scoala de afaceri competitiva. Era inevitabil sa devin interesata de dinamica puterii. M-au interesat in mod deosebit expresiile non-verbale ale puterii si dominatiei. Ce sunt expresiile non-verbale ale puterii si dominatiei? Ei bine, iata-le! In regnul animal, tin de expansiune. Va faceti mari, va extindeti, ocupati mult spatiu; practic va deschideti. Tine de deschidere. E valabil in tot regnul animal, nu-i limitat doar la primate. Si oamenii sunt la fel Procedeaza astfel si cand detin puterea, in mod obisnuit, dar si cand se simt puternici pe moment. Acesta-i interesant in mod deosebit deoarece arata cat de universale si vechi sunt expresiile de putere. Aceasta expresie, cunoscuta drept „mandrie", a fost studiata de Jessica Tracy. Ea demonstreaza ca oamenii care se nasc cu vedere buna si cei orbi din nastere reactioneaza astfel cand castiga o competitie fizica. Cand trec de linia de finis si castiga nu conteaza ca n-au mai vazut pe nimeni facand asta. Fac asa. Bratele sunt ridicate formand un V, barbia e usor ridicata. Dar ce facem cand ne simtim fara putere? Facem exact invers. Ne strangem tot mai mult. Ne facem mici. Nu vrem sa dam peste persoana de langa noi.Animalele si oamenii procedeaza la fel. Asta se intampla cand alaturi puterea mare si lipsa de putere.Cand e vorba de putere, contrabalansam elementele non-verbale ale celorlalti. Daca cineva afiseaza putere fata de noi, avem tendinta de a deveni mai mici. Nu le copiem gesturile, adoptam gesturi opuse lor. Urmaresc acest comportament in clasa si observ ca studentii la MBA afiseaza gama completa de elemente non-verbale caracteristice puterii. Unii parca-s caricaturi ale masculilor alfa, care intra in sala, se aseaza exact in mijlocul camerei inainte de a incepe cursul, de parca ar vrea sa ocupe spatiul. Cand se asaza, parca se intind. Ridica mana asa. Si sunt ceilalti care realmente se prabusesc cand intra. Ii observi imediat ce intra. Vezi pe fata si corpul lor cum stau in banca si se fac micuti. Asa ridica mana. Am observat cateva lucruri in legatura cu asta. Primul nu va va surprinde, Se pare ca are legatura cu genul.Mai probabil ca femeile sa faca asa, decat barbatii. Femeile se simt cronic mai putin puternice decat barbatii. Deci nu ne mira. Dar alt lucru pe care l-am observat e legat si de nivelul de implicare la curs al studentilor si cat de bine participa. Asta-i foarte important intr-un curs MBA, participarea reprezinta 50% din nota. Scolile de afaceri s-au confruntat cu acest decalaj dintre sexe. Se inscriu femei si barbati la fel de bine calificati dar ai aceste diferente de note, care aparent sunt cauzate partial de participarea la curs. Am inceput sa ma gandesc: deci vin cu astfel de gesturi si se implica. E posibil sa determinam persoanele sa se prefaca, astfel conducand la mai multa participare? Principalul meu colaborator, Dana Carney, de la Berkeley, si cu mine am vrut sa aflam daca te poti preface pana cand reusesti. Poti face asta doar pentru o perioada si sa ai parte de o schimbare comportamentala ce te face sa pari mai puternic? Stim ca gesturile noastre determina perceptia altora,ce cred si simt ceilalti in legatura cu noi. Avem multe dovezi. Dar intrebarea noastra a fost: „Non-verbalul determina ce credem si simtim fata de noi insine?" Exista dovezi ca asa stau lucrurile. De exemplu, zambim cand suntem fericiti, dar si fortati fiind sa zambim, tinand un creion intre dinti, ne face sa ne simtim fericiti. Functioneaza in ambele directii. Cand e vorba de putere, de asemenea functioneaza in ambele sensuri. Cand te simti puternic, e posibil sa faci asa, dar e posibil, de asemenea, cand te prefaci ca esti puternic sa ai mai multe sanse chiar sa te simti puternic. Cea de-a doua intrebare a fost: Stim ca mintea ne modifica corpurile, dar e oare posibil ca trupurile noastre sa ne modifice mintea? Cand spun "mintea", in cazul celor puternici, la ce anume ma refer? Ma refer la ganduri, sentimente si aspectele fiziologice care alcatuiesc gandurile si sentimentele noastre. In cazul meu, hormonii. Analizez hormonii. Cum arata mintile celor puternici fata de mintile celor slabi? Nu-i surprinzator ca persoanele puternice tind sa fie mai categorice, mai increzatoare, mai optimiste. Simt ca vor castiga chiar si la jocuri de noroc. De asemenea, tind sa poata gandi mai abstract. Exista, asadar, numeroase diferente. Isi asuma mai multe riscuri. Sunt multe diferente intre cei puternici si cei fara putere.Fiziologic, sunt diferente intre cei doi hormoni-cheie: testosteronul, hormonul dominantei, si cortizonul, hormonul stresului. Am descoperit ca masculii alfa puternici in ierarhiile primatelor, au nivel ridicat de testosteron si scazut de cortizol. Liderii puternici si eficienti aveau, de asemenea, nivel ridicat de testosteron si scazut de cortizol. Ce inseamna? Cand se gandesc la putere, oamenii tind sa se gandeasca doar la testosteron, caci are legatura cu dominatia. Dar puterea tine si de reactia la stres. Vrei un lider puternic, dominant, cu nivel testosteron ridicat, dar care reactioneaza puternic la stres? Probabil ca nu. Vrem persoana puternica, ferma si dominanta, dar care nu reactioneaza puternic la stres, o persoana calma. Stim ca, in ierarhiile primatelor, daca un mascul alfa trebuie sa preia controlul, rolul de mascul alfa, in cateva zile, nivelul de testosteron al individului creste semnificativ, iar cel de cortizol scade semnificativ.Avem aceasta dovada ca si corpul poate modela mintea, cel putin la nivel facial, dar si ca schimbarile de rol pot modela mintea. Ce se intampla in cazul schimbarii de rol? Ce se intampla daca faci asta la nivel minimal, cum ar fi o mica manipulare, o mica interventie? „Timp de doua minute, iti zici, vreau sa stai asasi te va face sa te simti mai puternic." Chiar asta am facut. Am decis sa aducem persoane in laborator si sa facem un mic experiment. Acesti oameni au adoptat, timp de doua minute, pozitii corporale specifice puterii sau lipsei de putere. Va voi arata cinci dintre pozitii, desi ei au adoptat doar doua. Iata una dintre ele. Inca doua. Aceasta a fost denumita „Femeia Fantastica" in presa. Iata inca doua. Poti sta in picioare sau sta jos. Iata si posturile corporale lipsite de putere. Te strangi, te faci mai mic. Aceasta e foarte lipsita de putere. Cand iti atingi gatul, de fapt te protejezi. Iata ce se intampla: intra si dau o proba de saliva. Le spunem: „Timp de doua minute, trebuie sa faci asta sau asta." Ei nu vad pozele cu pozitiile. Nu vrem sa le insuflam un concept de putere. Vrem ca ei singuri sa se simta puternici. Fac asta timp de doua minute. Apoi ii intrebam cat de puternici se simt in legatura cu o serie de elemente si le dam sansa sa joace un joc de noroc. Le luam apoi alta proba de saliva. Atat! Asta e tot experimentul. Iata ce am descoperit. Toleranta riscului, adica jocurile de noroc -- Am descoperit ca, daca au o posturaspecifica puterii, 86% vor participa la jocuri de noroc. Daca au postura specifica lipsei de putere, doar 60%. O diferenta semnificativa. Iata ce am descoperit in legatura cu testosteronul. De la citirea initiala, cei cu pozitii de putere au inregistrat o crestere de aprox. 20% si cei adoptand pozitii lipsite de putere au resimtit o scadere de 10%. Repet, in doua minute au loc aceste modificari. Iata modificarile de cortizon. Persoanele puternice inregistreaza o scadere de 25%, persoanele slabe, o crestere de 15%. Cele doua minute conduc la schimbari hormonale care configureaza creierul pentru a fi fie hotarati, increzatori, in largul vostru, fie reactivi la stres si apatici. Cu totii ne-am simtit astfel, nu-i asa? Se pare ca elementele non-verbale chiar guverneaza modul cum gandim si ce credem despre noi, nu-i influenteaza doar pe ceilalti, ci si pe noi insine. De asemenea, corpurile noastre ne modifica mintile. Dar urmatoarea intrebare este: Pot pozitiile specifice puterii mentinute cateva minute sa ne schimbe vietile in mod semnificativ? Asta era in laborator. Era o sarcina simpla, de doar doua minute. Unde puteti aplica aceste descoperiri? Ne-am ocupat si de asta. Credem ca puteti folosi aceste date in situatii evaluative, cum ar fi situatiile intimidante social, in care sunteti evaluati fie de prieteni -- in cazul adolescentilor la cantina. Pentru unii ar putea fi necesitatea de a vorbi in fata unui comitet la scoala sau la o prezentare, la o astfel de prelegere sau la un interviu pentru un job. Am decis ca situatia la care raspund cei mai multi, deoarece majoritatea au trecut prin asta, e interviul pentru job. Am publicat aceste descoperiri, iar presa s-a repezit asupra lor. Ziceau: "Deci voi asa procedati cand mergeti la un interviu, nu?" (Rasete) Desigur, am fost ingroziti si am raspuns: „Oh, nu! Nu la asta ne-am referit. Din numeroase motive, nu faceti asta!" Repet, aici nu vorbiti cu alte persoane. Vorbiti cu voi insiva.Ce faceti inainte de un interviu? Asta faceti. Da? Stati jos. Va uitati la iPhone sau la Android, sa nu omiti pe nimeni. Va uitati pe niste notite va cocosati, va faceti mici, cand, de fapt, ar trebui sa faceti asta, de ex. in baie. Faceti-o! Gasiti 2 minute libere! Asta vrem sa testam. Aducem persoanele in laborator si iau pozitii de putere sau lipsa de putere. Si trec printr-un interviu foarte stresant. Dureaza cinci minute si sunt inregistrati. Sunt si judecati, iar evaluatorilor li se cere sa nu ofere feedback non-verbal, asa ca arata astfel. Imaginati-va ca aceasta persoana va intervieveaza pe voi. Cinci minute, nu primesc nimic. E chiar mai rau decat avalansa de intrebari. Lumea uraste asa ceva. E ceea ce Marianne LaFrance denumeste „a sta in nisipuri sociale miscatoare". Acest lucru ridica mult nivelul de cortizon. La un astfel de interviu au fost supusi, caci voiam sa vedem ce se intampla cu adevarat. Apoi am pus patru programatori sa priveasca inregistrarile. Ei nu cunosc ipoteza, nici conditiile. Nu stiu cine in ce pozitie statea si au privit aceste casete si au spus: „Am vrea sa angajam aceste persoane" - toti cei cu pozitii specifice puterii. „Nu vrem sa-i angajam pe acestia. si evaluarea generala a acestora a fost mai pozitiva." Ce determina decizia? Nu tine de continutul celor spuse de ei, tine de prezenta pe care o aduc discursului. I-am evaluat in functie de toate aceste variabile legate de competenta: cat de bine structurat e limbajul, cat e de bun, ce calificari au. Astea n-au efect. Doar acest aspect influenteaza decizia. Astfel de lucruri. Practic, persoanele isi aduc propriile personalitati. Se aduc pe ei insisi. Isi aduc ideile, dar ca ei insisi, fara alte reziduuri. Acest lucru determina sau mediaza efectul. Cand le vorbesc oamenilor despre asta, ca trupurile noastre ne modifica mintile si mintile ne pot schimba comportamentul si comportamentul poate modifica rezultatele, imi raspund: „Pare fals." Eu le-am raspuns: "Prefa-te pana reusesti!" N-as vrea sa ating tinta, apoi sa ma simt un escroc. Nu vreau sa ma simt o impostoare. Nu vreau sa ajung acolo si sa simt ca locul meu nu e acolo. M-am identificat cu aceasta idee. Vreau sa va spun o povestioara despre cum e sa fii un impostor si sa simti ca locul tau nu e acolo. Cand aveam 19 ani, am fost implicata intr-un accident grav. Am fost aruncata din masina, m-am invartit de cateva ori. Am fost aruncata in afara masinii si m-am trezit cu o leziune la cap, in sala de reanimare. Am fost retrasa de la facultate. si am aflat ca IQ-ul mi-a scazut cu doua niveluri standard, ceea a fost foarte traumatizant. Stiu ce IQ aveam deoarece eram identificata ca fiind inteligenta si, de mica, s-a spus ca sunt un copil super-dotat. M-au retras de la colegiu, dar eu tot incercam sa continui. Imi spuneau: „Nu vei absolvi. Poti face alte lucruri, dar asta nu vei reusi." M-am chinuit foarte mult si trebuie sa recunosc ca a-ti fi luata identitatea, identitatea ta principala, in cazul meu, ca sunt inteligenta, sa-ti fie luata, nimic nu te lasa mai lipsit de puteri decat asta. Ma simteam neajutorata. Am muncit si am muncit, am avut noroc, am muncit, am avut noroc si am muncit. Pana la urma, am absolvit facultatea. Mi-a luat cu 4 ani mai mult decat colegilor si am convins pe cineva, pe ingerul meu sfatuitor, Susan Fiske, sa ma ia sub aripa ei si astfel am ajuns la Princeton. Simteam ca n-am ce cauta acolo. Ca sunt un impostor. In noaptea dinaintea prelegerii dupa primul an -- Prelegerea dupa primul an la Princeton e de 20 de minute, tinuta in fata a 20 de persoane. Atat! Imi era teama ca voi fi descoperita a doua zi, incat am sunat-o si i-am spus: „Renunt." Ea mi-a raspuns: „Ba nu renunti, mi-am asumat un risc cu tine, asa ca ramai. Vei ramane si iata ce vei face: te vei preface. Vei tine toate prelegerile care ti se vor solicita de acum incolo. Vei face acest lucru repetat, chiar daca esti ingrozita, paralizata si simti ca te privesti din afara corpului, pana ajungi sa-ti zici: „Uau, chiar fac asta! Chiar am devenit asta. Chiar fac asta." Pana la urma asta am facut: cinci ani de studii postuniversitare. Dupa cativa ani, ajung la Northwestern. M-am mutat apoi la Harvard. Sunt la Harvard si nu ma mai gandesc la acest lucru, dar mult timp m-am gandit: „N-am ce cauta aici." Dupa primul an la Harvard, o studenta care nu se implicase la curs un intreg semestru si careia ii spusesem: „Trebuie sa participi, altfel ai sa pici", a intrat in biroul meu. N-o cunosteam deloc. Mi-a spus -- A venit complet invinsa si mi-a spus: „Nu am ce cauta aici." Acela a fost un moment cheie pentru mine. Doua lucruri s-au intamplat. In primul rand, mi-am dat seama: „Uau, eu nu mai simt asa." Nu ma mai simt asa, dar ea se simte si o inteleg. Cel de-al doilea a fost ca ea chiar avea ce cauta acolo! Se poate preface pana devine astfel. I-am spus: „Ba da! Ai ce cauta aici! Iar maine te vei preface te vei face puternica si vei --" „Vei intra in sala de curs si vei oferi cel mai bun comentariu facut vreodata." Si chiar a oferit cel mai bun comentariu si ceilalti s-au intors si si-au spus: „Vai, nici macar n-o observasem stand aici." A revenit la mine dupa mai multe luni si mi-am dat seama ca nu doar se prefacuse pana reusise, se prefacuse pana devenise astfel. Deci se schimbase. Asta vreau si eu sa va spun, nu va prefaceti pana reusiti prefaceti-va pana deveniti astfel. Faceti-o destul timp, pana deveniti astfel si internalizati atitudinea. Va las sa va ganditi la o ultima idee. Mici modificari pot duce la schimbari majore. Ia doar doua minute.Doua minute. Doua minute. Doua minute. Inainte de a intra in urmatoarea situatie evaluativa stresanta,timp de doua minute, incercati sa faceti asta. In lift, la toaleta, in birou in spatele usilor inchise. Asta trebuie sa faceti, sa va configurati creierul pentru a face fata situatiei cat mai bine. Ridicati nivelul de testosteron. Scadeti nivelul de cortizon. Nu plecati din acel loc gandindu-va ca nu le-ati aratat ce sunteti cu adevarat in stare. Plecati de acolo spunand: „Chiar cred ca am reusit sa spun si sa demonstrez cine sunt." In primul rand, vreau sa va rog sa incercati pozitiile corporale specifice puterii si va mai rog sa distribuiti stiinta, caci este simplu. Nu am un ego implicat in asta. Oferiti mai departe, impartasiti cu cei din jur, caci persoanele carora le foloseste cel mai mult sunt cele care nu au resurse si acces la tehnologie,nu au statut si putere. Oferiti-le lor, caci pot face acest lucru nevazuti. Le trebuie doar corpul lor, intimitate si doua minute si le pote schimba semnificativ cursul vietii. Multumesc!

Daca viata este un joc, acestea ii sunt regulile

Sunt multe momente in viata in care ne simtim pierduti. Drumul nostru pare sa-si piarda sensul si nu mai intelegem de ce se intampla anumite lucruri sau cum ar trebui sa ne raportam la ele. Textul pe care vi-l propun astazi poate fi o solutie in asemenea clipe pentru ca, cu o simplitate debordanta, ne invata sa dam un sens tuturor intamplarilor din existenta noastra si sa ne acceptam caderile cu capul sus si ochii larg deschisi. Mai ales ca, uneori, e mai nobil sa pierzi cu gratie decat sa castigi cu orice pret.

Regula nr. 1: Vei primi un corp.

Corpul pe care il primesti la nastere este unic si, indiferent daca iti place sau nu, este al tau pe toata durata vietii. Fii de acord cu el, accepta-l, primeste-l. Nu vei mai primi un altul de-a lungul acestei existente pe pamant. Iar ceea ce este cu adevarat important este ceea ce se afla inlauntrul tau, dincolo de trupul fizic. Nu sunt doar vorbe. Vei afla acest lucru la sfarsitul lui.

Regula nr. 2: Ti se vor da lectii.

Pentru ca ai fost trimis in viata si ti s-a dat un corp, vei primi in continuare si lectii. Viata este un sir nesfarsit de lectii din care, indiferent de varsta, sex, viata, timp si perioade temporale, vei avea de invatat de fiecare data. Cu fiecare zi care trece, vei avea cate ceva de invatat. Cu fiecare zi care trece, vei acumula experienta de viata. Cu fiecare zi care trece, te vei lovi de cate ceva. Vei fi nevoit sa inveti, vei vrea sa inveti. Iar traversarea acestor lectii, acumularea de experienta dau de fapt sens existentei tale.

Regula nr. 3: Nu exista niciodata greseli. Doar lectii.

Incercarile, reusitele, dar si greselile fac parte din lectiile pe care le ai de invatat. Victoriile fac parte din lectii. Experientele nefericite si nereusite fac parte din lectii. Greselile sunt iminente, poate chiar necesare pentru a atinge intelepciunea spirituala. Este important sa-ti percepi greselile personale, dar si pe ale altora ca facand parte integranta din procesul de invatare. Este important sa iesi din ele cu fruntea sus si cu zambetul pe buze – zambindu-ti tie, zambind celorlalti, iertandu-te, iertandu-i pe ceilalti, aratand compasiune, aratandu-ti compasiune. Iertarea inseamna stergerea datoriilor emotionale, eliberarea de orice resentiment sau sentiment de vina. Iertarea nu inseamna doar o lectie in plus, ci o lectie invatata, un pas urias spre ceea ce ti-ai propus.

Regula nr. 4: Lectia se repeta pana cand este invatata.

Lectiile sunt repetate pana la invatarea lor completa. Mai mult ca sigur ca asa este. Lectiile se incapataneaza sa revina ostentativ in viata ta pana cand vei fi capabil sa le intelegi ca atare, pana cand vei intelege ca o greseala nu este un capat de lume, dar cel mult o lectie. Provocarile, problemele, nemultumirile, toate acestea vor aparea in mod constant in viata ta daca nu le percepi ca pe ceea ce sunt. Niste provocari, nemultumiri, probleme, LECTII din care ai intotdeauna ceva de invatat… Eliminarea probemelor inseamna de fapt acceptarea cauzalitatii si asumarea propriei responsabilitati pentru ele. Ca sa inveti o lectie trebuie sa iti asumi greselile invatarii ei. Trebuie sa iti asumi responsabilitatea pentru ele si pentru ceea ce ti se intampla. Fara sa cauti vinovati in jurul tau, fara sa gasesti pretexte sau motive pentru nefericirea ta actuala…

Regula nr. 5: Nu incetezi niciodata sa inveti.

Crezi ca la un moment dat vei termina de acumulat lectii si informatii. Crezi la un moment dat ca ai invatat tot ce putea invata. Ca mai mult de atat nu se poate. SE POATE. Intotdeauna vei avea ceva de invatat. ALTCEVA. Atata timp cat esti in viata, atata timp cat ai un trup si un suflet si te lasi prins in ritmul vietii, vei avea de invatat. Pentru ca nu exista etapa a vietii tale din care sa nu ai de invatat. Daca reusesti sa fii flexibil, sa-ti constientizezi punctele slabe, sa te desprinzi de obisnuinta adaptandu-te schimbarilor, iti vei inlesni cu mult procesul de invatare si drumul catre multumirea de sine.

Regula nr. 6: Nu exista un “acolo” mai bun decat “aici”

Nu exista un “acolo” mai bun decat “aici” chiar daca asa pare. Nu exista un “acolo” mai bun decat “aici” daca vrei sa fii fericit “ACUM”. Ca sa fii fericit in acest moment trebuie sa te bucuri de ceea ce ai in acest moment. Trebuie sa extragi din ceea ce ai ACUM ceea ce este mai bun. Trebuie sa fii multumit de tine insati, de punctul in care ai ajuns, de alegerile pe care le-ai facut fara conditionari. “Ceea ce este” aduce mai rapid fericirea decat “ceea ce ar putea sa fie”, ceea ce ar putea sa fie in alta parte, in alte circumstante, in alte conditii, langa o alta persoana, intr-un alt timp, poate alta …

Regula nr. 7: Cei din jurul tau sunt oglinzi care te reflecta pe tine.

Lasa deoparte tendinta de a-i judeca pe ceilalti, de a-i respinge, de a-i iubi, de a-i uri, de a-i tine la distanta. O faci intr-un mod subiectiv, raportandu-te la lucrurile pe care le judeci, le respingi, le urasti sau le iubesti la tine insati. Acceptarea de sine (cu felul tau de a fi, de a simti, de a gandi), asa cum este sinele tau, este o lectie pe care trebuie sa o inveti ca sa ii poti accepta pe ceilalti asa cum sunt ei.

Regula nr. 8: Doar de tine depinde ceea ce ti se intampla in viata.

Ceea ce ti se intampla in viata depinde de tine si doar de tine. Nu este un truism. Alegerea iti apartine. Ai la indemana, la fel ca toti ceilalti, resursele necesare pentru a obtine ceea ce iti doresti de la viata. Startul spre fericire se da de la aceeasi linie. Ca sa reusesti, uneori trebuie sa inveti sa si pierzi, sa lasi sa plece, sa depasesti momente, sa ai curaj, sa indraznesti, sa visezi, sa-ti aduci aminte ca ai putere, sa crezi cu adevarat ca destinul tau depinde de tine.

Regula nr. 9: Raspunsurile pe care le cauti se gasesc de fapt inauntrul tau.

Toate raspunsurile pe care le cauti in jurul tau se gasesc de fapt inauntrul tau. Asculta-te, stai de vorba cu tine, vezi ce-ti spun instinctele, vezi care sunt cele mai ascunse dorinte ale tale, vezi care sunt sentimentele tale cele mai profunde. Ai incredere in ceea ce iti spun toate si ai incredere in tine. Lasa-le sa te inspire. Lasa-le sa te transforme. Iti pot furniza cel mai precis si corect raspuns pe care l-ai primit vreodata.

Regula nr. 10: Vei uita toate aceste reguli la nastere.

Cum speli corect prosoapele

Învaţă cum speli corect prosoapele, cum le ususci şi cum trebuiesc împăturite. Aceste metode te vor ajuta să-ţi păstrezi prosoapele moi şi proaspete pe termen lung. spala prosoapele

1. Spală prosoapele noi înainte de a le folosi.Prosoapele sunt manevrate de diferite persoane, sunt depozitate la grămadă şi pot fi murdare sau pot avea fel de fel de microbi. 2. Pentru prosoapele colorate este recomandată spălarea în apă călduţă. Dacă au culori puternice şi ţi-e frică că ar putea ieşi la spălat, foloseşte jumătate din cantitatea obişnuită de detergent la care poţi adaugă jumătate de cană de oţet. Oţetul fixează culoarea şi elimina excesul de detergent. Citeste si: Depozitarea prosoapelor. 6 idei pentru o baie frumoasa 3. Prosoapele trebuiesc schimbate şi spălate la 3-4 zile. Prosoapele albe se spală separat pentru a nu se amesteca culorile. 4. Spală prosoapele separat de celelalte haine. 5. Foloseşte balsam de rufe dar doar din trei în trei spălări. Ceara din componenţa balsamurilor de rufe pot deteriora fibrele şi le reduc calităţile de absorbţie. Citeste si: Transforma baia ta veche intr-o baie actuala si moderna 6. Scutură prosopul când îl scoţi din maşina de spălat. În felul acesta i se îndreaptă perii. Nu călca prosoapele pufoase, acest lucru le reduce calitatea de absorbţie. 7. Asigura-te că sunt perfect uscate înainte să le împătureşti. Orice urmă de umezeală, oricât de mică, le va face să aibă un miros de rânced. 8. Împătureşte prosoapele în trei pentru a avea spaţiu mai mult pe raft. Atunci când le depozitezi, aşează-le cu capetele înăuntrul raftului, astfel încât la exterior să fie mijlocul prosopului. Atunci când te grăbeşti vei putea lua rapid un singur prosop. Citeste si: 10 greseli la spalatul rufelor 9. Dacă ai prosoape de mâini de in ţine cont că acestea trebuiesc călcate. 10. Prosoapele sunt accesorii necesare. La fel ca şi aşternuturile, prosoapele se găsesc în foarte multe culori şi modele. Prosoapele pufoase albe dau un aspect de curat şi de spa unei băi, şi sunt cele mai elegante, atâta timp cât nu sunt îngălbenite de vreme. 11. Datorită calităţilor sale de absorbţie, bumbacul este materialul perfect pentru prosoape. Deşi prosoapele fără peri absorb cel mai bine, acestea nu sunt chiar cele mai bune atunci când vine vorba de uscare. Prosoapele cu peri nu doar absorb, dar şi şterg apa de pe corp. Desimea perilor este cel mai bun indicator pentru performanţele unui prosop. Citeste si: 10 accesorii eco pentru baie 12. Prosoapele de calitate pot rezista până la 10 ani dacă sunt îngrijite cum trebuie. Verifică eticheta înainte de a le spăla şi usca. Acum, după aceste informaţii, cred că vei acorda mai multă atenţie şi vei spăla corect prosoapele.

Capcanele mintii umane: Cele 12 feste pe care ti le joaca creierul

Mintea umana este complexa si de multe ori ne poate fi cel mai mare dusman, atunci cand vine vorba de fericire. Propriile creiere ne pot face sa credem ca un lucru este corect, cand de fapt el este total gresit, ca suntem nefericiti cand de fapt suntem, etc. Sa inveti sa recunosti si sa depasesti aceste capcane este un lucru esential, daca vrei sa obtii fericirea de durata, relatii mai puternice si succes in cariera. 1. As fi mai fericit daca as avea mai putine de facut Mintile noastre adesea incearca sa ne faca sa credem ca am fi mai fericiti daca nu ar trebui sa muncim. Ne imaginam viata ca o vacanta continua si avem impresia (gresita) ca o astfel de viata ne-ar face fericiti. Totusi, adevarul este ca lipsa de activitate duce adesea la plictiseala si depresie. Suntem fiinte creative si active. Avem nevoie de provocari si realizari pentru a fi fericiti. Incepe sa faci ceva important pentru tine si vei vedea cum indicatorul fericirii incepe sa creasca. 2. Nu e vina mea, e vina ta De multe ori creierul ne face sa credem ca suntem nefericiti din cauza partenerului, a parintilor sau a altor persoane din viata noastra. Aruncam vina pe oricine din jurul nostru. Desigur, in orice relatie, responsabilitatea este a amandurora. Dar, in general, suntem la fel sau poate mai vinovati decat ceilalti din jur. Trebuie sa ne asumam responsabilitatea pentru situatia noastra si sa facem tot posibilul pentru a ne bucura la maxim de ea. A ne asuma responsabilitatea pentru actiunile noastre este inceputul fericirii adevarate. 3. Trebuie doar sa descopar secretul succesului pentru a fi fericit Nu exista "secrete" ale fericirii sau succesului. Desi multi scriitori, si chiar propriile noastre creiere, ar vrea sa ne convinga de existenta acestor scurtaturi, ele nu sunt reale. Sa ai o viata plina de succes este destul de simplu. Iti creezi o viziune pentru viitor, apoi un plan si apoi muncesti din greu pentru a ajunge acolo unde ti-ai propus. Nu exista secrete sau scurtaturi in aceasta formula. Daca accepti asta, vei inainta foarte mult pe calea spre fericire. 4. Daca as avea... Mintea noastra ne face sa credem ca vom fi fericiti cand vom avea slujba potrivita sau casa potrivita sau masina potrivita sau orice altceva. Nu este nimic gresit in a-ti dori lucruri mai bune, dar acestea nu garanteaza fericirea. Poate doar pentru o scurta perioada de timp, care va trece insa foarte repede. Cei care isi doresc fericirea de durata trebuie sa inteleaga ca aceasta este ca un gol pe care nu il vor putea umple niciodata. 5. Imi plac lucrurile asa cum sunt si nu vreau sa se schimbe niciodata Sa crezi asta inseamna sa fii pe un drum sigur spre esec. Viata presupune schimbari continue. Unele sunt sub controlul nostru, altele nu. Sa te opui schimbarii sau sa incerci sa o controlezi este in dezavantajul tau. Este un proces care te va epuiza si iti va rapi fericirea la care speri. Schimbarea este inevitabila. Trebuie sa accepti asta si sa inveti sa te lasi purtat de val. A putea sa te adaptezi este foarte important pentru fericirea ta. 6. Daca nu mi s-a intamplat inca, nu mi se va intampla niciodata Mintea noastra adesea se descurajeaza chiar atunci cand succesul este la un pas. Colonelul Sanders a atins succesul cu restaurantele KFC abia la varsta de 65 de ani, la 40 de ani dupa ce a inceput sa vanda produse din pui. Perseverenta este foarte importanta in drumul spre fericire. Nu-ti lasa mintea sa te pacaleasca sa renunti. Nu stii ce te asteapta maine. Inca o zi poate fi tot ce te desparte de visul tau! 7. Voi evita lucrurile care nu imi plac De obicei, mintea noastra vrea sa ne pacaleasca sa evitam sarcinile cele mai dificile. Insa, din pacate, acestea ne-ar aduce si cele mai mari recompense. Ce amani sa faci? De ce? Amanarea si evitarea sarcinilor importante sau enervante doar iti intarzie marsul spre fericire. Rezolva aceste probleme mai intai si implinirea pe care o vei simti iti va alimenta fericirea. 8. Lumea este infricosatoare si ceva rau mi s-ar putea intampla Creierul ne spune ca sunt multe lucruri pe care nu le putem controla. De exemplu, modul in care este "promovata" criminalitatea si teroarea la televizor, ne-ar putea da impresia ca agresorii ne pandesc la orice colt. Insa rata criminalitatii a scazut in ultimii ani. Conform statisticilor FBI, crimele violente sunt mai putin numeroase acum decat in urma cu 20 de ani. Teama ne poate motiva, dar nu intr-un fel pozitiv. Trebuie sa incercam sa avem incredere pentru a ne elibera si a fi fericiti. 9. Voi decide atunci cand voi fi sigur ce sa fac Sa te gandesti prea mult la orice decizie, oricat de minora, nu iti face bine. Este important sa cantaresti lucrurile, sa analizezi posibilitatile si sa faci planuri, insa nimic nu se intampla pana ce nu iei o decizie si actionezi. Rareori avem toate datele necesare atunci cand trebuie sa facem o alegere. Asa ca nu te mai gandi atat! Esecul nu este sfarstul lumii. Napoleon Hill scria: "Orice obstacol, orice esec, orice inima franta aduce si un beneficiu". Nu-ti lasa creierul sa te pacaleasca sa analizezi totul prea mult! 10. Stiu ca nu ar trebui, dar... Mintile noastre incearca sa ne faca sa negam efectele obiceiurilor proaste si sa gasesasca tot felul de scuze pentru acestea. Asta se intampla deseori cand vine vorba de sanatate. De exemplu, am auzit pe cineva spunand: "Stiu ca nu ar trebui sa fumez, dar ma ajuta sa-mi mentin silueta." sau "Stiu ca nu ar trebui sa mananc asta, dar viata pur si simplu nu merita traita fara asta." O problema grava de sanatate precum cancerul, boli ale inimii sau diabet cu siguranta nu te-ar face fericit. Nu-ti lasa creierul sa te pacaleasca in felul acesta! 11. Visele se implinesc numai pentru cei norocosi Thomas Jefferson spunea: "Cred cu tarie in noroc, si cu cat muncesc mai mult, cu atat sunt mai norocos." Mintea noastra ne va pacali uneori ca suntem victime ale destinului. Ne va face sa credem ca "nimic bun nu ni se intampla niciodata". Ceea ce creierul nostru pune pe seama norocului altora, este de fapt rezultatul a multi ani de practica, munca asidua si pregatire intensa. Urmeaza-ti visul din toata inima si s-ar putea sa fii surprins cum "norocul" iti va iesi in cale. 12. N-as putea niciodata... Creierul adesea ne face sa credem ca nu vom reusi. De exemplu, sunt persoane care spun "Nu as putea sa ma intorc la scoala, nu am bani" sau "Nu pot invata asta, sunt prea batran". Nu te lasa pacalit! Mintea este foarte persuasiva cand foloseste acest truc. Ai mult potential si chiar daca circumstantele sunt nefavorabile, cu perseverenta si multa munca poti depasi orice obstacol. Henry Ford spunea: "Daca crezi ca poti sau daca crezi ca nu poti, ai dreptate!" Nu lasa aceste trucuri sa te impiedice sa fii fericit!

How to Deal With Your Paranoia

It's a tough world out there, huh? When you feel like people are constantly out to trick or harm you, going about the day-to-day is plain exhausting. It's even worse when you know you're your worst enemy. How do you grab your paranoia and wrestle it into submission? How do you take control of how you see the world? Living paranoid isn't living. Read on. Part 1 of 3: Knowing Yourself and Your Mind Deal With Your Paranoia Step 1.jpg 1Get a jury. It may be hard to believe, but a certain level of paranoia is pretty common.[1] All of us have insecurities and all of us know what embarrassment feels like. Before you jump to conclusions and assume you're paranoid, get 4 or 5 friends together and ask them if your thought processes are understandable or, well, delusional. It's the only way to know. There are five levels to paranoia. Most of us have general feelings of vulnerability and suspicious thoughts ("I could get murdered down this dark alley!" or "They're talking about me behind my back, aren't they?"). But when you hit mild ("They're tapping their foot to annoy me"), moderate ("My phone calls are being tracked"), or severe ("The FBI is in my TV, watching me") personal threat, it's a sign you may be paranoid.[2] Deal With Your Paranoia Step 2.jpg 2Know that it could be due to drugs or alcohol. If you're doing drugs, taking prescription drugs, drinking, or even getting high on caffeine, you don't really have an accurate perception of "you." These drugs (uppers, specifically -- why caffeine counts!) alter your thought processes and put your mind on hyper mode. When it goes crazy with all the energy, you're much more likely to find something to freak out about. So get off 'em. If you're on prescription drugs and your paranoia seems to have onset when taking them, switch! You need to be yourself. You need to be yourself in order to know what you're actually up against. The drugs certainly don't help. Deal With Your Paranoia Step 3.jpg 3Think about your situation. Another thing to think about before we start tackling true, chronic paranoia, is your situation. If you've lost someone recently or you're going through a particularly stressful situation, give yourself some slack. This could be your mind's way of coping. Yeah, it sucks. It does. Life can do that. But it also passes. And quickly at that. If your paranoia seems to stem from a fairly recent situation (at least within the past six months), it's probably not chronic. It still deserves your attention and you should still deal with it proactively (like you are by reading this page!), but take solace in the fact that this too will pass. Deal With Your Paranoia Step 4.jpg 4Recognize your patterns. Once drugs, alcohol, and the situation are taken out of the equation, it's time to look at your patterns. All of us have mood swings of some sort, but not all of us are aware of when and why. Take a moment to think about when you feel most paranoid. Here's a few questions to jog your brain: Am I paranoid more in the morning, afternoon, or at night? Could it be because I'm tired? Am I paranoid more due to hormonal fluctuations? Might it have anything to do with the season? Does it happen more in specific environments? Work, school, at home? Once you've recognized your patterns, it'll be easier to recognize and deal with your paranoia. You can't deal with it until you've parsed out what's real and logical and what's not! Deal With Your Paranoia Step 5.jpg 5Know what paranoia really is. A lot of us use the term "paranoia" quite loosely. In fact, paranoid personality disorder (or PPD) is quite serious. However, there are several other, similar variations. PPD isn't that common, could it be anything else? PPD affects somewhere between .5% and 2.5% of the population. Its symptoms include:[3] Suspicion, without sufficient reason, that others are exploiting, harming, or deceiving you (especially with a faithful significant other) Preoccupation with unjustified doubts about the loyalty/trustworthiness of friends, family, etc. Reluctance to confide in others because of fear that it'll be used against you Reading hidden or threatening meanings into benign remarks or events Commonly bears grudges with ease Perceives personal attacks that are not apparent to others Quick to react angrily or to counterattack Paranoid schizophrenia involves hearing voices that can often mislead you. This person is often convinced they're very powerful or important and thus everyone revolves around them.[4] Delusional disorder is the belief in one very specific paranoia ("The FBI is in my TV watching my every move"). It's pinpointed and not necessarily global.[4] Deal With Your Paranoia Step 6.jpg 6Know if you have anxiety. It's similar to paranoia, sure, but the details are quite different. People with anxiety are serious worriers. They might think "My parents will die in a car crash." People with PPD think, "Someone will kill my parents to hurt me."[5] If you think anxiety might be your issue, consider reading wikiHow's How to Deal With Anxiety article to start. Anxiety is much more common than PPD. The average age of onset is 31, though it's most common among the 18 and older crowd. The symptoms of anxiety, or GAD (generalized anxiety disorder) mainly involve the inability to relax, startling easily, and having difficulty concentrating, amongst a plethora of physical symptoms. The good news is that it's highly treatable.[6] Deal With Your Paranoia Step 7.jpg 7See a psychiatrist. This is perhaps the most important point of all. A psychiatrist can help find the cause of the paranoia and talk you through how you're feeling. You can try to help yourself, sure, but you have a better chance of treating the paranoia if you see a medical professional. Seeing a psychiatrist is nothing to be ashamed of. Nothing. People do it all the time. Not people who are sick, but people who want to get better and improve their lives. Feel free to switch psychiatrists! Many people feel stuck with whichever one they start with. If you're not jiving, find a new one. Find one that makes you feel comfortable and that you can see yourself trusting. It'll be the quickest path to progress. People with paranoia tend to be afraid to share their problems. That aspect of paranoia is understandable because people who live with constant irrational fear think that their secrets will be leaked once they are heard. Remember that psychiatrists are trained to help you and will keep your secrets safe unless absolutely necessary. Part 2 of 3: Rewiring Your Brain Deal With Your Paranoia Step 8.jpg 1Think about how narcissistic paranoia really is. Consider this quote: "You'd worry less what others thought of you when you realize how seldom they do."[7] Part of being paranoid involves some pretty narcissistic thinking. C'mon, admit it. That's pretty self-aggrandizing, to think that everyone is wasting their energy on you. Do you waste your energy on them? Nope. So why would they? Sad as it may be, when you realize that you're just another human and you're not all that special (despite what mom may have told you), it's a little more difficult to be paranoid. People are wayyyy too concerned with how they look and are coming off to even give you a second thought. In this case, that's a GREAT thing. Deal With Your Paranoia Step 9.jpg 2Force yourself to think of a positive for every negative. Instead of telling you, "Think positively!" let's get a little more real: thinking positive is impossible to just start doing. You can stop negative thoughts, but you can't really create positive thoughts organically. So instead, every time you find yourself thinking a negative, think, "Crap. Now I gotta think of a positive." And force that positive one to come up. Just one. The idea here is that when "work" comes after the negative thought, eventually that negative thought won't come up to avoid the work! It acts as a deterrent. Best case scenario? The positive thinking starts becoming habit! Deal With Your Paranoia Step 10.jpg 3Tackle your insecurities. A large part of paranoia comes from not being comfortable with something about ourselves. If you know you're beautiful, you're not worried about people making fun of how you look, you know? Tackling your paranoia would sort of be like tackling the symptom -- the insecurity is the actual problem. A lot of it has to do with being confident. When you're confident, you're less likely to imagine that other people are speaking ill of you or looking to do you harm. Because you're awesome! You just gotta think that you are. Deal With Your Paranoia Step 11.jpg 4Get a larger focus. When we see a group of people laughing and we're convinced they're laughing about us, we're focusing on the very narrow picture. In fact, whatever these people are sniggering about is no big deal. Your day is much more important than that, the work that you and your team is doing is much more important than that, heck, world peace is a billion times more important than that. Think about widening your focus when you zero in on something small. Deal With Your Paranoia Step 12.jpg 5Focus on the concrete. Apart from widening your focus, try focusing on what's actually tangible. When you're paranoid, you're swept up in a world of unwarranted emotion. That world doesn't actually exist! Try to get out of that world and into the one of concrete things -- food, vacations, music, books -- a world that can't even be construed as being out to get you. If nothing else, focus on others. Not on what they're doing to you, but on their well-being. How can you be more empathetic? More sympathetic? Kind, caring, compassionate? Part 3 of 3: Rewiring Your Life Deal With Your Paranoia Step 13.jpg 1Don't act on it. Since you're on this page, you know you have paranoid tendencies. If nothing else, try hard not to act on your emotions. At least the ones you know are paranoid! Asking someone why they keep laughing at you when they're not just exacerbates the problem of feeling alienated and alone, you know? If you must act on your paranoia, be frank with people. Let them know that you have these tendencies. Instead of not knowing how to respond when the issue does come up, they'll be able to understand the reason behind your words. Deal With Your Paranoia Step 14.jpg 2Have a schedule. For those with paranoid tendencies, it's a good idea to have a set schedule. Even if it's just you and your life, you know what's coming up, what to expect, and what you have to tackle for that day. It's a form of solace, really. When you have a routine, feeling stable is a lot easier. This is good advice for most people. Humans in general find structure quite comforting. But if you have that extra bit of being obsessed with the unknown it's doubly important! Deal With Your Paranoia Step 15.jpg 3Meditate. Being paranoid all the time is exhausting and stressful. It's imperative that you take some time out of your day to relax and recenter. So start meditating! It won't happen the first day, it may not happen the first few days, but once you get into it, the calming effects of 20 minutes of meditation in the morning can take over your entire day. Deal With Your Paranoia Step 16.jpg 4Keep a diary. Sometimes paranoia can stop you from trusting people you've known all your life. And you can feel a lot of emotions about that -- guilt, anger and resentment, to name a few. When you really need an outlet for your emotions and you can't talk to anyone, write them in a diary. Diaries are a great way to let out your emotions in a calm way and as long as you keep your diary hidden, your secrets will always be safe. Know another method for How to Deal With Your Paranoia? Add it here... Add Method Tips Paranoia is not illegal and is nothing to be ashamed of. Don't blame yourself for having fear. You are a victim of this. If you think you should, get help. Just because you suffer from paranoia, it doesn't make you "insane." When you begin to label yourself, your self-esteem really sinks which doesn't help your overall problem. You are a person with some difficulties. That's all. Exercise and eat healthily. Learn how to meditate so that you can relax when the paranoid thoughts hit you. Learn to live with it. Paranoia is a long-term illness which can take years to treat and, even then, you still can't guarantee you will be paranoia-free for the rest of your life. If so, learn how to deal with it. You'll be able to live your life a little bit easier. Concentrate on your breathing and think of relaxing things, happy memories perhaps. If these fail, try mid level mental arithmetic.. for example, think to yourself 13 x 4, then work it out. Stay away from drugs and alcohol. You may feel that it helps. It doesn't. It only makes your paranoia worse. Keep in mind people for the most part are good. And they are not conspiring against you. Remember that no matter what happens, it will be okay in the end. Warnings Try to keep your suspicions about people between yourself and your psychiatrist. Also don't hurt them because of what you suspect them of doing. If you begin to have delusional beliefs (e.g. that the C.I.A. is watching you), seek help immediately. Don't keep all your emotions to yourself. It will only make it worse. If you bottle up your feelings, eventually they will all come out at once. Talk to someone you trust.

Iti miroase respiratia a urina, peste sau acetona? Bolile au miros. Vezi dacă ai vreo problemă de sănătate!

Când mirosul pielii sau al respirației devine neplăcut, e semn că organismul se confruntă cu o afecțiune. Cu siguranţă ţi s-a întâmplat să simţi, fie pe stradă, fie, la locul de muncă, fie în locuri aglomerate, anumite mirosuri neplăcute, venind dinspre persoane ce nu păreau să aibă probleme de igienă. Înţepător, puternic, special sau suav şi nu întotdeauna neplăcut, mirosul răspândit în jur poate spune foarte multe despre starea noastră de sănătate. De aceea, este bine să nu ignorăm niciun iz ciudat emanat de propriul corp, căci poate fi semn de boală. Sănătatea miroase a prospeţime Înainte de toate, trebuie menţionat că transpiraţia unui om sănătos şi curat nu are miros. Bacteriile de la suprafaţa pielii, care intră în contact cu transpiraţia, sunt cele care dau un iz specific fiecăruia dintre noi. Este şi motivul pentru care anumite părţi ale corpului, precum picioarele, regiunea inghinală, axilele sau pliurile de sub sâni, la femei, miros mai accentuat decât altele şi necesită o îngrijire aparte. Când, în ciuda curăţeniei corporale şi a igienei orale corecte, se simt mirosuri specifice, e cazul să tragem un semnal de alarmă şi să dăm fuga la medic. Trupul anunţă când suferă Dacă ştii că urmezi un tratament anume sau că ai consumat anumite alimente, nu e cazul să intri în panică atunci când transpiraţia capătă un miros urât. Unele medicamente, precum cele folosite în tratamentul cancerului, ori antibioticele pot modifica mirosul natural al pielii. La fel se întâmplă şi când mâncăm ceapă sau usturoi. În general, izurile deranjante se emană prin piele, prin glandele sudoripare şi din gură. Or, îmbrăcămintea şi încălţămintea din materiale sintetice nu lasă transpiraţia să se evapore, iar părul de pe corp în exces contribuie la reţinerea transpiraţiei şi a bacteriilor, ceea ce duce la accentuarea mirosului. Totuşi, când mirosul e diferit de cel cunoscut, de transpiraţie, semnalează o boală. Diabeticii, spre exemplu, au un miros specific de acetonă, în vreme ce un iz de amoniac îi caracterizează pe cei ce suferă de o afecţiune a ficatului. TRANSPIRAŢIA URÂT MIROSITOARE ANUNŢĂ CHISTURI ŞI TUMORI! Sistemul endocrin pare să fie responsabil de toate relele, mai ales în cazul femeilor. O disfuncţie a glandei tiroide, precum hipertiroidia, se manifestă prin transpiraţie excesivă, urât mirositoare. Dar acelaşi lucru se întâmplă şi în caz de sindrom al ovarului polichistic, de tumori ovariene sau de disfuncţii ale glandelor suprarenale. Abundentă şi neplăcută nărilor, sudoarea îi caracterizează pe bărbaţii cu surplus de testosteron, pe femeile cu exces de hormoni masculini, pe cei cu dereglări ale hipofizei. Fiecare afecţiune e cu mirosul ei - Simţi un iz de mere stricate sau de acetonă? Diabetul e de vină. Prin transformarea grăsimilor şi proteinelor în glucoză se formează corpi cetonici, care sunt toxici şi pot să ducă până la comă diabetică. Corpii cetonici se elimină sub formă de acetonă prin urină şi prin respiraţie, dând mirosul caracteristic. - Mirosul neplăcut de peşte indică afecţiuni digestive şi, în special, faptul că omul nu digeră complet alimentele îngurgitate. De obicei, se întâmplă asta din cauza lipsei unei enzime. Dar şi o substanţă conţinută de pilulele contraceptive duce la acest iz deranjant. - Urina miroase a sirop de arţar? Vorbim despre leucinoză, o boală ereditară ce duce la tulburări de metabolizare a acizilor din organism, care se manifestă prin mişcări anormale ale corpului şi ale globilor oculari, alterarea conştienţei, până la comă, şi întârziere mintală. -Izul de amoniac, cunoscut ca foetor hepatic, le este caracteristic celor ce suferă de ciroză. -Respiraţia miroase a urină? Este din cauza uremiei, adică a nivelului crescut al ureei din sânge. -Insuficienţa hepatică e anunţată de mirosul de sânge stricat sau de ridichi de pământ. -Când organismul uman e intoxicat cu fosfor, emană iz de usturoi. -Mirosul aldehidic, puternic, înţepător, sufocant, de mere verzi, e des întâlnit la alcoolici. -Când respiraţia miroase a materii fecale, poate fi vorba de ocluzie intestinală, de supuraţii pulmonare sau de paraziţi intestinali la copii. -Difteria dă un iz dulceag, special. -Dacă ai renunţat la pâine şi la carbohidraţi, să nu te miri că trupul capătă treptat un miros ciudat, nu prea plăcut, o combinaţie de fructe exotice şi lac de unghii. -Acidoza metabolică profundă, adică şocul scăderii nivelului glucozei din sânge, duce la instalarea comei rapide şi la respiraţia cu miros de migdale amare, la fel ca în cazul intoxicării cu cianură de potasiu.