Sfaturi de viață de la bătrânii japonezi

Sfaturi transmise de seniorii japonezi, la final de cariera, celor mai tineri, care le vor lua locul. Motto: "Cand te oprești sa alergi dupa lucrurile greșite, le dai lucrurilor bune șansa de a te găsi" Sa fii ceea ce esti! Una dintre cele mai mari provocari in viata este sa sa fii tu insuti intr-o lume care încearcă sa te faca precum toti ceilalti. Cineva va fi întotdeauna mai frumos ca tine, mai destept sau mai tanar, insa nimeni nu poate fi ca tine. Nu te schimba ca oamenii sa te placa. Fii tu insuti si oamenii potriviti te vor iubi pe tine, cel adevarat. Trecutul Nu vei putea incepe următorul capitol din viata ta, daca vei continua sa il citesti pe ultimul. Frica sa gresesti Facand ceva si obținând un rezultat gresit este mai productiv decat sa nu faci nimic. Orice reusita are o urma de esec in spatele ei si orice esec te conduce spre succes. Vei ajunge sa regreți mai mult lucrurile pe care nu le-ai facut decat pe cele pe care le-ai facut. Problemele Înfruntă-le cu capul sus. Nu, nu va fi usor. Nu este nicio persoana in lume care poate depasi fara greseala toate complicatiile cu care viata ne pune fata in fata. Nu suntem facuti sa rezolvam instant toate probleme aparute. Nu asa am fost creati. De fapt, am fost creati sa ne suparam, sa ne intristam, sa fim raniti, sa ne impiedicam si sa cadem. Pentru ca tocmai asta este intregul scop al vietii - sa ne infruntam problemele, sa invatam din ele, sa ne adaptam si sa le rezolvam in timp. Asta e, in cele din urma, modul in care devenim persoanele care suntem. A minti Poti minti pe oricine din lumea intreaga, insa nu te poti pacali pe tine.Vietile ni se imbunatatesc numai cand acceptam provocarile care ne apar in cale. Iar cea mai dificila dintre provocari este aceea de a fi sinceri cu noi insine. Nevoile proprii Cel mai dureros lucru este sa te pierzi, pe tine ca persoana, atunci cand iubesti pe cineva prea mult. Si sa uiti ca si tu esti special. Da, ajuta-i pe ceilalti, dar ajuta-te si pe tine. Daca exista vreodata vreun moment perfect pentru a-ti urma visul sau pentru a face ceva care conteaza pentru tine, acel moment e acum. esti pregatit ... Nimeni nu se simte niciodata 100% pregatit cand apare o noua sansa. Pentru ca cele mai multe oportunitati din viata ne forteaza sa trecem dincolo de zona noastra de confort. In orice situatie, ne vom simti intai insufiecient pregatiti. Dar asta tine de procesul de invatare, nu-i asa? Relatii din motive gresite Relatiile trebuie alese intelept. Este mai bine sa fii singur decat intr-o companie neplacuta. Nu trebuie sa te grabesti. Daca trebuie sa se intample, se va intampla – la timpul potrivit, cu persoane potrivita si din motivele corecte. Indragosteste-te pentru ca asa simti, nu pentru ca te simti singur. Relatii noi Vei invata ca in viata oamenii pe care-i intalnesti, ii intalnesti cu un scop. Unii te vor testa, unii se vor folosi de tine, unii te vor invata cate ceva. Dar, cel mai important, vor fi si cativa care vor scoate la iveala tot ce-i mai bun din tine. A concura cu toti ceilalti din jurul tau Nu te mai gandi la ce fac ceilalti mai bine decat tine. Concentreaza-te sa iti bati propriile recorduri zilnic. Succesul este pana la urma o lupta doar intre tine si propria-ti persoana. Invidia pe ceilalti Invidia inseamna sa numeri toate harurile cu care au fost daruiti altii, in loc sa te uiti la tine si la ce ai primit tu. Intreaba-te urmatorul lucru: "Ce am eu si toata lumea isi doreste?". Mustrarea pentru greselile vechi Putem iubi persoanele nepotrivite si putem plange pentru lucrurile gresite, insa, indiferent ce intorsatura ia viata, un lucru este sigur: greselile ne ajuta sa gasim acele persoane si acele lucruri care sunt potrivite pentru noi. Toti gresim, toti ne zbatem si chiar toti regretam anumite lucruri din trecutul nostru. Orice lucru care ti se intampla, bun sau rau, te pregateste pentru un moment care urmeaza sa vina. Cumpararea fericirii Multe dintre lucrurile pe care ni le dorim sunt scumpe. Dar adevarul este ca lucrurile care ne aduc cu adevarat fericirea sunt gratuite – dragostea, rasul, prietenia ... Completati voi lista mai departe. Asteptarea fericirii de la ceilalti Daca nu esti multumit cu tine, asa cum esti, nu vei fi fericit nici in relatii cu alte persoane. Trebuie sa-ti creezi stabilitate si fericire in propria viata inainte de a o impartasi cu altcineva. A trai in gol, gandindu-te si razgandindu-te Nu mai analiza asa de mult la fiecare situatie caci vei crea probleme care nu nici macar nu existau. Evalueaza situatia si actioneaza. Nu poti schimba lucrurile cu care refuzi sa te confrunti. Progresul implica riscuri. Punct! Ca sa marchezi un gol, trebuie ca intai sa dai drumul la minge. A plange de mila Surprizele neplacute cu care viata te pune fata in fata nu fac decat sa iti netezeasca calea in directia care era menita pentru tine. Poate nu intelegi si nu vezi asta in momentul in care lucrurile rele se petrec si poate iti va fi greu. Dar reflecta si la celelalte lucruri negative care ti s-au intamplat in trecut. Vei observa destul de des ca fiecare dintre ele te-a condus intr-un loc mai bun, catre o persoana mai buna, la o stare de spirit minunata sau o situatie fericita. Asa ca zambeste! Lasa-i pe toti sa vada ca astazi esti mult mai puternic decat erai ieri. Si astfel vei fi. A tine suparari Nu iti trai viata cu ura in suflet. Vei ajunge sa te ranesti mai mult pe tine decat pe oamenii pe care ii urasti. Iertarea nu inseamna "Ceea ce mi-ai facut este in regula", ci iertarea inseamna " Nu o sa te las sa imi strici fericirea pentru totdeauna". Iertarea este raspunsul… Renunta la ranchiuna, gaseste-ti pacea si elibereaza-te. Si, nu uita, iertarea nu este numai pentru alte persoane, este si pentru tine. Atunci cand este nevoie, iarta-te si pe tine, mergi mai departe si incearca sa te descurci mai bine data viitoare. Nivelul Refuza sa iti cobori standardele doar pentru a-i multumi pe cei care refuza sa si le ridice pe ale lor. Explicatii si scuze la nesfarsit pentru greseli Prietenii tai nu au nevoie de asta, iar dusmanii tai oricum nu vor crede. Doar fa ceea ce simti ca este corect. Frumusetea bucuriilor marunte ... Bucura-te de lucrurile marunte pentru ca intr-o zi te vei uita inapoi si vei descoperi ca ele erau de fapt lucrurile importante. Cele mai bune perioade din viata ta vor fi acele momente mici, aparent neimportante, pe care le-ai petrecut razand cu cei care conteaza pentru tine. Sa faci lucrurile perfect Societatea nu premiaza perfectionistii, ci ii recompenseaza pe cei care duc lucrurile la bun sfarsit. Calea usoara Viata nu e usoara, mai ales atunci cand planuiesti sa obtii ceva care sa merite. Nu alege calea usoara care sa te duca acolo. Realizeaza ceva extraordinar. Lucrurile sunt minunate, atunci cand nu sunt... Este in regula sa te impiedici din cand in cand . Nu trebuie sa te prefaci sau sa demonstrezi mereu ca esti puternic. Nu ar trebui sa fii preocupat nici de ceea ce cred ceilalti - plangi, daca simti nevoia - este sanatos sa iti versi lacrimile. Cu cat mai curand vei face asta, cu atat mai repede vei fi pregatit sa zambesti din nou. A invinui pe altii pentru necazurile tale Iti vei realiza visele in masura in care iti vei asuma responsabilitatea pentru viata ta. Cand ii invinuiesti pe altii pentru lucrurile prin care treci, le predai lor controlul asupra acelor parti din viata ta. Griji Grijile nu vor face ca ziua de maine sa fie mai putin grea, dar sigur vor face ca ziua de astazi sa fie mai putin vesela. Pentru a afla daca merita sa te ingrijorezi pentru o situatie intreba-te urmatorul lucru: "Va mai conta situatia asta peste un an? Peste trei? Peste cinci?" Daca raspunsul este nu, e clar ca iti faci griji inutil. Concentrare pe ce NU vrei sa se intample Concentreaza-te pe ce iti doresti sa se petreaca. Gandirea pozitiva este ingredientul de baza al oricarei povesti de succes. Daca te trezesti in fiecare dimineata gandindu-te ca ceva minunat ti se va intampla in ziua respectiva si esti putin atent, vei observa destul de des ca ai avut dreptate. A fi nerecunoscator Oricat de buna sau grea a fost pana in acel moment, trezeste-te dimineata si fii multumit ca traiesti. Cineva, undeva se lupta cu disperare sa traiasca. In loc sa te gandesti la ceea ce iti lipseste, gandeste-te la ceea ce ai tu si le lipseste altora. Viata este prea scurta pentru a o petrece cu oameni care nu merita. Daca cineva te vrea in viata lui, iti va face loc in ea, nu trebuie sa te bati tu pentru un loc acolo. Nu incerca sa te bagi cu forta in sufletul cuiva care trece cu vederea valoarea pe care o ai. Aminteste-ti mereu ca prieteni adevarati nu-ti sunt cei care sunt langa tine cand esti fericit, ci cei care iti sunt aproape cand ti-e cel mai greu!

12 Deviaţiilor cognitive care vă împiedică să fie raţională

Creierul uman este capabil de 10 procese16 pe secundă, ceea ce face mult mai puternic decât orice calculator în prezent în existenţa. Dar asta nu înseamnă că creierele noastre nu au limitări majore. Smerit calculator pot face matematica mii de ori mai bine decât putem, şi amintirile noastre sunt adesea mai puţin inutil — în plus, suntem supuse deviaţiilor cognitive, cele enervant glitches în gândirea noastră că ne determina să ia decizii discutabile şi ajunge la concluzii eronate. Aici sunt de o duzină de cele mai comune şi pernicioase deviaţiilor cognitive, care trebuie să ştiţi despre. Înainte de a începe, este important să se facă distincţia între deviaţiilor cognitive şi logice. O eroare logică este o eroare în argumentarea logică (ex. ad hominem atacuri, pante alunecoase, circulară argumente, recurs la forţă, etc.). O distorsiune cognitivă, pe de altă parte, este un veritabil deficit sau limitare în gândirea noastră — o breşă în judecată care apare la erori de memorie, sociale de atribuire şi erorile (precum statistice de erorilor sau un fals sentiment de probabilitate). Unii psihologi sociale cred noastre deviaţiilor cognitive ne ajuta procesul de informaţii mai eficient, în special în situații periculoase. Totusi, acestea conduc noi de a face greşeli grave. Putem fi predispuse la astfel de erori în judecată, dar cel puţin putem fi conştienţi de ele. Aici sunt unele cele importante pentru a păstra în minte. Confirmarea Bias The 12 cognitive biases that prevent you from being rational Ne place să fie de acord cu oameni care sunt de acord cu noi. Este de ce am doar vizite de site-uri de care exprima opiniile noastre politice, şi de ce avem cea mai mare parte închide în jurul oameni care deţin opinii similare şi gusturi. Avem tendinţa de a fi pus în afara de indivizi, grupuri, şi surse de ştiri, care ne fac simt inconfortabil sau nesigure despre opiniile noastre-ceea ce psihologul comportamentale B. F. Skinner numeşte disonanţă cognitivă. Este acest mod preferenţial de comportament care conduce la confirmarea părtinire — vizualizari actul de multe ori inconştient de referinţă numai acele perspective care alimenta noastre pre-existente, în acelaşi timp ignorând sau avizele de respingere — indiferent cum valabile — care ameninţă părerea noastră de lume. Şi paradoxal, internet a făcut doar această tendinţă chiar mai rău. Ingroup Bias The 12 cognitive biases that prevent you from being rational Oarecum similar cu o prejudecată de confirmare este părtinire ingroup, o manifestare a noastră înnăscută tendinte tribalistic. Si ciudat, mare parte din acest efect pot avea a face cu oxitocina — aşa-numitele "molecula de iubire." Acest neurotransmitator, în timp ce ne ajută să forge obligaţiuni mai stransa cu oameni în nostru ingroup, efectuează exact opusul funcţie pentru cele de pe exterior — ne face suspect, fricos, şi chiar şi dispreţuitoare ale altora. În cele din urmă, o prejudecată ingroup ne determină să supraestimezi abilităţi şi valoarea de grupul nostru imediat seama oamenii nu ştim cu adevărat. Jucatorului eroare logică The 12 cognitive biases that prevent you from being rational Se numeşte o eroare logică, dar este mai mult un glitch în gândirea noastră. Avem tendinţa de a pune o mare cantitate de greutate pe evenimente anterioare, crezând că ei cumva voi influenţa rezultatele viitoare. Exemplu clasic este monedă se clatina. După răsturnarea capete, spune, de cinci ori consecutiv, înclinaţia noastră este de a anticipa o creştere probabilitatea că banul următoare va fi cozi — cotele trebuie să fie cu siguranţă favoarea capete. Dar, în realitate, cotele sunt încă 50/50. Cum spune statisticieni, rezultate în diferite tosses sunt statistic independent şi probabilitatea de orice rezultat este încă 50%. Relatedly, de asemenea, există o prejudecată de aşteptare pozitivă — care adesea combustibili dependenta de jocuri de noroc. Acesta este sensul că noastre noroc are de a schimba în cele din urmă şi că norocul este pe drum. Ea, de asemenea, contribues la concepţia greşită "cald mână". În mod similar, este acelaşi sentiment ajungem când vom începe o nouă relaţie care ne conduce să cred că va fi mai bine decât ultima. Post-cumpărare raţionalizarea Amintiţi-vă că timp ai cumparat ceva total inutile, defect, sau excesiv cheltuiala, şi apoi vă raţionalizate achiziţionarea în aşa măsură că tu te convins a fost o idee mare-a lungul? Da, asta e post-cumpărare raţionalizarea în acţiune — un fel de clădire-înăuntru mechanism, care ne face să vă simţiţi mai bine după ce luăm decizii nasol, mai ales la Casa de marcat. De asemenea, cunoscut ca sindromul Stockholm cumpărătorului, este o modalitate de a justifica subconstient achiziţii noastre — cele mai ales scumpe. Social psihologi spun acesta decurge din principiul angajamentul, noastre psihologice dorinţa de a rămâne consecventă şi pentru a evita o stare de disonanţă cognitivă. Probabilitatea de a neglija The 12 cognitive biases that prevent you from being rational Foarte puţini dintre noi au o problemă în obţinerea o maşină şi care merge pentru o unitate, dar mulţi dintre noi experienta mare emoţii despre pas cu pas în interiorul un avion şi zboară la picioarele de 35.000. De zbor, destul de evident, este o activitate în întregime nenatural şi aparent periculoase. Totuşi, practic toate dintre noi ştiu şi recunosc faptul că probabilitatea de a muri într-un accident auto este semnificativ mai mare decât obtinerea ucis într-un accident de avion — dar creierul nostru ne va elibera din această logică clară (statistic, avem o şansă de 1 în 84 de moarte într-un accident vehicular, comparativ cu o şansă de 1 la 5000 de moarte într-un accident de avion [alte surse indică cote cât mai mare de 1 la 20.000]). Aceasta este acelaşi fenomen care ne face să ne vă faceţi griji despre obtinerea ucis într-un act de terorism spre deosebire de ceva mult mai posibil, ca în scădere în jos scari sau intoxicaţii accidentale. Aceasta este ceea ce sociale psiholog Cass Sunstein apeluri probabilitatea neglijarea — incapacitatea noastră de a înţelege corect un sens propriu de pericol și risc — care adesea ne conduce să supraestimeze riscurile de relativ inofensiv activităţi, în timp ce forţându-ne să supraaprecia cele mai periculoase. Observaţionale selecţie Bias The 12 cognitive biases that prevent you from being rational Acest lucru este faptul că efectul brusc să observe lucruri noi nu observaţi că de mult înainte- dar putem presupune în mod eronat că frecvența a crescut. Un exemplu perfect este ceea ce se întâmplă după ce vom cumpăra o maşină nouă şi inexplicabil vom începe pentru a vedea aceeaşi maşină practic peste tot. Un efect similar se intampla la femeile gravide care brusc observat o multime de alte femei gravide în jurul lor. Sau ar putea fi un număr unic sau cântec. Nu este că aceste lucruri apar mai frecvent, este că (pentru orice motiv) selectat elementul în mintea noastră, şi la rândul său, sunt l observe mai des. Problema este, cei mai mulţi oameni nu recunosc acest lucru ca o prejudecată selectional, şi de fapt cred că aceste elemente sau evenimente sunt întâmplă cu creşterea frecvenţei — care poate fi un sentiment foarte deconcertant. Este de asemenea o distorsiune cognitivă, care contribuie la sentimentul că apariţia unor lucruri sau evenimente nu a putut fi, eventual, o coincidenţă (deşi este). Status-quo-ul Bias Noi, oamenii tind să fie teamă de schimbare, care adesea ne conduce de a face alegeri care garantează că lucrurile rămâne aceeaşi, sau schimbarea cât mai puţin posibil. Inutil să spun, acest lucru a ramificaţii în totul, de la politică la economie. Ne place să rămânem la nostru rutine, partidele politice şi mesele noastre preferate la restaurante. Parte a perniciousness de această prejudecată este nejustificată presupunerea că o altă alegere va fi inferior sau de a face lucrurile mai rău. Părtinire status-quo-ului pot fi însumate cu a spune, "în cazul în care acesta este stricat, nu repara" — o zicală că combustibilii noastre tendinte conservatoare. Şi de fapt, unii comentatori spun că acesta este motivul pentru care SUA nu a fost capabil să adopte universal de îngrijire a sănătăţii, în ciuda faptului că cele mai multe persoane de sprijin ideea de reformă. Negativitatea Bias Oamenii tind sa acorde atentie mai multe ştiri rele — şi nu este doar pentru că suntem morbide. Sociologii sustin ca este pe cont de atenţia selectivă şi că, având în vedere posibilitatea de a alege, noi percepem Stiri negative ca fiind mai importante sau profund. Avem, de asemenea, tendinţa de a da mai multă credibilitate la veşti proaste, probabil pentru că suntem suspecte (sau plictisit) de proclamaţii contrare. Mai evolutiv, ia în seamă veşti proaste pot fi mai adaptabile decat ignorând veşti bune (ex. "saber suge de tigri dinte" vs "acest boabe gust bun"). Astăzi, vom rula riscul de locuinţă pe negativitate în detrimentul vestea cu adevărat bună. Steven Pinker, în cartea sa îngerii mai bună a naturii noastre: ce a scăzut de violenţă, susţine că crimă, violenţă, război şi alte nedreptăţile sunt în mod constant în scădere, dar cei mai mulţi oameni ar argumenta că lucrurile devin mai rău — ceea ce este un exemplu perfect de părtinire de negativitate la locul de muncă. Efectul bandwagon The 12 cognitive biases that prevent you from being rational Dacă suntem de multe ori inconştient de ea, ne place să meargă cu fluxul de mulţime. Când masele începe pentru a alege un castigator sau un favorit, care este atunci când creierul nostru individualizat începe să închidă şi introduceţi într-un fel de mentalitate "gândirii de grup" sau hivemind. Dar aceasta nu trebuie să fie o mare mulţime de oameni sau capriciile unei întregi naţiuni; Aceasta poate include grupuri mici, ca o familie sau chiar un mic grup de birou co-lucrătorilor. Efectul bandwagon este ceea ce cauzează adesea comportamente, normele sociale şi memes să se propage între grupuri de persoane, indiferent de dovezile sau motivele în sprijinul. De aceea sondajele de opinie sunt de multe ori bârfit, deoarece acestea pot conduce perspectivele de indivizi în consecinţă. Mare parte din această prejudecată are de a face cu built-in dorinţa noastră de a se potrivi în şi se conformează, celebru ca fiind demonstrat de Asch Conformitatea experimente. Proiecţie Bias Ca indivizi prins în interiorul minţile noastre 24/7, adesea este dificil pentru noi de a proiecta în afara limitelor de propria noastră conştiinţă şi preferinţe. Avem tendinţa de a presupune că majoritatea oamenilor cred ca noi — deşi nu poate fi nici o justificare pentru ea. Acest inconvenient cognitiv adesea duce la un efect conexe cunoscut ca părtinire falşi consens în cazul în care avem tendinţa de a crede că oamenii nu numai cred ca noi, dar că acestea, de asemenea, de acord cu noi. Este o prejudecată unde putem supraestima modul tipic normale ne sunt şi presupunem că un consens există probleme atunci când nu poate fi nici unul. În plus, se poate crea, de asemenea, efectul în cazul în care membrii de un radical sau franjuri grup presupune că mai multe persoane în afara de acord cu ei decat este cazul. Sau exagerat de încredere unul are atunci când estimarea câştigătorul de alegerile sau sport meci. Părtinire momentul actual The 12 cognitive biases that prevent you from being rational Noi, oamenii au un timp foarte greu ne imaginam în viitor şi modificarea noastre comportamente şi aşteptări în consecinţă. Majoritatea dintre noi, mai degrabă ar experimenta placerea în momentul actual, lăsând durerea pentru mai târziu. Aceasta este o prejudecată care este de interes special pentru economisti (adică noastre refuzul de a nu cheltuitoare şi economisi bani) şi practicieni de sănătate. Într-adevăr, un studiu 1998 a arătat că, atunci când a face alegeri alimente pentru săptămâna următoare, 74% din participanţi ales fructe. Dar atunci când alegerea alimentelor a fost pentru ziua curentă, 70% ales ciocolata. Efectul de ancorare De asemenea, cunoscut sub numele capcana relativităţii, aceasta este tendinţa avem de a compara şi contrastul numai o limitată set de elemente. Se numeşte efect de ancorare pentru că avem tendinţa să fixeze o valoare sau numărul pe care la rândul său devine în comparaţie cu totul altceva. Exemplu clasic este un element la magazin care este de vânzare; Avem tendinţa de a vedea (şi valoare), diferenţa de preţ, dar nu total preţul în sine. De aceea, unele meniuri restaurant au intrări foarte scumpe, în timp ce, de asemenea, inclusiv mai (aparent) în mod rezonabil preţ cele. Este, de asemenea, de ce, atunci când dat o alegere, avem tendinţa de a alege opţiunea mijloc — nu prea scump, şi nu prea ieftine.

Ce a scris Gandhi despre cainii vagabonzi

Potrivit Karmayog.com, proprietarul unei mori din Ahmedabad (n.r. – un mare oraș indian), Ambalal Sarabai, a ordonat uciderea a 60 de câini vagabonzi care rătăceau prin fața morii lui. Fiind hindus, l-au cuprins remușcări legate de fapta sa, așa că s-a dus la Mahatma Gandhi. După ce acesta i-a zis că n-a făcut rău ce-a făcut, s-a stârnit o mare controversă. Societatea Umanitară din Ahmedabad și mulți alți oameni l-au întrebat pe Gandhi cum se poate ca el, apostolul Ahimsei (n.r. – una dintre virtuțile marilor religii indiene, care înseamnă să nu faci rău fizic), să fie de acord cu uciderea în condițiile în care religii ca hinduismul sau jainismul interzic asta. Atunci, Gandhi s-a folosit de ziarul său, Young India, pentru a explica ce înseamnă mai exact Ahimsa și cum trebuie tratată problema câinilor fără stăpân. Când am scris articolul pe acest subiect, știam că o să-mi completez povara deja încărcată de probleme. Dar trebuia s-o fac. Scrisori furibunde continuă să curgă. La o oră la care, după o zi grea de muncă, mă pregăteam de culcare, trei prieteni m-au invadat, au încălcat principiile ahimsa în numele omeniei și m-au stârnit la o discuție pe marginea lor. Veniseră la mine în numele omeniei. Cum puteam să-i refuz? Așa că m-am văzut cu ei. Unul din ei era trădat de furie, amărăciune și aroganță. Nu părea c-ar fi venit cu dorința de a-și risipi dubiile. Mai degrabă venise să mă corecteze. Toată lumea are dreptul să facă asta, însă cine își asumă această misiune trebuie să-mi cunoască poziția. El nu era însă de condamnat. Această iritare care nu e decât un simptom al violenței se întâlnește peste tot. Violența, în acest caz, era dureroasă pentru mine, pentru că îl trăda pe un susținător al neviolenței. Susținea că e jainist. Am făcut un studiu considerabil pe tema jainismului. Jainiștii nu au monopol pe ahimsa. Nu este particularitatea exclusivă a vreunei religii. Fiecare religie se bazează pe ahimsa, iar aplicarea ei e diferită în diferite religii. Nu consider că jainiștii de astăzi aplică ahimsa mai bine decât alții. (…) Protecția micilor creaturi este într-adevăr o parte esențială din ahimsa, însă nu se oprește la ea. Ahimsa începe cu ea. [Comunitatea] Mahajan nu lasă câinii să vagabondeze… E un păcat; ar trebui să fie un păcat să hrănești câini vagabonzi și am putea salva mulți câini dacă am avea o legislație care să permită împușcarea oricărui câine fără stăpân. Chiar și dacă cei care hrănesc câini vagabonzi sunt de acord să plătească o amendă pentru mila lor îndreptată într-o direcție greșită, ar trebui să fim liberi de blestemul câinilor vagabonzi. Omenia nu e o însușire a sufletului. Nu se oprește la salvarea câtorva câini sau a câtorva pești; o asemenea salvare poate fi chiar păcătoasă. Dacă am un roi de furnici în casă, omul care se încumetă să le hrănească se va face vinovat de păcat. [Comunitatea] Mahajan s-ar simți în siguranță și poate ar crede că a salvat vieți dacă aruncă câinii lângă câmpul meu, însă ar comite păcatul mai grav de a-mi fi pus viața în pericol. Un câine hoinar fără stăpân reprezintă un pericol pentru societate, iar o haită amenință însăși existența ei… Dacă vrem să păstrăm câinii în orașe și sate într-o manieră decentă, niciunui câine nu trebuie să i se permită să hoinărească. Nu trebuie să existe câini vagabonzi așa cum nu există nici vaci vagabonde… Putem să ne ocupăm la nivel individual de acești câini vagabonzi? Putem avea adăposturi pentru ei? Dacă aceste lucruri sunt imposibile, atunci nu pare să existe altă opțiune decât să-i omorâm. (…) Câinii vor fi omorâți ori de câte ori devin un pericol pentru societate. Consider că asta e ceva de neevitat în viața unui gospodar. Să aștepți până ajung turbați nu înseamnă să le arăți milă. Ne putem imagina ce și-ar dori câinii dacă ar putea fi convocați la o întâlnire prin ce ne-am dori noi în aceleași condiții. Nu am alege în niciun caz să trăim. Faptul că mulți dintre noi am alege asta nu ne-ar aduce cinste. O întâlnire a înțelepților nu va hotărî niciodată ca oamenii să se trateze între ei așa cum tratează câinii turbați sau fără stăpân… Le aducem o ofensă câinilor ca și clasă chinuindu-i să vagabondeze și să trăiască din firmituri sau din resturile din farfuriile noastre pe care le aruncăm spre ei și le facem rău și vecinilor noștri prin asta. Prin urmare, susțin cu tărie că dacă practicăm religia omeniei, ar trebui să avem o lege care să-i oblige pe posesorii de câini să-i țină pe aceștia sub supraveghere și să nu le permită să vagabondeze și care să permită distrugerea tuturor câinilor vagabonzi după o anumită dată. Am insistat asupra unei legi municipale care să autorizeze municipalitățile să distrugă câinii fără stăpân. Fiecare câine neautorizat ar trebui prins de poliție și înmânat imediat [comunității] Mahajan, dacă se bucură de o dispoziție pentru întreținerea acestor câini și dacă se supune monitorizării municipale. În lipsa unei astfel de dispoziții, toți câinii vagabonzi vor fi împușcați. Această legislație simplă va preveni totodată neglijarea crudă a câinilor. Nu am insinuat niciodată că toată lumea trebuie să aibă un câine. Ce am spus e că acești câini nu ar trebui să fie în niciun caz fără stăpân. Asta nu ar însemna că cei cu stăpân ar fi imuni [la boli], ci că posesorii lor vor fi responsabili pentru ei dacă se îmbolnăvesc sau turbează.

S-ar putea ca tocmai şeful tău cel de treabă să îţi stranguleze cariera

Chris a lucrat câţiva ani pentru un şef care-l sprijinea şi-l încuraja, la o mare companie de tehnologie cu sediul în Silicon Valley. De fapt, şeful lui îl lăuda mereu pe Chris cu entuziasm; îi acorda calificative maxime în rapoartele de evaluare a performanţelor, îi dădea libertatea să îşi facă treaba cum crede el de cuviinţă şi nu încerca să-l controleze. Era, după cum spune Chris, nemaipomenit de drăguţ, în mod consecvent. Sună ca şi cum l-ar fi descris pe şeful perfect, “de pus în ramă”, nu? Greşit. Şeful lui Chris lucra în acea companie de 20 de ani. Învăţase cum să supravieţuiască în birocraţia din companie, asigurându-se că nu face prea multe valuri şi nu face probleme nimănui. Juca jocul politicii dictate de interesele de culise din companie destul de bine ca să poată continua să lucreze acolo, dar nu suficient de bine cât să îşi consolideze reputaţia în companie. Cu timpul, şi-a pierdut influenţa. Drept urmare, echipa lui s-a împuţinat până a ajuns la o fracţiune din dimensiunea iniţială. Oamenii care au mai rămas în echipă erau şi ei afectaţi de reputaţia managerului lui Chris, aşa cum s-a întâmplat, de exemplu, atunci când Chris a fost trecut cu vederea de trei ori în cazul unei promovări care îi fusese promisă în mod repetat. În decursul unei perioade de 12 luni, am adunat informaţii de la 1.000 de persoane, care şi-au descris experienţele prin care au trecut în companiile la care au lucrat – în total, peste 100 de companii, printre care s-au numărat Apple, Cisco, HP, IBM, Intel, Microsoft, Novel şi Symantec. Am vrut să înţeleg ce tipuri de condiţii le permit oamenilor să depună cea mai bună muncă posibilă în fiecare fază din carierele lor. Mă aşteptam să aud o grămadă de lucruri despre manageri obsedaţi de control şi tiranici. Circa jumătate dintre participanţii la studiul meu mi-a confirmat această presupunere. Cealaltă jumătate mi-a făcut o surpriză: aceşti participanţi mi-au descris manageri care erau de treabă dar, în acelaşi timp, cam molatici. Am petrecut odată două zile conducând o sesiune despre strategie cu un asemenea manager. Vorbea cu o voce blândă şi slabă. Nu întrerupea niciodată pe cineva care vorbea. Când intra în camera în care aveau loc şedinţele avea ceva “drăguţ” de spus fiecărui om. Şi de fiecare dată când echipa atingea “punctul de fierbere” şi era gata să facă schimbarea necesară pentru a ajunge la următorul nivel, el se ridica şi spunea cu o voce suavă: “oh, am vrut doar să vă reamintesc cât de departe am ajuns”. Mai spunea câteva propoziţii în aceeaşi idee, iar sclipirea aspiraţiei de a progresa, ce existase până atunci, dispărea din încăpere. El semnala de fapt, neintenţionat, că status quo-ul era suficient de bun, că nu era nevoie ca echipa lui să se străduiască şi mai mult sau să facă lucrurile în mod diferit. El îmi amintea de ceea ce Jim Hacker, politicianul fictiv din sitcom-ul britanic “Yes, Minister” căruia fanii dedicaţi i-au conferit statutul de “ film-cult”, i-a spus unui coleg ce avea o atitudine birocratică: “tu chiar că eşti ca o pătură udă ce stinge focul din entuziasmul oamenilor, Humphrey, nu faci decât să împrăştii apatie în jurul tău”. Un alt director executiv cu care am lucrat avea o asemenea abilitate de a neutraliza dorinţa oamenilor de a trece la acţiune, de parcă le-ar fi făcut vrăji voodoo. Era în stare să intre într-o încăpere plină de oameni care gesticulau nervoşi şi înjurau din cauza frustrării pe care o simţeau, iar după ce pleca el, se trezeau întrebându-se oare de ce fuseseră atât de exasperaţi de la bun început. Abilitatea lui de a neutraliza tensiunile este o şmecherie utilă la petreceri, dar ca manager rezultatul pe care-l obţinea era că fiecare membru din echipa lui era limitat în privinţa evoluţiei în cariera sa. Fiecare om din echipă a fost categorisit din punct de vedere profesional ca fiind un angajat de nivel mediu, iar în decursul unei reorganizări a companiei întreaga echipă a fost “pusă pe liber”. Aceşti manageri drăguţi, dar cumva cam absenţi, pot continua să supravieţuiască nedetectaţi în companie timp de decenii. E adevărat că e greu să lucrezi cu un şef care e obsedat să deţină controlul şi care zbiară tot timpul, dar şeful de acest tip măcar reuşeşte să fie auzit şi remarcat, deoarece creează o suferinţă acută în rândurile oamenilor săi şi îi face să se plângă de şeful lor. Prin contrast, suferinţa pe care o produc managerii “drăguţi” este cronică: este aplicată lent, picătură cu picătură. Drept urmare, în orice zi, un angajat îşi poate spune în sinea lui: “ei bine, nu e chiar aşa rău”. Managerul lui este, la urma urmei, drăguţ şi de treabă. Dar efectul cumulativ pe care-l are asupra carierei acelui angajat poate fi dramatic. Acesta este genul de problemă ascunsă “la vedere”, la care suntem orbi, deşi – sau tocmai pentru că - este sub nasul nostru. Problema a fost camuflată neintenţionat de experţii în leadership - printre care mă număr şi eu – care s-ar putea să fi atras prea mult atenţia la pericolele stilurilor de management bazate pe control excesiv şi să fi pus prea puţin accent pe riscurile managementului de tip “laissez-faire” sau “lasă-mă să te las”. Majoritatea lucrărilor din literatura despre leadership care a fost scrisă în ultimii 25 de ani a făcut acest lucru. Dar ce se întâmplă dacă cineva care este un manager inactiv citeşte un articol sau o carte sau urmează un training de acest gen?. S-ar putea să-l încurajeze să continue cu abordarea lui de tip implicare minimă, grad de control scăzut, atitudine distrată şi “absentă”. S-ar putea să spună: “da, nu-mi place să îi sufoc pe oamenii mei sau să îi controlez excesiv”. S-ar putea chiar să vorbească despre faptul că le conferă putere şi le permite să facă ce doresc prin faptul că le dă o senzaţie puternică de independenţă. Dar, între timp, perspectivele pe care le au oamenii săi de a progresa în carieră vor trece printr-un declin lent. Pentru Chris, simplul fapt că a dat un nume problemei pe care o avea a fost atât de eliberator, încât a acţionat rapid pentru a îmbunătăţi situaţia. S-a întâlnit cu mentorii lui şi cu alţi oameni din reţeaua sa de contacte. În câteva săptămâni, a făcut o mutare laterală pentru a scăpa de managerul său “cel de treabă”. În urma unei alte mutări, pe care a făcut-o un an mai târziu, el este acum într-o poziţie nemaipomenită, într-o companie mai bună şi cu nişte perspective mult mai bune fată de cele pe care le avea înainte. Deci simplul fapt că ai căpătat o conştientizare mai acută a unei probleme poate să îţi fie de ajutor. La urma urmei, nu putem să rezolvăm o problemă pe care nu o vedem. (Greg McKeown este CEO-ul THIS Inc., o firmă de design în domeniul leadership-ului şi cel al strategiei, cu sediul în Silicon Valley. El a fost numit recent “Young Global Leader” de către Forumul Economic Mondial).

Cei mai puternici 10 oameni ai trecutului

Cu totii suntem familiarizati cu intrecerile de tip “World’s Strongest Man”. In ciuda acestui aspect, putine lucruri se cunosc despre adevaratii puternici ai secolelor trecute, performeri care si-au riscat sanatatea si viata pentru a realiza fapte supraomenesti. Beneficiind de o hrana diferita de alimentatia chimizata a sportivilor de performanta din prezent, nefolosind niciun fel de hormoni de crestere, anabolizanti sau suplimente nutritive, acesti pionieri ai culturismului si halterelor au ramas, practic, necunoscuti publicului larg. 10. Thomas Topham (1702-1749) Nascut in Londra, Thomas Thopman a fost nu doar cel mai puternic englez din acea vreme, dar si unul dintre cei mai puternici oameni ai secolului al XVIII-lea. Thomas detinea un pub in Islington, loc in care obisnuia sa-si distreze clientii prin demonstratii de forta in care batea piroane de fier intr-o scandura groasa, folosinduse doar de pumni. Printre alte performante notabile, toate fiind inregistrate in prezenta numerosilor martori, se numara ridicarea deasupra capului a unei haltere in greutate de 100 kilograme. Pana aici nimic spectaculos, multi culturisti fiind capabil de acest lucru. In schimb,Thomas se folosea doar de degetele mici, cu care cuprindea, in prealabil, bara halterei. In cadrul unei demonstratii publice desfasurata in orasul Derby, Thomas a ridicat in dinti o masa de lemn in greutate de 70 de kilograme. Cea mai faimoasa demonstratie de forta a fost cea din data de 28 mai 1745, atunci cand puternicul englez a ridicat cu ajutorul muschilor gatului trei butoaie pline cu apa a caror greutate insumata atingea 600 kilograme. Thomas Topham s-a sinucis cu un cutit in urma unei certuri conjugale in care sotia sa l-a amenintat ca-l va parasi pentru un barbat mai tanar… 9. Pierre Gasnier – Hercule din Franta (1862-1923) Gasnier s-a nascut in Franta si a activat pe intreg parcursul vietii sale in circuri celebre ale vremii, Barnum si Bailey fiind doar cateva dintre ele. Francezul este considerat si astazi drept cel mai puternic atlet de circ din toate timpurile. Pentru a-i amuza pe copii, Gasnier obisnuia sa ia un teanc complet de carti de joc pe care-l rupea pe jumatate folosindu-se doar de doua degete. Pe de alta parte, numarul care l-a facut faimos cuprindea un exercitiu pe care nici un urmas de al sau nu a putut sa-l repete. In cadrul acestuia, Gasnier se infasura de doua ori peste piept cu un lant de o grosime considerabila pe care-l rupea apoi folosindu-se doar de forta cutiei sale toracice. Desi reprezentatia a fost privita la inceput drept o simpla escrocherie de circ de catre contestatarii sai, Pierre Gasnier a repetat testul in fata oricarui doritor, folosindu-se de lanturi pe care le putea oricine verifica in prealabil. Gasnier era un om marunt, avand o inaltime de 1,68 m, si o greutate de doar 70 kilograme. In ciuda acestor dimensiuni modeste, era capabil sa ridice deasupra capului o haltera in greutate de 170 kilograme, performanta de care nu sunt capabili multi dintre barbatii care au dublul greutatii corporale a francezului. 8. Arthur Saxon – Mesterul fierar (1878-1921) Arthur a fost un celebru atlet de circ si campion de lupte greco-romane al epocii sale. Nascut in Prusia, Arthur, alaturi de fratii sai, Kurt si Hermann, a creat trupa Saxon Trio, cu care colinda Europa efectuand demonstratii de forta care uimeau si incantau deopotriva publicul. Exercitiul sau favorit era acela in care ridica intr-o singura mana o greutate de 189 kilograme, folosindu-se concomitent de muschii picioarelor, spatelui si ai bratului. A fost rivalul personal al unui alt puternic al vremii, Eugene Sandow. Arthur Saxon a fost autorul primelor carti serioase de culturism, in care explica in premiera avantajele unei alimentatii corecte si al unui antrenament sustinut. Aparuta in anul 1905, lucrarea “The development of physical power” a fost urmata, cinci ani mai tarziu, de “The Saxon’s textbook of weight lifting”. Ambele carti sunt considerate si azi printre cele mai valoroase volume care trateaza culturismul si halterele. Arthus Saxon a murit datorita mizeriei si saraciei instaurate de Primul Razboi Mondial. Afectat initial de malnutritie, el a sfarsit in urma unei pneumonii severe. 7. Angus MacAskill – Gigantul MacAskill (1825-1863) Uriasul scotian a fost nu doar cel mai solid om care a trait vreodata ci, probabil, cea mai puternica fiinta omeneasca despre care exista informatii certe. Nascut in Insula Bearney din Scotia, Angus atingea inaltimea de 2,36 metri si o greutate de 230 kilograme la varsta de numai 22 de ani. In anul 1849 a intrat in lumea circului, unde a lucrat pentru faimosul circ Barnum. Dupa aceasta perioada, gigantul scotian s-a stabilit in Statele Unite. Cea mai cunoscuta demonstratie a lui Angus a fost cea in care, in fata unui public numeros, uriasul scotian a reusit sa ridice pe piept o ancora de corabie in greutate de 1.350 kilograme. Dupa incredibila demonstratie de forta, Angus obisnuia deseori sa mearga pe strazi, in exclamatiile multimii, purtand sub brate cate un butoi de 150 kilograme. Uriasul parea nederanjat de greutatea concomitenta de 300 kilograme…In cadrul turneului circului Barnum in Marea Britania, Regina Victoria a Angliei a insistat sa il cunoasca pe colosul din Scotia si a oferit un dineu in cinstea lui. Uimita de infatisarea si forta sa, regina l-a numit pe Angus : “Cel mai inalt, cel mai solid si cel mai puternic om care a intrat vreodata pe domeniul Windsor”. 6. Thomas Inch (1881-1963) Redutabilul englez a intrat in istorie dupa ce a detinut titlul de Cel mai puternic om din Marea Britanie timp de 30 de ani. Pe langa acest aspect, Thomas Inch a creat un nou gen de gantera, denumita in cinstea sa, Gantera Inch. Aceasta avea greutatea de 70 kilograme si, pentru a face antrenamentul cu ea inca mai dificil, Inch i-a adaugat un maner foarte gros, fapt care facea din asigurarea unei prize corecte un adevarat chin. Thomas a fost unul dintre putinii oameni capabili sa ridice gantera, el oferind suma de 200 de lire sterline oricui putea sa ii repete performanta. Chiar si la varsta de 72 ani, Thomas Inch putea sa ridice de la sol faimoasa sa gantera… Citeste continuarea in pagina a 2a 5.Alexander Zass (1888-1962) Zass s-a nascut in orasul Vilna din Polonia dar si-a petrecut intreaga copilarie in Rusia. La fel ca si alti puternici ai vremii, motivatia lui Zass a fost aceea de a deveni un atlet de circ, admirat si invidiat deopotriva de multimile de oameni. Antrenamentul sau initial a fost unul facut dupa ureche. Zass a inceput sa indoaie arbori tineri si arbusti, se catara in copaci si alerga cu cate o gantera in fiecare mana. Mai tarziu, polonezul a pus bazele antrenamentului izometric, folosit si in zilele nostre de catre sportivii profesionisti. A continuat sa se pregateasca sub indrumarile si sfaturile unuia dintre cei mai renumiti atleti rusi ai vremii. In ciuda dimensiunilor sale de doar 1,66 metri inaltime si 75 kilograme, Alexander Ivanovici Zass a fost unul dintre cei mai puternici oameni din toate timpurile, fiind capabil sa rupa lanturi netrucate sau sa indoaie bare de fier cu mainile goale. Intr-una dintre demonstratile sale de forta, Zass a carat un cal pe umeri de-a lungul unei distante de 100 metri. In anul 1914, pe timpul cand servea in armata rusa in timpul Primului Razboi Mondial, Zass acesta a cazut prizonier al austriecilor. In timpul perioadei de prizonierat, a continuat sa practice originalele sale exercitii izometrice. Polonezul a evadat din lagarul de prizonieri si nu s-a mai intors niciodata in ceea ce avea sa devina Uniunea Sovietica. Zass a afirmat in nenumarate randuri ca un om cu bicepsii dezvoltati nu este neaparat puternic, la fel cum nici abdomenul mare si lasat nu este un semn de digestie corecta… 4. Louis Cyr (1863-1912) Cyr s-a nascut in Quebec, Canada, cantarind la nastere aproximativ 5 kilograme. La varsta de doar 12 ani, Louis era deja cel mai bun taietor de lemne din regiune. La 17 ani cantarea deja 104 kilograme, iar vestile despre forta sa herculeana incepusera deja sa circule de-a lungul Americii. In prima sa demonstratie publica, tanarul Louis si-a uluit asistenta ridicand in aer un cal adult. In anul 1886, Louis a reusit sa ridice de la sol, cu ajutorul unei singure maini, o gantera ce cantarea 99 kilograme. Mai tarziu, el a doborat recordul obtinut de Eugene Sandow, ridicand cu o singura mana o haltera grea de 124 kilograme. Seria realizarilor sale incredibile a culminat cu demonstratia publica din anul 1895, atunci cand canadianul a tinut pe spate o platforma pe care se aflau 18 barbati, greutatea totala a platformei fiind de 1.967 kilograme. Dupa acesta isprava, Louis s-a angajat in cadrul Politiei din Montreal unde a activat pana spre sfarsitul vietii sale. 3. Eugen Sandow – (1867-1925) Denumit, pe buna dreptate, “Parintele culturismului modern”, Eugene Sandow s-a nascut in Prusia dar si-a trait majoritatea zilelor in Marea Britanie. A inceput de mic copil sa frecventeze circurile, fiind impresionat de ansamblul demonstratiilor de forta efectuate de atleti si luptatori. La randul sau, el devine un astfel de atlet, dand reprezentatii de-a lungul intregii Europe. Sandow inaugureaza spectacolul“Muscle Display”, un fel de precursor al concursurilor de tip “World’s Strongest Man” din zilele noastre. Animat de succesul obtinut, Eugene Sandow organizeaza prima competitie de culturism din lume. Denumita “The Great Competition”, aceasta a debutat in anul 1901, pe scena prestigioasei Royal Albert Hall din Londra. In cadrul juriului care analiza performantele atletilor, alaturi de Eugene Sandow si Sir Charles Lawes, se afla si scriitorul Arthur Conan Doyle! In anul 1925, Sandow moare, pare-se, in urma unui atac de inima survenit in momentul in care atletul se opintea sa-si scoata automobilul intepenit in noroi. Conform altor surse, Eugene Sandow ar fi murit datorita complicatiilor produse de sifilis. 2. Zishe (Siegmund) Breitbart (1883-1925) Breitbart s-a nascut in Polonia, in sanul unei familii de evrei ultraortodocsi, tatal sau fiind un renumit potcovar si fierar din Lodz. In fata provocarilor venite din partea celorlalti atleti ai vremii si al recrudescentei ideologiei antievreiesti, tanarul Zishe se dedica antrenamentelor sustinute, fiind hotarat sa nu isi faca de rusine rasa. Astfel, Breitbart include in cadrul demonstratiilor sale, exercitii dificile precum infasurarea unei bare de fier in jurul bratului, ruperea de lanturi si ridicarea, in premiera, a unui pui de elefant. Zishe Breitbart devine o legenda vie, un erou al comunitatilor evreiesti din Europa si Statele Unite care vedeau in el expresia vie a faptului ca ei, evreii, nu sunt o rasa inferioara. Sfarsitul sau a fost tragic. In cadrul unei demosntratii publice din S.U.A, Breitbart a batut un piron de fier intr-o scandura groasa de stejar folosindu-se de pumnul sau asemenea unui baros. Din nefericire, nu a calculat bine traiectoria pironului si acesta a strapuns nu numai scandura, ci si genunchiul sau stang. In ciuda celor 10 operatii care au culminat cu amputarea ambelor picioare, Zishe s-a stins din viata in urma septicemiei. 1. John Holtum – Omul ghiulea (1845-1919) John Holtum s-a nascut in Danemarca si a fost considerat, pentru multa vreme, cel mai puternic om din lume. In demonstratiile sale supraomenesti, danezul reusea sa prinda o ghiulea trasa dintr-un tun adevarat, folosindu-se doar de maini si de muschii pieptului. Aceasta proba necesita o forta fizica colosala, nervi de otel si reflexe deosebit de iuti. Cativa sceptici care negau veridicitatea demonstratiei au fost nevoiti sa recunoasca faptul ca nu era nici un truc la mijloc, si asta dupa ce au examinat atat tunul, cat si ghiuleaua sau praful de pusca folosite. Proiectilul era confectionat dintr-un aliaj de fier si cantarea nu mai putin de 25 kilograme. In cadrul primei sale incercari de a prinde ghiuleaua, Holtum si-a pierdut 3 degete de la o mana. In urma acestui accident, el purta mereu manusi de protectie atunci cand repeta demonstratia. Holtum oferea 300 de franci, o suma imensa in acele vremuri, oricui incerca sa realizeze aceeasi performanta. In ciuda tentantei sume de bani, nimeni nu a raspuns provocarii sale.

Situaţia IQ-ului în lumea animală: iată cine câştigă în 12 dueluri ale inteligenţei!

Care este cea mai înţeleaptă fiinţă din lumea animală şi cum se compară animalele în privinţa inteligenţei? Mai multe echipe de cercetători au încercat să ofere un răspuns la aceste întrebări, obţinând date preţioase în studiile lor despre inteligenţa lumii animale. Iată ce au aflat oamenii de ştiinţă: 1. Câinii, mai deştepţi decât pisicile Cel mai probabil, această cercetare nu va linişti una dintre cele mai vechi rivalităţi din lumea animală, însă studiul are avantajul unui pedigree de marcă: Universitatea Oxford. Oamenii de ştiinţă de la prestigioasa universitate britanică afirmă că este cert: câinii sunt mai inteligenţi decât pisicile. Raţionamentul specialiştilor este simplu: câinii sunt animale mai sociale, astfel că au dezvoltat creiere mai mari decât pisicile. Cel mai bun prieten al omului mai are câteva atu-uri pe lângă faptul că sunt mereu într-o stare bună de spirit: se pot recunoaşte în imagini şi pot percepe mesaje nonverbale. 2. Elefanţii, mai deştepţi decât cimpanzeii Cimpanzeu (Foto: Shutterstock.com) Elefanţii nu sunt doar mai mari decât majoritatea animalelor, ci şi mai deştepţi decât ele, având abilităţi numerice surprinzătoare, printre multe alte talente. În cadrul experimentelor în care cercetătorii testau abilitatea de a diferenţia mai multe cantităţi numerice, cum ar fi recunoaşterea diferenţei dintre un obiect şi două obiecte şi compararea acestei diferenţe cu cea dintre 5 şi 6 obiecte, elefanţii au obţinut scoruri mai bune decât primatele şi chiar decât copiii de om. „Abilităţile lor nu par să fie limitate în acelaşi în mod în care sunt limitate abilităţile maimuţelor sau ale copiilor”, a explicat cercetătorul care a coordonat acest experiment. Dacă tot nu sunteţi impresionaţi, cercetătorii menţionează că elefanţii mai au o abilitate: pot deosebi mai multe limbi umane. 3. Urşi grizzly versus urşi polari - egalitate Urşi grizzly în Parcul Naţional Katmai, Alaska, SUA (Foto: Shutterstock.com) Schimbările climatice fac ca aceste două specii să ajungă să se lupte pentru resurse, iar majoritatea cercetătorilor pariază pe victoria urşilor grizzly, care au avantajul dinţilor şi craniilor mai puternice. Din cauza dispariţiei gheţii din Arctica, de care urşii polari depind pentur vânătoare, aceştia vor fi nevoiţi să recurgă la surse vegetariene de hrană, lucru la care urşii grizzly sunt mai pricepuţi. De asemenea, urşii grizzly au fost desemnaţi de cercetători drept mamiferul terestru cu cel mai mare şi mai complex creier în raport cu dimensiunile sale. Spre exemplu, urşii grizzly pot recunoaşte alte animale pe care nu le-au mai văzut de 25 de ani. Totuşi, subiectul continuă să fie controversat, iar oamenii de ştiinţă nu au căzut la un acord în ceea ce priveşte specia cu IQ-ul mai mare; unii cercetători cred că urşii polari au o inteligenţă comparabilă cu cea a celor mai inteligente primate. 4. Şobolanii, mai inteligenţi decât porumbeii Şobolan (Foto: Shutterstock.com) Ambele specii pot depăşi inteligenţa umană în anumite scenarii: într-un experiment conceput pentru a afla de ce oamenii fac greşeli atunci când investesc, cercetătorii au demonstrat că şobolanii şi porumbeii pot învăţa o strategie optimă şi o pot respecta până la capăt, pe când oamenii fie îşi pierd încrederea, fie au încredere în lucruri eronate. Şobolanii au, însă, un avantaj faţă de prietenii lor înaripaţi. Într-un alt studiu în care şobolanii aveau opţiunea să refuze să rezolve un test dacă nu ştiau răspunsul, şobolanii făceau acest lucru. „Acest lucru sugerează că şobolanii, la fel ca maimuţele, dar spre deosebire de porumbei, conştientizează ceea ce fac”, a explicat cercetătorul. 5. Calmarii, mai deştepţi decât peştii Calmar (Foto: Shutterstock.com) Cefalopodele — adică moluştele cu braţe, cum ar fi calmarii sau caracatiţele — sunt, probabil, cele mai inteligente nevertebrate. Caracatiţele sunt extraordinar de inteligente. Ele au creiere mari în raport cu dimensiunile corpului lor, la fel ca mamiferele, ceea ce le permite să proceseze informaţii complexe. De aceea ele sunt mai inteligente decât majoritatea peştilor şi chiar decât anumite păsări. Caracatiţele pot învăţa să recunoască forme, să deschidă borcane cu capace înşurubate şi să conceapă reacţii complexe, multi-dimensionale, atunci când sunt atacate. Unele caracatiţe gigante pot chiar să deschidă ambalaje de medicamente concepute pentru a nu putea fi desfăcute de copii, iar dacă se antrenează devin foarte pricepute. Ideea că peştii îşi pierd amintirile după câteva secunde sunt doar mituri, însă majoritatea au creierele mult mai mici şi o inteligenţă mult mai redusă decât cefalopodele. 6. Caii, mai deştepţi decât vacile Cal (Foto: Shutterstock.com) Caii reprezentau proletariatul în Ferma Animalelor a lui George Orwell, în care vacile erau supuse unui tratament crud, însă care este situaţia pe scara IQ-ului? Dacă pe vremuri se credea despre cai că sunt proşti, astăzi cercetătorii ştiu că aceştia sunt cel puţin mai inteligenţi decât vacile, ceea ce le reduce şansele să ajungă în farfuria oamenilor. Steve Davis, un cercetător de la Universitatea Oregon State, afirmă că „cu cât credem că un animal e mai inteligent, cu atât îl tratăm mai omeneşte”. Cu toatea aceste, în ciuda percepţiei populare că vacile sunt lipsite de inteligenţă, un studiu din 2005 a arătat că ele au toane, simt durerea, simt anxietatea şi frica şi sunt totodată foarte sexuale. 7. Şobolanii, mai inteligenţi decât ţestoasele Şoarece şi ţestoasă (Foto: Shutterstock.com) Dr. George Zug de la Institutul Smithsonian afirmă că „per total, ţestoasele sunt destul de proaste”, deşi au nişte categorii în care strălucesc. De exemplu, sunt mai pricepute decât şobolanii în a naviga un labirint, deşi aceştia sunt percepuţi ca fiind superiori. Dincolo de incapacitatea lor de a descifra labirinturi, şobolanii sunt consideraţi a fi printre cele mai inteligente animale din lume, în ciuda reputaţiei proaste pe care o au. Un studiu din 2007 realizat la Universitatea din Georgia a descoperit că şobolanii sunt singurele animale non-primate ce sunt dotate cu metacogniţie, adică abilitatea de a gândi şi raţiona pe baza propriilor gânduri. 8. Delfinii, mai inteligenţi decât cimpanzeii Delfini la asfinţit (Foto: Shutterstock.com) Cimpanzeii au ocupat pentru mult timp prima poziţie în clasamentul inteligenţei animale, însă câteva studii recente combat această părere. Cimpanzeii sunt consideraţi la fel de inteligenţi ca un om în vârstă de 3 ani, însă aceste animale şi-au pierdut locul în clasament pentru prima dată în 2007, când un studiu arăta că orangutanii ar fi cei mai deştepţi. Ulterior, cercetătorii au ajuns la concluzia că delfinii merită această denumire. Un studiu efectuat în 2010 clasa delfinii pe locul 2 în topul inteligenţei, după oameni. Delfinii se pot recunoaşte în oglindă şi îşi pot inspecta diferite părţi ale corpului, ei pot rezolva probleme dificile în timp ce trăiesc în sălbăticie şi pot organiza bancuri de peşti cu o precizie aproape militară. Sunt atât de inteligenţi, de fapt, încât Thomas White, profesor de etică la Universitatea Loyola, afirmă că merită aceleaşi drepturi ca oamenii. „Cercetările ştiinţifice sugerează că delfinii sunt «persoane non-umane» care merită să fie consideraţi indivizi”, spune expertul. 9. Albine versus furnici - egalitate Albină (Foto: Shutterstock.com) Ar putea părea că albinele sunt mai inteligente, nu-i aşa? Unii cercetători nu sunt de acord. Deşi regina albinelor pare să aibă o poziţie de admirat, trăind 3 ani datorită faptului că restul coloniei o serveşte, albinele ating maximul de inteligenţă atunci când lucrează împreună, la fel ca furnicile. Atât furnicile cât şi albinele au un creier complex şi operează cu „inteligenţa de roi”, ceea ce înseamnă că sunt inteligente doar atunci când lucrează ca un grup. Deborah Gordon, biolog la Universitatea Stanford, afirmă că furnicile sunt „inepte” ca individ, dar coloniile de furnici pot rezolva probleme complexe. Acelaşi lucru este adevărat şi în cazul albinelor, deşi furnicile ar putea fi chiar mai inteligente, pentru că nu au o „regină” pe care să o servească. Ce face ambele specii să fie inteligente este instinctul de a lucra în colaborare pentru a îndeplini un ţel comun. 10. Cangurii, mai inteligenţi decât urşii koala Canguri (Foto: Shutterstock.com) Animalele care trăiesc pe continentul australian nu excelează în domeniul inteligenţei, conform unor biologişti. Printre cele mai stupide animale se numără cangurii şi urşii koala. Conform dr. Rhonda Green, un biolog din Queensland, cangurii sunt atât de proşti încât contrazic regula generală ce afirmă că animalele care petrec mai mult timp în etapa copilăriei sunt mai inteligente. Cu toate acestea, ei sunt mai inteligenţi decât urşii koala, despre care dr. Green afirmă că se plasează „foarte jos” pe scara inteligenţei. 11. Porci versus câini - egalitate Porc (Foto: Shutterstock.com) Câinii s-au clasat deasupra pisicilor, însă vor fi nevoiţi să depăşească porcii pentru a se clasifica pe prima poziţie în topul animalelor domestice. Deşi câinii sunt inteligenţi, cercetătorii de la Universitatea Penn State subliniază că aceste animale sunt foarte pricepute la comportamentele pe care le învaţă de la oameni, însă nu se descurcă prea grozav în a înţelege lucruri de unele singure. „Un câine poate învăţa sarcina A mai repede decât un porc, dar porcul poate fi mult mai priceput la sarcina B”, explică Brenda Coe. De fapt, porcii pot învăţa lucruri aproape la fel de repede precum cimpanzeii, consideraţi pentru mult timp cei mai inteligenţi reprezentanţi ai lumii animale. Înainte să vă luaţi un porc, luaţi aminte avertismentul cercetătorilor: dacă principala motivaţie a câinilor este a face pe plac stăpânilor, în cazul porcilor aceasta este mâncarea. 12. Curcanii - cei mai proşti Curcan (Foto: Shutterstock.com) Un sondaj efectuat în 1997 în rândul specialiştilor de la Universitatea Oregon State a ajuns la concluzia că curcanii sunt cei mai proşti reprezentanţi ai lumii animale. Cu toate acestea, curcanii au fanii lor: Benjamin Franklin afirma despre această pasăre că este „un animal curajos”.

10 MOTIVE PENTRU CARE URĂSC NUNŢILE

Will u marry me? NO! HELL, NO!

Românii sunt tradiţionalişti din fire şi nunta e un fel de poruncă scrisă cu roşu într-o biblie imaginară, inventată de un comunist misogin. În fine, ideea e că nunţile sunt overrated din toate punctele de vedere: prezenţa obligatorie, rochia albă, bani în plic & co. Staţi flex, nunta mea se va ţine în câmp cu muzică indie, lumea va mânca burgeri, va bea pe rupte şi se va petrece-n blugi. Încă ceva, la nunta mea eu nu voi fi prezentă. DARUL

Din punctul meu umil de vedere, nunta se face pentru a-ţi celebra uniunea cu presupusa jumătate, nu pentru a-ţi cumpăra casă-n rate din salariul meu de casieriţă. Just sayin’. Vrei nuntă, faci un bairam cu apropiaţii şi îi laşi să decidă în ce constă darul. Ca la americani, vii cu oala şi polonicul, nu cu sutele de euro în plic. Sau ce, mă vrei doar pentru banii mei? Freakin bridezilla! BRIDEZILLA

Mireasa, cu ziua ei importantă, în care fierbe că un crenvurst în oală, în care te salută pe furiş, e atentă cu toţi invitaţii ca la o masă de afaceri, mănânci cârnatul şi laşi ciubucul la nota de plată. Niciuna nu se distrează, niciuna nu se schimbă din rochia ei care ocupă 70% din încăpere, e preocupată de fiecare imprefectiune, nu bea mult, e moartă de oboseală şi culmea, de foame. Man, felicitări mireselor care s-au distrat pe rupte la nunta lor, că doar de aia au făcut-o! MUZICA

Nunţile româneşti, din punct de vedere muzical, au doar 4 genuri muzicale: muzica anilor 80-90, muzica Atomic Tv, populară şi manele. Să cânte lăutarii până-ţi plâng urechile de tristeţe, îţi moare sufletul, îţi stau sarmalele în gât, naşu e mort de beat peste cozonaci şi de tine se ia toată lumea că nu dansezi. Păi cum aş putea să dansez când muzica îmi permite doar 4 mişcări: datul din buric, dansul pinguinului, hora unirii şi dansul liană (un pas în stânga, unul în dreapta). DOMNIŞOARELE DE ONOARE

Care-i fiţa cu 4 fete care-ţi aruncă orez în freză, te urmează că nişte sclave triste şi sunt îmbrăcate în cele mai oribile rochii cu putinţă, croite infect, în aceleaşi culori: lila, roz corai, fucsia şi verde praz. De ce ai vrea să ai o gardă de femei rupte din cele mai low rated filme din istoria conematografiei? Nu e ca şi cum vreuna dintre ele chiar are onoare. N-ai cum să ai onoarea de îndeplini un asemenea rol. AMBALAJUL INVITATELOR

Fie că vorbim de o nuntă sătească, fie că vorbim de una metropolită, invitatele se îmbolnăvesc de aceeaşi maladie pe care n-o pot numi nici măcar „estetica urâtului”. De la coafurile legendare cu buclele sarmale, cocuri de spart stânci sau permanentul care te face urâtă permanent, la machiaje cu tematică de bordel sau rochii de dansat la bară. E ca şi cum nunta devine brusc un prilej de a grăbi bătrâneţea. E, dacă vreţi, un ritual de accelerare al procesului de încreţire a pielii. Fiecare concurează pentru un loc la Muzeul Antipa. S-A FURAT MIREASA

Evident, după miezul nopţii, dispare mireasa, furată pentru nişte sticle de whisky. Da, atât valorează mireasa, o ladă de alcool. Toată lumea ştie că la un moment dat ea va fi furată şi cu toate astea, mirele face o criză de nervi, se dă în spectacol, rudele se agită că nişte bule de apă minerală, un haos total. Apoi se face o negociere, în timp ce mireasa e dusă ori la Arcul de Triumf, ori în Bamboo. FAPTUL CĂ DOI OAMENI SE IUBESC ŞI SE CĂSĂTORESC

Cupluri şi cuplurete, care se pupă şi se adoră fix în nasul meu. Singura mea companie fiind Jack. Jack Daniel’s. Pentru că nu-i aşa, mersul singur la o nuntă e ca şi cum te-ai duce de bunăvoie şi de plăcere la epilat cu ceară, în fiecare zi. După ce că plătesc spiritual prin simpla prezenţă la un eveniment care mă îngreţoşează complet, mai plătesc şi în bani. ROCHIA MIRESEI

Dantelă, crinolină, voal şi derivate din cele menţionate. Dacă se poate să fie cât mai albă şi cât mai bufantă sau cât mai mulată şi decoltată, e perfect. Nicio mireasă nu ar alege altceva. Cu toate astea, toţi urlă de uimire când văd mireasa în prag. Ce naiba e aşa uimitor? E aceeaşi rochie albă cu voal, însă un model diferit. Ladies, 2013 e anul minimalist, avangardist, părăsiţi zonele de confort. Albul e puritatea pe care femeile şi-au pierdut-o după 1986. POZATUL

Şedinţele foto în parc, scara măgarului, naşii, mirii, mirii cu naşii, naşii cu mirii şi cu câinii vagabonzi, domnişoarele de onoare cu mireasa, mireasa cu cerul, mireasa în fund, mireasa fugind de mire, mirele fugind de mireasă, you get the point. Poză cu maimuţa. Fiecare invitat, pe rând, la poză cu mirii. După o luna, primeşti într-un plic pozele de la nuntă. Dacă îţi închipuiai că ai doar o guşă şi arăţi binişor, pozele îţi vor demonstra contrariul. MENIUL

Mâncarea e tot ce ne-a mai rămas. Dacă mâncarea nu e bună, 80% dintre invitaţi vor plânge fiecare bănuţ investit în acest eveniment de mare amploare. E drept că nu prea ai cum să dai greş dacă aperitivele sunt cu salam, măsline, şuncă şi castraveţi, icre, roşii cu salată de vinete, felul doi e piure cu friptură, felul trei e cu sarmale şi mămăligă, iar la final, tortul. Marele tort, cu şapte etaje, din frişcă şi fructe. I mean, câţi ani de aici încolo vom mai mânca sarmale la fiecare nuntă? CÂŢi?

Cum afectează sărăcia creierul unui om? Rezultatele unui studiu tulburător schimbă perspectivele ştiinţei

Sărăcia este echivalentă cu pierderea a 13 puncte de IQ Cum afectează sărăcia creierul unui om? Rezultatele unui studiu tulburător schimbă perspectivele ştiinţei

„Lăţimea de bandă mentală” este finită. De altfel, e probabil să fi avut parte de o experienţă care să vă fi confirmat acest lucru (chiar dacă nu l-aţi perceput folosind aceşti termeni). Spre exemplu, atunci vă concentraţi să rezolvaţi o problemă, precum un computer stricat, e mai probabil să ignoraţi alte sarcini, cum ar fi să vă amintiţi să scoateţi câinele la plimbare sau să luaţi copilul de la şcoală. Acesta este motivul pentru care persoanele care folosesc telefonul mobil la volan sunt şoferi mai slabi, iar controlorii de trafic aerian care se concentrează să prevină o ciocnire în aer sunt mai predispuşi să ignore alte avioane. Aşadar, capacitatea cognitivă este o resursă limitată. Descoperirea limitei „lăţimii de bandă” mentale ar putea schimba în mod fundamental modul în care ne gândim la sărăcie. O echipă de cercetători a publicat un studiu revoluţionar în ediţia de astăzi a jurnalului Science în care concluzionează că sărăcia impune o încărcare cognitivă atât de mare asupra săracilor, încât aceştia nu mai au suficientă lăţime de bandă încât să facă multe dintre lucrurile care le-ar permite să iasă din sărăcie, cum ar fi să meargă la cursuri de noapte, să caute o slujbă nouă sau chiar să-şi amintească să plătească facturile la timp. Într-o serie de experimente efectuate de cercetători de la Universităţile Princeton, Harvard şi de Warwick, oamenii cu venituri reduse care au fost stimulaţi să se gândească la problemele lor financiare au obţinut rezultate slabe în mai multe teste de cogniţie, fiind apăsaţi de o încărcare cognitivă echivalentă cu ratarea unei nopţi de somn. Spus cu alte cuvinte, sărăcia a impus o povară mentală echivalentă cu pierderea a 13 puncte de IQ, adică o diferenţă cognitivă similară celeia observate între adulţii normali şi alcoolicii cronici. Descoperirea oferă noi argumente împotriva teoriei care susţine că oamenii săraci, prin propria lor slăbiciune, sunt responsabili pentru propria lor sărăcie – sau că ar trebui să fie în stare să iasă din sărăcie prin propriile lor eforturi. Această cercetare sugerează că sărăcia face mai dificilă aplicarea unor abilităţi fundamentale. A fi sărac, scriu autorii studiului, înseamnă „a nu gestiona doar o lipsă a banilor, ci a gestiona totodată o reducere a resurselor cognitive”. Acest lucru explică de ce, spre exemplu, oamenii săraci care nu se descurcă cu banii pot avea totodată probleme în a fi părinţi buni. Cele două probleme au o legătură. „Este aceeaşi lăţime de bandă”, spune Eldar Shafir, un cercetător de la Princeton şi totodată unul dintre autorii studiului, alături de Anandi Mani, Sendhil Mullainathan şi Jiaying Zhao. Oamenii săraci trăiesc într-o stare constantă de sărăcie (în cazul acesta, o sărăcie a lăţimii de bandă mentale), un mediu foarte dificil. Evenimentul descris de Shafir şi colegii săi nu este acelaşi lucru cu stresul. Sărăcia impune o altă dificultate asupra oamenilro ce îi afectează chiar şi atunci când markerii biologici ai stresului (cum ar fi un puls accelerat şi un nivel mare al tensiunii arteriale) nu sunt prezenţi. De altfel, în cantităţi mici, stresul ne poate afecta în mod pozitiv. Spre exemplu, un atlet stresat poate obţine rezultate mai bune. Stresul urmează o curbă clasică -- puţin stres ne poate ajuta, dar dincolo de un punct, prea mult stres ne afectează. Lăţimea de bandă cognitivă nu funcţionează în acelaşi mod. Pentru a o studia, cercetătorii au efectuat două seturi de experimente. În primul experiment, aproximativ 400 de persoane alese aleatoriu dintr-un mall din New Jersey au fost întrebate cum ar reacţiona într-un scenariu în care automobilul lor ar avea nevoie de reparaţii în valoare de 150 de dolari sau de 1.500 de dolari. Ar plăti reparaţiile în totalitate, ar lua un împrumut sau ar amâna efectuarea lor? Cum ar lua această decizie? Participanţii la studiu aveau venituri anuale cuprinse între 20.000 de dolari şi 70.000 de dolari. Înainte să răspundă, subiecţii au completat o serie de teste clasice (cum ar fi identificarea unor secvenţe de forme şi numere) ce măsoară funcţia cognitivă şi inteligenţa fluidă. În scenariul mai uşor, în care reparaţiile costau doar 150 de dolari, subiecţii clasificaţi drept „săraci” şi „bogaţi” obţineau rezultate similare în aceste teste cognitive. În schimb, în scenariul cu reparaţiile de 1.500 de dolari, persoanele sărace obţineau note mult mai mici în testele cognitive. Simplul fapt că aceşti oameni au fost rugaţi să se gândească la dificultăţi financiare a făcut ca lăţimea de bandă cognitivă să le fie afectată. „Iar aceşti oameni nu sunt oameni ce trăiesc în sărăcie abjectă, ci doar oameni normali care mergeau la mall în ziua aceea”, a comentat Shafir. Persoanele „bogate” din studiu nu înregistrau aceste dificultăţi. Într-un al doilea experiment, cercetătorii au obţinut rezultate similare atunci când lucrau cu un grup de agricultori din India ce au parte de un ciclu natural anual de sărăcie şi de bogaţie. Aceşti fermieri primesc 60% din venitul lor anual într-o sumă fixă după recoltarea trestiei de zahăr. Înainte de recoltare, ei sunt săraci. După recoltare, pentru o perioadă scurtă, nu sunt săraci. Cercetătorii au descoperit că în starea de sărăcie pre-recoltă, agricultorii manifestau aceeaşi „sărăcie de lăţime de bandă cognitivă” observată în studiul efectuat în New Jersey. Design-ul acestor experimente nu este inovator, ceea ce face cu atât mai surprinzător faptul că până acum ştiinţa nu a înţeles această legătură între cogniţie şi sărăcie. „Acest proiect nu conţine nimic nou, nicio tehnologie neştiută până acum, e un studiu care ar fi putut fi efectuat acum câţiva ani”, spune Shafir. Acest studiu este însă rezultatul unui domeniu relativ nou, economia comportamentală. În trecut, psihologii cognitivi studiau foarte rar diferenţele înregistrate între diferitele populaţii socio-economice („un creier este un creier, un cap este un cap”, sintetizează Shafir atitudinea acestora). Între timp, alte domenii psihologice şi economice studiau diferenţele între populaţii, dar nu la nivel de cogniţie. Acum că aceste perspective au fost reunite, rezultatele oferă implicaţii enorme asupra modului în care percepem sărăcia şi asupra modului în care sunt proiectatele programele ce adresează acest flagel social. Soluţiile care fac viaţa mai uşoară oamenilor săraci nu le schimbă doar perspectivele financiare. Atunci când o persoană săracă primeşte o sumă de bani în fiecare vineri, acest lucru nu elimină doar grijile financiare. „Când facem asta, eliberăm totodată nişte lăţime de bandă cognitivă”, explică Shafir. Cei ce elaborează politici tind să evalueze succesul programelor de asistenţă financiară destinate săracilor prin măsurarea modului în care acestea afectează finanţele persoanelor sărace. „Lucrul interesant la această perspectivă este că studiul nostru sugerează că atunci când îţi fac aspectul financiar mai uşor, dacă îţi ofer mai multă lăţime de bandă cognitivă, ce ar trebui să analizez de fapt este cum te descurci în viaţă per total. Poate devii un părinte mai bun, sau poate iei medicamentele prescrise de doctor la timp”, explică Shafir. Lăţimea de bandă cognitivă limitată ce este creată de sărăcie are un efect direct asupra controlului cognitiv şi asupra inteligenţei fluide de care avem nevoie pentru multe sarcini din viaţa de zi cu zi. „Atunci când lăţimea de bandă este încărcată, ca în cazul săracilor, este mai probabil să nu observi lucruri, să nu opui rezistenţă lucrurilor la care ar trebui să opui rezistenţă, e mai probabil să uiţi lucruri, o să fii mai puţin răbdător, mai puţin atent cu copiii tăi când vin de la şcoală”, explică Shafir. La nivel macro, acest lucru înseamnă că recesiunea a dus la pierderea unei cantităţi uriaşe de abilitate cognitivă. Milioane de persoane au mai puţină lăţime de bandă cognitivă pentru a oferi copiilor lor sau pentru a respecta indicaţiile doctorilor. Pentru viitor, această descoperire înseamnă că programele anti-sărăcie ar putea avea beneficii enorme nerecunoscute până acum: oferirea de ajutor oamenilor pentru a deveni mai siguri din punct de vedere financiar face totodată ca aceştia să beneficieze de resurse cognitive care le permit să aibă succes în numeroase alte domenii. Cercetătorii se îngrijorează ca descoperirea lor să nu fie înţeleasă greşit, iar oamenii să creadă că faptul că a trăi în sărăcie duce la pierderea a 13 puncte de IQ înseamnă că oamenii cu IQ mai mic ajung să fie săraci. „Ne îngrijorează posibilitatea asta. Toate datele noastre arată opusul, de fapt. Nu este vorba despre oameni săraci, ci este vorba despre oamenii care se întâmplă să trăiască în sărăcie. Toate datele sugerează că nu este vorba de persoane, ci de contextul în care trăiesc”, a concluzionat Shafir.

Cum sa te descurci cu oamenii dificili din viata ta pastrandu-ti calmul

Cu totii avem de-a face cu oameni dificili in viata noastra de zi cu zi: la munca, printre prieteni sau chiar in cazul persoanei iubite. Cercetarile psihologice au identificat unele metode pentru a ajunge la un consens cu acestia, fie ca este vorba de colegi sau sefi ostili, persoane care se lamenteaza non-stop, expertii “eu le stiu pe toate” sau pesimistii. Este insa foarte important sa asculti, sa observi si sa iti tragi propriile concluzii in legatura cu atitudinea acestora, cu bagajul psihologic si emotional pe care il cara acest tip de oameni. Pe scurt, nu te grabi sa reactionezi la atitudinea lor inainte de a analiza si a intelege ca in spatele unui comportament ostil sta cel mai probabil o frustrare sau o frica. Dupa o scurta clasificare vei regasi mai jos si cateva sugestii de pornire in efortul de a ajunge la un consens cu persoanele dificile din viata ta. 1. Colegii si sefii ostili Pentru a te descurca cu persoanele ostile este nevoie de mult tact si perseverenta. Aceste persoane tind chiar sa afiseze un comportament violent daca se simt nedreptatite, astfel ca inainte de a lua atitudine, este bine sa pui foarte bine in balanta toate aspectele si sa le oferi argumente forte, echitabile, ca sa le schimbi opinia. In plus, ar fi intelept sa incerci sa le intelegi nevoile si modul de a gandi si evita pe cat se poate situatiile cu o incarcatura extrema, care s-ar putea transforma intr-o cearta. De asemenea, nu interactiona cu aceste persoane daca au consumat alcool si nu spune nimic care ar putea sa le creasca furia, dar, in acelasi timp, incearca sa nu pari slab sau speriat, ci adopta o atitudine calma si stabila. Spre exemplu, daca ai ajuns la o discutie in contradictoriu care tine sa degenereze, pastreaza un ton calm, asculta-ti “interlocutorul ostil”, dupa care ofera informatiile intr-un mod calm, ca sa inteleaga situatia. Subliniaza similaritatile ori interesele comune pe care le aveti, in detrimentul divergentelor si ofera-i solutii rationale de rezolvare a problemelor. O reputata institutie medicala la nivel mondial, Institutul de Initiativa in Sanatate Mentala (The Institute of Mental Health Initiatives) a elaborat un set de reguli utile pentru a calma o persoana nervoasa: redu nivelul zgomotului, pastreaza calmul, gandeste-te la sentimentele cu care se confrunta persoana ostila si roag-o sa explice cu calm situatia, asculta-i toate nemultumirile fara a o contrazice inainte ca aceasta sa termine de vorbit, explica-i ce simti vizavi de situatia creata, dar impuneti limite clare. 2. Nemultumitul cronic Cine sunt nemultumitii cronici? Sunt cei care gasesc mereu vina altuia, acuza, sustin ca ei stiu cel mai bine cum trebuie rezolvata o anumita situatie dar nu par sa o poata rezolva cand sunt pusi in situatia respective. Uneori, nu de putine chiar, au dreptate, identifica problemele reale, insa faptul ca se plang incontinuu nu duce la nicio rezolvare. Pentru a ajunge la un numitor comun cu acest tip de oameni trebuie, in primul rand, sa asculti, sa pui intrebari clarificatoare, chiar daca te simti vinovat sau acuzat pe nedrept. In niciun caz nu trebuie sa arati ca esti de acord cu nemultumirile lor, nu iti cere scuze, dar nici nu ii ataca, deoarece acest lucru nu va face decat sa trezeasca si mai multe nemultumiri sis a le intareasca proastele convingeri. In al doilea rand, dupa ce ai ascultat toate problemele, afiseaza o atitudine care sa exprime dorinta de rezolvare a problemelor. Noteaza toate nemultumirile pe care le expune interlocutorul dificil si incearca, impreuna cu acesta sa cautati o rezolvare. 3. Codependentul Cum procedezi cu persoanele care sunt super amabile, zambesc mereu aprobator la ideile tale, atata timp cat nu trebuie sa faca nimic. In momentul in care trebuie sa treaca la actiune, acestea se retrag sau se fac disparute. Acest gen de persoane cauta aprobarea. Au invatat, probabil in copilarie, ca modul cel mai simplu pentru “a fi iubit” este sa le spui sau sa te prefaci ca le arati oamenilor ca le pasa de ei sau ca ii admiri. Incearca sa ii provoci sa spuna adevarul. Cere-le sa fie sincere, cu intrebari de genul: “Ce parte a proiectului meu a fost ok, dar nu pe atat de bun pe cat ar fi putut fi?”. Evita sa ii lasi sa faca promisiuni pe care nu le vor putea tine: “Esti sigur/a ca vei avea banii pana atunci? Ce spui daca mi i-ai da peste o luna?”. Spune-le si arata-le ca le apreciezi prietenia si ca esti disups la compromisuri, deoarece ai incredere ca se vor purta corect. 4. Expertul in toate Expertii in toate sunt de doua tipuri: cei cu adevarat competenti, productivi, siguri pe ei si cei care au cateva cunostine de baza dar pozeaza in experti veritabili. Ambele categorii ne pot da adevarate batai de cap. Expertii veritabili se poarta cu superioritate si ii fac pe ceilalti sa se simta prost. Pot fi implacabili si nu doresc sa aculte si celelalte pareri, se bazeaza doar pe sine, nu au nevoie sau nu doresc nici un fel de ajutor si nu sunt dispusi sa se schimbe. Este foarte important sa ii asculti si, la nevoie, chiar sa ii parafrazezi atunci cand vii cu o idee noua, altfel risti sa nu fii ascultat. Nu le contesta ideile ci, mai degraba, vino cu intrebari care sa sugereze alternative, la urma urmei, expertii adevarati trebuie tratati cu respect. Cu cei care pretind a fi experti este relativ simplu de coabitat deoarece el/ea (spre deosebire de mincinosi sau farseuri) sunt de putine ori constienti de cunostintele precare pe care le detin. O astfel de persoana este usor de confruntat cu fapte sau date reale. Fa acest lucru doar atunci cand esti singur cu ei, astfel le vei castiga respectul si nu se vor simti expusi. Pana la urma, tot ceea ce doresc este sa fie admirati. 5. Pesimistul O alta “povara” pentru orice grup este pesimistul, acea persoana care spune intotdeana “Nu cred ca va merge” sau “Am incercat deja asta si nu a mers”. Aceste atitudini negativiste ne lasa un gust amar si ne fac sa ne indoim sau sa fim dezamagiti de noi insine. Incearca, in primul rand, sa nu intri in jocul lor si nu te lasa impresionat de negativism. Nu intra in polemici cu pesimistul si nu te grabi sa le oferi solutii la problemele expuse. In schimb, poti face afirmatii pline de optimism, care sa demonstreze ca schimbarea este posbila si incurajeaza-i si pe cei din grup sa vina cu solutii alternative. Nu uita ca pentru orice persoana exista cel putin o metoda de lucru pe langa ignoranta cu care poti allege sa o tratezi, in cazul in care este o persoana ostila. Asadar, nu te consuma inutil pentru ca nu are sens. Analizeaza obiectiv situatia si gaseste calea cea mai potrivita pentru a depasi orice problema iscata de o persoana dificila din viata ta. Trimit spre tine multa caldura sufleteasca si nu uita sa fii tu in orice situatie din viata ta!