Descoperiri uluitoare despre adevăratele cauze ale cancerului. Corpul se vindecă singur, dacă bolnavul înţelege cauza bolii

Dr. Hamer era in anii ‘70 Cercetator si Sef al Clincii de Oncologie din Munchen unde trata cancerul folosind, la fel ca ceilalti doctori, tratamentele clasice de tratarea cancerului, care se dovedeau a fi mai mult sau mai putin eficiente.

Insa cursul vietii doctorului Hamer avea sa se schimbe radical, in luna decembrie a anului 1978, cand a primit teribila veste ca fiul sau DIRK , de doar 19 ani, a fost impuscat mortal. Mai mult decat atat, la cateva luni de la eveniment a murit sotia lui. Aceste socuri l-au ranit la un nivel profund, si, ca si cum n-ar fi fost destul, peste cateva luni s-a imbolnavit de CANCER la TESTICULE.

Ajunsese un doctor care trata pancientii de cancer, iar in paralel trebuia sa se trateze pe el insusi de cancer. Era speriat de rata mare de insucces a tratamentelor clasice, pe care ar fi trebuit sa le urmeze si el, insa nu mai avea incredere in ele . Desi pare descurajator, acest context urma sa-l ajute pe Dr. Hamer sa revolutioneze lumea medicala.

Din moment ce nu fusese niciodata grav bolnav, a suspectat imediat ca dezvoltarea cancerului sau poate avea legatura directa cu tragica pierdere a fiului sau.

Moartea lui Dirk si propria sa experienta cu cancerul l-au facut pe Dr. Hamer sa investigheze istoricul pacientilor sai de cancer. A aflat foarte curand ca, la fel ca el, toti au trecut prin experiente extrem de stresante, inainte ca boala sa se instaleze si sa se dezvolte. Observarea conexiunii dintre minte si organism nu a fost surprinzatoare. Numeroase studii aratasera deja ca atat cancerul, cat si alte bolii sunt foarte des precedate de un eveniment traumatizant.

Există o LEGATURĂ dintre diferitele zone creiereului şi anumite organe

Dar Dr. Hamer a dus cercetarile sale cu un pas mai departe. Urmarind ipoteza ca toate evenimentele din organism sunt controlate de creier, a analizat tomografiile pacientilor sai si le-a comparat cu istoricul lor medical.

Dr. Hamer a descoperit ca orice boala, nu numai cancerul, este controlata de o zona din creier ce ii corespunde in mod specific si este legata, in mod particular, de un eveniment traumatizant perfect identificabil.

Mai exact, a sesizat aparitia unor vibratii mai anormale, vizibile sub forma de cercuri concentrice pe tomografie, in diferite zone ale creierului. Mai interesant era ca, oamenii cu acelasi tip de cancer, aveau vibraii mai intense EXACT in aceleasi zone ale creierului.

Cu alte cuvinte, fiecare tip de cancer avea o zona corespondenta in creier, care nu mai functiona corect.

Cu aceasta descoperire a pus bazele a ceea ce se numeste NOUA MEDICINA (pentru care va fi desconsiderat de ceilalti doctori, dupa care i se va retrage dreptul de a mai profesa (pentru ca perturba afacerile marilor companii farmaceutice, care, pentru a supravietui, trebuie sa vanda anual citostatice, vaccinuri, medicamente care dau dependenta etc.).

Cand Dr. Hamer a fost arestat, in 1997, pentru acordarea de sfaturi medicale, fara a avea licenta medicala, pentru trei persoane, politia a confiscat fisele pacientilor sai si le-a analizat. Un procuror public a fost nevoit sa recunoasca in timpul procesului, ca dupa 5 ani, 6.000 din 6.500 de pacienti ai dr. Hamer, cu cancer in faza terminala, erau inca in viata. In cazul tratementelor conventionale, cifra aceasta este inversa.

Noua medicina porneste de la “Regula de Fier a Cancerului”

Regula de Fier a Cancerului:

Fiecare cancer sau alta afectiune grava, are drept cauză un CONFLICT care genereaza UN SOC EMOTIONAL: numit DHS (Sindromul Dirk Hamer – denumit astfel in onoarea fiului sau) care imbolnaveste omul mai intai la nivel mental, cand apar dereglari in creier, iar in final boala se rasfrange asupra unui organ.

La această regulă, se adaugă alte două concluzii esenţiale:

a. Tipul conflictului care a generat SOCUL EMOTIONAL(DHS) determină ZONA in care apar vibratii anormale in creier. Zona de pe creier in care apar aceste inele concentrice, determina organul in care va aparea boala.

b. Cu cat dureaza mai mult conflictul, cu atat se imbolnaveste mai rau organul corespunzator acestui tip de conflict.

Aceste concluzii au rezultat in urma experimentelor practice pe care dr. Hamer le-a facut pe oameni si pe animale. A demonstrat mai intai cum, si animalele, la fel ca oamenii, sunt predispuse bolilor un urma unui conflict care genereaza un soc emotional.

Originea bolilor este în creier

Dr. Hamer a stabilit ca „orice boala este cauzata de un soc emotional (numit DHS) care surprinde individul total nepregatit”.

Psihologic vorbind, DHS este un incident foarte personal, conditionat si determinat de experientele noastre trecute, de vulnerabilitati, de perceptiile personale, de valorile si credintele personale. Cu toate acestea, DHS nu este doar un conflict emotional, ci si biologic, care trebuie inteles in contextul evolutiei noastre personale.

Animalele experimenteaza aceste socuri biologice in urma pierderii bruste a cuibului sau teritoriului, a pierderii unui pui, a separarii de partener sau de grup, a unei amenintari nesteptate, a unei perioade de nemancare sau a unei amenintari de moarte.

Un barbat, de exemplu, poate suferi un soc conflictual de „pierdere a teritoriului” , cand isi pierde casa sau locul de munca, pe neasteptate; pentru o femeie, un soc conflictual „in camin” poate fi o grija pentru binele unuia dintre membrii familiei; un soc conflictual de tipul „abandonului” poate fi declansat de un divort neprevazut sau de o spitalizare de urgenta; copii sufera deseori un soc conflictual „de separare”, cand mama se decide sa se intoarca la munca sau cand se despart parintii.

Analizand mii de tomografii (CT) in relatie cu istoricul pacientului, Dr. Hamer a descoperit ca, atunci cand are loc DHS, socul impacteaza o zona specifica, predeterminata din creier, cauzand o leziune care este vizibila pe tomografie, ca un set clar de inele concentrice (In 1989, Siemens, producatorul german de aparate tomografice, a confirmat ca aceste inele nu provin de la o proasta functionare a aparaturii).

Dupa impact, celulele cerebrale transmit socul impactului catre organul corespondent care, la randul lui, raspunde cu o modificare specifica, ce poate fi anticipata. Motivul pentru care diferitele conflicte sunt legate indisolubil de anumite zone ale creierului este acela ca, de-a lungul evolutiei noastre, fiecare parte a creierului a fost programata sa raspunda instantaneu la posibile conflicte sau amenintari.

In timp ce „vechiul creier” (cerebelul, zona amigdaliana) este programat cu instuctiuni de baza legate de supravietuire, care corespund respiratiei, hranirii sau reproducerii, „noul creier” (creierul mare) este codat cu teme mult mai av ansate, precum cele legate de conflictele teritoriale, conflictele de separare, conflictele de identitate si cele legate de autoapreciere, increderea si respectul de sine.

Cercetarile medicale ale Dr. Hamer sunt strans legate de embriologie, pentru ca, indiferent de felul in care organul raspunde unui conflict, fie prin dezvoltarea unei tumori, prin deteriorarea tesutului sau prin dereglarea functionarii, toate acestea sunt determinate de stratul embrionic al germenului din care provin atat organul, cat si tesutul cerebral corespondent.

GNM “Ontogenetic System of Tumors” (Sistemul Ortogenetic al tumorilor) ilustreza ca organele controlate de „vechiul creier” care deriva din endoderm sau vechiul creier mesoderm, precum plamanii, ficatul, colonul, prostata, uterul, pielea in profunzimea ei, pleura, peritoneul, pericardul, glandele mamare, etc., genereaza intotdeauna proliferare celulara, imediat ce conflictul corespondent are loc la nivelul creierului.
Tumorile acestor organe se dezvolta exclusiv pe durata fazei active a conflictului (initiata de DHS).

EXEMPLE

Cancerul de plaman

Sa luam exemplul cancerului de plaman: conflictul biologic asociat cu cancerul de plaman este un soc de tipul „frica de moarte”, deoarece, in termeni biologici, panica de moarte este echivalenta cu incapacitatea de a respira. Odata cu socul datorat fricii de moarte, celulele pulmonare alveolare care regleaza respiratia incep instantaneu sa se multiplice, formind o tumoare pulmonara.

Contrar parerilor conventionale, aceasta multiplicare a celulelor pulmonare nu este un proces fara rost, ci serveste unui scop biologic foarte bine definit, si anume sa creasca capacitatea pulmonara, optimizand astfel sansele de supravietuire ale organismului.

Analizele tomografiilor intreprinse de Dr. Hamer demonstreaza ca fiecare persoana bolnava de cancer de plaman prezinta o configuratie clara de tip inele concentrice in zona corespondenta din creier si ca fiecare pacient a suferit un soc conflictual emotional total neasteptat, de tipul „frica de moarte”, inaintea declansarii cancerului. In majoritatea cazurilor teama de moarte a fost declansata de socul unui diagnostic de cancer, ce a fost resimtit ca o sentinta la moarte.

Cancerul de san

Cancerul de san, potrivit cercetarilor Dr. Hamer, este rezultatul grijilor provocate de un conflict de tipul “mama-copil” sau “probleme cu partenerul”. Aceste tipuri de conflicte impacteaza intotdeauna vechiul creier, in zona care controleaza glandele producatoare de lapte. O femeie poate suferi un conflict de tipul mama-copil, intrucat isi face foarte multe griji, atunci cand copilul ei este ranit sau se imbolnaveste grav, foarte brusc. Pe durata fazei de stres, cat conflictul este activ, celulele glandei mamare continua sa se multiplice, formand o tumora.

Scopul biologic al proliferarii celulare este acela de a mari capacitatea de lactatie pentru copilul suferind, grabind astfel procesul de vindecare al acestuia. Fiecare femeie si fiecare femela din lumea animala se naste cu acest program de reactie biologica pentru crestere si dezvoltare.

Numeroasele studii ale Dr. Hamer arata ca femeile, chiar si atunci cand nu alapteaza, dezvolta tumori ale glandelor mamare, din cauza grjilor obsesive pentru binele celor dragi (a copilului care are probleme, a unui parinte bolnav, sau de grija unui prieten cu probleme).

Ceea ce a fost spus despre cancerul de plaman sau de san este valabil pentru orice alt tip de cancer ce isi are originea in „vechiul creier”. Fiecare tip de cancer este declansat de un conflict soc specific, care activeaza un „program biologic precis” (A Cincea Lege Biologica), ce permite organismului sa depaseasca obisnuintele functionarii zilnice si sa se confrunte fizic cu situatia urgenta. Pentru fiecare tip de conflict exista o zona cerebrala specifica, de unde este coordonat acest program de urgenta.

Ce se întâmplă cu organele controlate de noul creier

In vreme ce organele controlate de vechiul creier dezvolta tumori pe durata fazei active a conflictului- soc, situatia este opusa in cazul organelor controlate de noul creier. Toate organele si tesuturile ce corespund si sunt coordonate de noul creier (ovarele, testiculele, oasele, nodulii limfatici, epiderma, mucoasa colului uterin, bronhiile, vasele coronariene, canalele de alaptare etc.) isi au originea in ectoderm sau mesoderm-ul noului creier.

In momentul producerii conflictului- soc, tesuturile organelor corespondente acestei zone a creierului raspund prin degenerare celulara.

Necrozarea ovarelor sau a testiculelor, osteoporoza, cancerul osos sau ulcerul stomacal, de exemplu, sunt situatii care apar doar atunci cand persoana se afla intr-o stare emotionala de stres relationata cu conflictele- soc corespondente. Asa cum este de asteptat, distrugerile tesuturilor respective au o semnificatie biologica precisa.

Sa luam exemplul tesuturilor canalelor de lactatie. Ele se dezvolta mult mai tarziu decat glanda mamara, acest tesut fiind controlat de o zona mai tanara a creierului, cortexul cerebral. Conflictul biologic ce corespunde tesutului canalelor de lactatie este unul de tip conflict de separare, rezultat al unei experiente de tipul copilul meu (sau partenerul meu) mi-a fost luat de la san. O femela din lumea animala sufera un astfel de conflict, atunci cand puiul ei se pierde sau este omorat. Ca un reflex natural la acest conflict-soc, tesutul canalelor de lactatie incepe sa ulcereze. Scopul acestei reactii este marirea diametrului canalelor de lactatie, astfel incat laptele nefolosit sa se poata drena mai usor si sa nu se congestioneze in interiorul sanului. Creierul fiecarei femei este programat cu acest gen de reactie-raspuns biologic. Din moment ce sanul femeii este asociat, biologic vorbind, cu grija si hranirea, femeile sufera un conflict-soc cauzat de separarea brusca de o persoana iubita. Pe durata fazei active a conflictului- soc nu exista practic nici un simptom, cu exceptia unor ocazionale puseuri usoare in interiorul sanului.

Faza de îmbonăvire(de conflict) şi Faza de vindecare(post conflict)

Dr. Hamer a descoperit de asemenea ca orice conflict si orice boala are si o rezolvare, iar desfasurarea oricei boli are loc in doua faze. (A Doua Lege Biologica).

In timpul primei faze, a conflictului activ (si anume atata timp cat acesta exista) intregul organsim este orientat catre a face fata conflictului. In timp ce, la nivel fizic, au loc dereglari celulare specifice, psihicul si sistemul nervos vegetativ autonom se confrunta de asemenea cu situatii neasteptate.

Comutata intr-o faza de stres (sympathicotonia) , mintea devine total preocupata de continutul conflictului. Tulburari ale somnului si lipsa apetitului sunt simptome specifice. Biologic vorbind, acest lucru este vital, deoarece focalizarea atentiei asupra conflictului si orele de activitate in plus constituie conditiile propice pentru rezolvarea conflictului.

Faza activa a conflictului este denumita si „faza rece”. Deoarece pe perioada stresului se produce constrictia vaselor de sange, simptomele specifice ale activitatii conflictuale sunt extremitatile reci (in special mainile), tremurul si transpiratia rece. Intensitatea simptomelor depinde, in mod natural, de intesitatea si impactul socului conflictual. Daca o persoana ramane in aceasta stare prea mult timp, urmarile pot fi fatale.

Dr. Hamer a demonstrat, fara nici o indoiala, ca organismul nu poate muri niciodata de cancer, in sine. O persoana poate muri ca rezultat al complicatiilor mecanice produse de tumori, de exemplu blocarea unui organ vital precum colonul sau bila, dar in nici un caz celulele canceroase, in sine, nu pot provoca moartea. In German New Medicine distinctia dintre cancerul malign sau benign nu are nici o valoare. Termenul malign este o constructie artificiala (la fel ca marcarii tumorali) care, pur si simplu, indica o activitate de reproducere celulara ce a depasit o anumita limita complet arbitrara.

Daca o persoana moare pe durata fazei initiale active a conflictului, este de obicei din cauza pierderii de energie, a slabirii exagerate, a lipsei de somn si a epuizarii mentale si emotionale.

De cele mai multe ori este vorba de impactul emotional devastator al unui diagnostic sau a unei prognoze negative, de genul “Mai ai doar sase luni de trait!”, impact ce arunca pacientii de cancer si pe cei apropiati lor intr-o stare de disperare. Cu foarte mica speranta sau chiar deloc, sunt privati de forta lor vitala, isi consuma inutil energia si, in cele din urma, mor in urma unui proces agonizant pentru pacientii de cancer pe care tratamentele conventionale de cancer nu fac decat sa il accelereze.

Daca pacientul nu a facut nici un tratament conventional de cancer (in special chimioterapie sau radioterapie) , GNM are o rata de succes de 95 pana la 98 %. Este o ironie ca aceste statistici ale succeselor remarcabile ale Dr. Hamer au fost date chiar de autoritati.

Cand Dr. Hamer a fost arestat, in 1997, pentru acordarea de sfaturi medicale, fara a avea licenta medicala, pentru trei persoane, politia a confiscat fisele pacientilor sai si le-a analizat. Un procuror public a fost nevoit sa recunoasca in timpul procesului, ca dupa 5 ani, 6000 din 6500 de pacienti cu cancer in faza terminala erau inca in viata. In cazul tratamentelor conventionale, cifra aceasta este inversa.

Conform declaratiilor epidemiologului si biostatisticianului Dr. Ulrich Abel (Germania), succesul majoritatii chimioterapiilor este jalnic… nu exista nici o dovada stiintifica referitoare la abilitatea de a extinde in mod apreciabil viata pacientilor care sufera de cele mai comune forme de cancer organic…Chimioterapiile pentru cancerele maligne prea avansate pentru operatie, care reprezinta 80% din totalul cancerelor, reprezinta un “pustiu stiintific” (“scientific wasteland” – Lancet 1991).

Corpul se vindecă singur

Rezolvarea conflictului generat de semnalele initiale reprezinta inceperea fazei a doua a programului biologic. Emotiile si organismul nostru se comuta imediat in modul de reparare, programul de vindecare fiind asistat in mod direct de sistemul nervos vegetativ. Pe perioada fazei de vindecare, apetitul revine, dar suntem foarte obositi (putem chiar sa nu avem puterea de a ne ridica din pat). Odihna si furnizarea tuturor nutrientilor necesari organismului sunt esentiale pe perioada de vindecare. A doua faza este denumita faza calda si, in aceasta perioada, vasele de sange se maresc, incalzind extremitatile si pielea.

Odata cu rezolvarea conflictului se produce o schimbare la nivelul organelor, proliferarea celulara (vechiul creier – controlul cresterii tumorale) si distrugerea celulara (creierul nou – controlul degradarii tesuturilor) se opresc imediat si este declansat procesul de reparare specific.

O zona care s-a necrozat sau a prezentat ulceratii in timpul fazei active a conflictului este acum regenerata si refacuta cu celule noi. Acest proces este insotit, de regula, de inflamatii potential dureroase cauzate de edeme care protejeaza tesutul pe durata vindecarii.

Alte simptome tipice regenerarii sunt: hipersensibilitate, mancarimi, spasme (daca tesuturile musculare sunt implicate) si inflamatii. Exemple de boli care apar doar in procesele de vindecare sunt: diferite probleme de piele, hemoroizi, laringita, brosita, artrita, ateroscleroza, disfunctii ale rinichilor si vezicii urinare, anumite boli ale ficatului si infectii.

Bazandu-se pe observarea multiplicarii celulare (mitoza) si pe distinctia standard dintre tumoare benigna si maligna, medicina conventionala interpreteaza procesul natural de producere celulara a tesutului care se vindeca drept tumoare maligna.

In GNM distingem la fel doua tipuri de tumori. Dar tumorile nu sunt impartite in bune sau rele, ci mai degraba sunt clasificate dupa tipul de tesut si zona cerebrala din care provin si de unde sunt controlate. Exista acele tumori care se dezvolta, in mod exclusiv, in faza activa a conflictului- soc (tumorile pulmonare, tumorile de colon, tumorile la ficat, tumorile uterului, tumorile la prostata etc.) si cele care apar in timpul procesului natural de vindecare.

In felul in care creierul vechi controleaza cancerul, cresterea tumorala nu este nici accidentala si nici fara sens, din moment ce proliferarea celulara se opreste, de indata ce tesutul este reparat. Cancerul testicular, cancerul ovarian, limfomul, limfomul non-Hodgkin, diferitele tipuri de sarcom, carcinomul bronhial si laringial si cancerul cervical, toate sunt de natura curativa si fenomene exclusive ale fazei de vindecare. Cu conditia ca procesul de vindecare sa nu fie intrerupt de medicamente sau de o revenire a conflictului soc, aceste tumori dispar pana la urma, pana la sfarsitul procesului de vindecare.

Principiile pentru VINDECARE

A. In primul rand: Pacientul devine ’stapanul absolut’ al tratamentului. E 100% responsabil pentru conditia lui si nu-si pune sperantele in numeni mai mult decat in el insusi.

B. Apoi pacientul va lucra la intelegerea CAUZEI care a provocat conflictul si implicit boala.

C. In final va colabora constructiv cu doctorul pentru a crea un plan eficient de de rezolvare a conflictului atat MENTAL cat si PRACTIC.

*Este absolut necesar ca pacientul la inteleaga cat mai bine CE se intampla de fapt cu el, pentru a putea sa aiba o atitudine constructiva si motivata in procesele de autovindecare.

* Dr. Hamer pune accentul pe rezolvarea EMPIRICA (practica) a orcarui conflict emotional, insa pot fi benefice si psihoterapia, terapiile prin hipnoza si regresie sau altele de acest fel.

* Frica de cancer/moarte poate genera alt conflict, pe langa cel existent. E nevoie sa renunti total la astfel de ganduri, pentru ca faza de vindecare sa se desfasoare fara probleme.

* O persoana sanatoasa, bine hranita, odihnita,relaxata,cu activitate fizica zilnica si care are convingeri pozitive, va face mult mai usor fata orcarui conflict, si de asemenea se va lovi de mult mai putine.

* Persoanlele cu situatie materiala buna au un risc mult mai mic de a se imbolnavi spre deosebire de cei saraci (care nu au bani pentru a rezolva anumite conflite)

* La femeile insarcinate orice forma de cancer sau de tip cancer se va vindeca/elimina pe cale naturală, începând cu a 3-a lună de sarcina, deoarece sarcina are prioritate absoluta, spune dr. Hamer.

A primit ultimatum sa renunte la descoperirile sale stiintifice

Rezultatul cercetarilordoctorului Ryke HAMER se constituie intr-o diagrama stiintifica ce ilustreaza legatura biologica dintre psihic si creier si corelatia cu organele si tesuturile intregului organism uman (varianta engleza a “Diagramei stiintifice a GNM” este in lucru). Dr. Hamer a denumit descoperirile sale “Cele 5 Legi Biologice ale Noii Medicine”, datorita faptului ca aceste legi biologice valabile in cazul oricarui pacient, ofera o perspectiva cu totul noua asupra intelegerii cauzei, a dezvoltarii si a procesului natural de vindecare a bolii.

In 1981, Dr.. Hamer a prezentat rezultatele descoperirilor sale la Facultatea de Medicina a Universitatii din Tübingen, sub forma unei teze post-doctorat. Totusi, pana astazi, Universitatea a refuzat sa testeze cercetarile Dr. Hamer, in ciuda obligativitatii legale de a o face. Acesta este un caz fara precedent in istoria universitara. In mod similar, medicina oficiala a refuzat sa aprobe descoperirile sale, in ciuda a 30 de verificari stiintifice diferite, facute atat de medici independenti, cat si de asociatii profesionale.

La scurt timp dupa ce Dr. Hamer si-a prezentat teza, i-a fost adresat un ultimatum de a renunta la descoperirile sale stiintifice, sau i se va refuza reinnoirea contractului sau la Clinica Universitara. In 1986, desi munca sa nu a fost niciodata pusa la indoiala sau dezaprobata, doctorului Hamer i-a fost ridicata licenta medicala pe motive ca a refuzat sa se conformeze principiilor medicinei standard.

Cu toate acestea, era hotarat sa-si continue munca si, in 1987, a reusit sa-si extinda descoperirile practic catre orice boala cunoscuta de medicina.

Dr. Hamer a fost persecutat si hartuit timp de 25 ani, in special de catre autoritatile germane si de catre cele fraceze. Din 1997, Dr. Hamer locuieste in exil in Spania, unde isi continua cercetarile si continua sa se lupte pentru recunoasterea oficiala a “New Medicine”. Insa, din moment ce Facultatea de Medicina a Universitatii din Tübingen isi mentine tactica de amanare, pacientilor din intreaga lume le este refuzat dreptul de a beneficia de descoperirile revolutionare ale Dr. Hamer

Limbajul trupului

Aveti nevoie de doua minute ca sa va schimbati semnificativ cursul vietii Limbajul trupului afecteaza in mod direct nu doar modul in care ne percep oamenii din jur, ci si felul in care ne vedem pe noi insine. Psihologul Amy Cuddy ne demonstreaza cum "pozitiile corporale specifice puterii" - a sta intr-o postura care insufla siguranta in sine, chiar si cand nu ne simtim siguri pe noi - pot influenta nivelurile de testosteron si de cortizol din creier si pot avea chiar un impact major asupra sanselor noastre de a reusi in ceea ce ne-am propus. Americanca ne spune clar si raspicat ca n-avem nevoie decat de doua minute pentru a ne cultiva o postura care sa ne confera incredere si curaj in propriiile noastre forte. Textul de mai jos este transcriptul unei prezentari care avut loc la TED - seria de conferinte globale organizate pentru a raspandi idei care merita promovate. Oratorul este pshihologul american Amy Cuddy. Puteti urmari prezentarea in limba roman aici sau ii puteti citi transcriptul mai jos. Vreau sa incep prin a va oferi o solutie simpla de viata, gratuita, non-tehnica. Tot ce trebuie sa faceti e sa va modificati pozitia corpului timp de doua minute. Inainte sa va explic, am sa va rog sa va analizati putin corpul si ce faceti cu el. Cati dintre voi va faceti mai mici? Poate stati cocosati, stati picior peste piciorsau va impletiti gleznele. Uneori ne tinem mainile asa. Alteori, le intindem. Te vad! Fiti atenti la ceea ce faceti in acest moment. Vom reveni peste cateva minute. Sper ca, invatand sa controlati putin aceste aspecte, sa modificati semnificativ parcursul vietii voastre. Suntem fascinati de limbajul trupului si ne intereseaza in mod deosebit limbajul trupului celorlalti. Ne intereseaza o interactiune ciudata sau un zambet, o privire dispretuitoare, o ochiada ciudatasau poate chiar o strangere de mana. Naratorul: Sosesc la resedinta prim-ministrului, la nr. 10 si ia priviti! Norocosul politist are ocazia sa dea mana cu presedintele Statelor Unite. Iata ca vine si prim-ministrul -- Nu ! Amy Cuddy: Strangerea mainii sau omiterea ei ne face sa discutam saptamani intregi. Chiar si la BBC sau *The New York Times*. E clar ca, vorbind de comportamentul non-verbal, ori limbajul trupului -- dar in stiintele sociale preferam "non-verbal"-- e in esenta un limbaj, deci ne gandim la comunicare. Cand zicem "comunicare", ne gandim la interactiuni. Ce imi comunica limbajul vostru corporal? Ce va comunica voua limbajul meu? Avem motive sa consideram ca e o modalitate intemeiata de a privi problema. Expertii in stiinte sociale au petrecut mult timp studiind efectele limbajului trupului nostru sau limbajul trupului altcuiva asupra perceptiilor. Facem aprecieri si deductii rapide din limbajul trupului. Aceste judecati pot prezice evolutii semnificative ale vietii, cum ar fi pe cine angajam sau promovam, pe cine invitam in oras. De exemplu, Nalini Ambady, cercetator la Tufts University, sustine ca, atunci cand oamenii urmaresc clipuri de 30 de secunde fara sonor cu interactiuni reale dintre doctor si pacient, parerea pe care si-o fac despre amabilitatea medicului prezice daca acesta va fi dat in judecata sau nu. Nu are prea mare legatura cu faptul ca medicul a fost incompetent sau nu, ci daca ne place sau nu de el sau cum interactioneaza cu noi. Si mai interesant, Alex Todorov de la Princeton ne-a demonstrat ca parerile despre chipurile candidatilor politici, privite o singura secunda, prezic 70% din rezultatele pentru Senatul SUA si ale alegerilor guvernamentale. Dar sa trecem la era digitala. Emoticoanele, folosite bine in negocierile online,va pot aduce rezultate mai bune. Daca nu le folositi bine, e o idee proasta. Cand ne gandim la elemente non-verbale, ne gandim la cum ii judecam pe ceilalti, cum ne judeca ei pe noi si care sunt rezultatele.Avem tendinta de a uita insa de celalalt public care e influentat de mijloacele noastre non-verbale, adica de noi insine. Si noi suntem influentati de elementele noastre non-verbale, de gandurile noastre si de sentimentele si fiziologia noastra. La ce elemente non-verbale ma refer? Sunt psiholog social. Studiez prejudecatile si predau la o scoala de afaceri competitiva. Era inevitabil sa devin interesata de dinamica puterii. M-au interesat in mod deosebit expresiile non-verbale ale puterii si dominatiei. Ce sunt expresiile non-verbale ale puterii si dominatiei? Ei bine, iata-le! In regnul animal, tin de expansiune. Va faceti mari, va extindeti, ocupati mult spatiu; practic va deschideti. Tine de deschidere. E valabil in tot regnul animal, nu-i limitat doar la primate. Si oamenii sunt la fel Procedeaza astfel si cand detin puterea, in mod obisnuit, dar si cand se simt puternici pe moment. Acesta-i interesant in mod deosebit deoarece arata cat de universale si vechi sunt expresiile de putere. Aceasta expresie, cunoscuta drept „mandrie", a fost studiata de Jessica Tracy. Ea demonstreaza ca oamenii care se nasc cu vedere buna si cei orbi din nastere reactioneaza astfel cand castiga o competitie fizica. Cand trec de linia de finis si castiga nu conteaza ca n-au mai vazut pe nimeni facand asta. Fac asa. Bratele sunt ridicate formand un V, barbia e usor ridicata. Dar ce facem cand ne simtim fara putere? Facem exact invers. Ne strangem tot mai mult. Ne facem mici. Nu vrem sa dam peste persoana de langa noi.Animalele si oamenii procedeaza la fel. Asta se intampla cand alaturi puterea mare si lipsa de putere.Cand e vorba de putere, contrabalansam elementele non-verbale ale celorlalti. Daca cineva afiseaza putere fata de noi, avem tendinta de a deveni mai mici. Nu le copiem gesturile, adoptam gesturi opuse lor. Urmaresc acest comportament in clasa si observ ca studentii la MBA afiseaza gama completa de elemente non-verbale caracteristice puterii. Unii parca-s caricaturi ale masculilor alfa, care intra in sala, se aseaza exact in mijlocul camerei inainte de a incepe cursul, de parca ar vrea sa ocupe spatiul. Cand se asaza, parca se intind. Ridica mana asa. Si sunt ceilalti care realmente se prabusesc cand intra. Ii observi imediat ce intra. Vezi pe fata si corpul lor cum stau in banca si se fac micuti. Asa ridica mana. Am observat cateva lucruri in legatura cu asta. Primul nu va va surprinde, Se pare ca are legatura cu genul.Mai probabil ca femeile sa faca asa, decat barbatii. Femeile se simt cronic mai putin puternice decat barbatii. Deci nu ne mira. Dar alt lucru pe care l-am observat e legat si de nivelul de implicare la curs al studentilor si cat de bine participa. Asta-i foarte important intr-un curs MBA, participarea reprezinta 50% din nota. Scolile de afaceri s-au confruntat cu acest decalaj dintre sexe. Se inscriu femei si barbati la fel de bine calificati dar ai aceste diferente de note, care aparent sunt cauzate partial de participarea la curs. Am inceput sa ma gandesc: deci vin cu astfel de gesturi si se implica. E posibil sa determinam persoanele sa se prefaca, astfel conducand la mai multa participare? Principalul meu colaborator, Dana Carney, de la Berkeley, si cu mine am vrut sa aflam daca te poti preface pana cand reusesti. Poti face asta doar pentru o perioada si sa ai parte de o schimbare comportamentala ce te face sa pari mai puternic? Stim ca gesturile noastre determina perceptia altora,ce cred si simt ceilalti in legatura cu noi. Avem multe dovezi. Dar intrebarea noastra a fost: „Non-verbalul determina ce credem si simtim fata de noi insine?" Exista dovezi ca asa stau lucrurile. De exemplu, zambim cand suntem fericiti, dar si fortati fiind sa zambim, tinand un creion intre dinti, ne face sa ne simtim fericiti. Functioneaza in ambele directii. Cand e vorba de putere, de asemenea functioneaza in ambele sensuri. Cand te simti puternic, e posibil sa faci asa, dar e posibil, de asemenea, cand te prefaci ca esti puternic sa ai mai multe sanse chiar sa te simti puternic. Cea de-a doua intrebare a fost: Stim ca mintea ne modifica corpurile, dar e oare posibil ca trupurile noastre sa ne modifice mintea? Cand spun "mintea", in cazul celor puternici, la ce anume ma refer? Ma refer la ganduri, sentimente si aspectele fiziologice care alcatuiesc gandurile si sentimentele noastre. In cazul meu, hormonii. Analizez hormonii. Cum arata mintile celor puternici fata de mintile celor slabi? Nu-i surprinzator ca persoanele puternice tind sa fie mai categorice, mai increzatoare, mai optimiste. Simt ca vor castiga chiar si la jocuri de noroc. De asemenea, tind sa poata gandi mai abstract. Exista, asadar, numeroase diferente. Isi asuma mai multe riscuri. Sunt multe diferente intre cei puternici si cei fara putere.Fiziologic, sunt diferente intre cei doi hormoni-cheie: testosteronul, hormonul dominantei, si cortizonul, hormonul stresului. Am descoperit ca masculii alfa puternici in ierarhiile primatelor, au nivel ridicat de testosteron si scazut de cortizol. Liderii puternici si eficienti aveau, de asemenea, nivel ridicat de testosteron si scazut de cortizol. Ce inseamna? Cand se gandesc la putere, oamenii tind sa se gandeasca doar la testosteron, caci are legatura cu dominatia. Dar puterea tine si de reactia la stres. Vrei un lider puternic, dominant, cu nivel testosteron ridicat, dar care reactioneaza puternic la stres? Probabil ca nu. Vrem persoana puternica, ferma si dominanta, dar care nu reactioneaza puternic la stres, o persoana calma. Stim ca, in ierarhiile primatelor, daca un mascul alfa trebuie sa preia controlul, rolul de mascul alfa, in cateva zile, nivelul de testosteron al individului creste semnificativ, iar cel de cortizol scade semnificativ.Avem aceasta dovada ca si corpul poate modela mintea, cel putin la nivel facial, dar si ca schimbarile de rol pot modela mintea. Ce se intampla in cazul schimbarii de rol? Ce se intampla daca faci asta la nivel minimal, cum ar fi o mica manipulare, o mica interventie? „Timp de doua minute, iti zici, vreau sa stai asasi te va face sa te simti mai puternic." Chiar asta am facut. Am decis sa aducem persoane in laborator si sa facem un mic experiment. Acesti oameni au adoptat, timp de doua minute, pozitii corporale specifice puterii sau lipsei de putere. Va voi arata cinci dintre pozitii, desi ei au adoptat doar doua. Iata una dintre ele. Inca doua. Aceasta a fost denumita „Femeia Fantastica" in presa. Iata inca doua. Poti sta in picioare sau sta jos. Iata si posturile corporale lipsite de putere. Te strangi, te faci mai mic. Aceasta e foarte lipsita de putere. Cand iti atingi gatul, de fapt te protejezi. Iata ce se intampla: intra si dau o proba de saliva. Le spunem: „Timp de doua minute, trebuie sa faci asta sau asta." Ei nu vad pozele cu pozitiile. Nu vrem sa le insuflam un concept de putere. Vrem ca ei singuri sa se simta puternici. Fac asta timp de doua minute. Apoi ii intrebam cat de puternici se simt in legatura cu o serie de elemente si le dam sansa sa joace un joc de noroc. Le luam apoi alta proba de saliva. Atat! Asta e tot experimentul. Iata ce am descoperit. Toleranta riscului, adica jocurile de noroc -- Am descoperit ca, daca au o posturaspecifica puterii, 86% vor participa la jocuri de noroc. Daca au postura specifica lipsei de putere, doar 60%. O diferenta semnificativa. Iata ce am descoperit in legatura cu testosteronul. De la citirea initiala, cei cu pozitii de putere au inregistrat o crestere de aprox. 20% si cei adoptand pozitii lipsite de putere au resimtit o scadere de 10%. Repet, in doua minute au loc aceste modificari. Iata modificarile de cortizon. Persoanele puternice inregistreaza o scadere de 25%, persoanele slabe, o crestere de 15%. Cele doua minute conduc la schimbari hormonale care configureaza creierul pentru a fi fie hotarati, increzatori, in largul vostru, fie reactivi la stres si apatici. Cu totii ne-am simtit astfel, nu-i asa? Se pare ca elementele non-verbale chiar guverneaza modul cum gandim si ce credem despre noi, nu-i influenteaza doar pe ceilalti, ci si pe noi insine. De asemenea, corpurile noastre ne modifica mintile. Dar urmatoarea intrebare este: Pot pozitiile specifice puterii mentinute cateva minute sa ne schimbe vietile in mod semnificativ? Asta era in laborator. Era o sarcina simpla, de doar doua minute. Unde puteti aplica aceste descoperiri? Ne-am ocupat si de asta. Credem ca puteti folosi aceste date in situatii evaluative, cum ar fi situatiile intimidante social, in care sunteti evaluati fie de prieteni -- in cazul adolescentilor la cantina. Pentru unii ar putea fi necesitatea de a vorbi in fata unui comitet la scoala sau la o prezentare, la o astfel de prelegere sau la un interviu pentru un job. Am decis ca situatia la care raspund cei mai multi, deoarece majoritatea au trecut prin asta, e interviul pentru job. Am publicat aceste descoperiri, iar presa s-a repezit asupra lor. Ziceau: "Deci voi asa procedati cand mergeti la un interviu, nu?" (Rasete) Desigur, am fost ingroziti si am raspuns: „Oh, nu! Nu la asta ne-am referit. Din numeroase motive, nu faceti asta!" Repet, aici nu vorbiti cu alte persoane. Vorbiti cu voi insiva.Ce faceti inainte de un interviu? Asta faceti. Da? Stati jos. Va uitati la iPhone sau la Android, sa nu omiti pe nimeni. Va uitati pe niste notite va cocosati, va faceti mici, cand, de fapt, ar trebui sa faceti asta, de ex. in baie. Faceti-o! Gasiti 2 minute libere! Asta vrem sa testam. Aducem persoanele in laborator si iau pozitii de putere sau lipsa de putere. Si trec printr-un interviu foarte stresant. Dureaza cinci minute si sunt inregistrati. Sunt si judecati, iar evaluatorilor li se cere sa nu ofere feedback non-verbal, asa ca arata astfel. Imaginati-va ca aceasta persoana va intervieveaza pe voi. Cinci minute, nu primesc nimic. E chiar mai rau decat avalansa de intrebari. Lumea uraste asa ceva. E ceea ce Marianne LaFrance denumeste „a sta in nisipuri sociale miscatoare". Acest lucru ridica mult nivelul de cortizon. La un astfel de interviu au fost supusi, caci voiam sa vedem ce se intampla cu adevarat. Apoi am pus patru programatori sa priveasca inregistrarile. Ei nu cunosc ipoteza, nici conditiile. Nu stiu cine in ce pozitie statea si au privit aceste casete si au spus: „Am vrea sa angajam aceste persoane" - toti cei cu pozitii specifice puterii. „Nu vrem sa-i angajam pe acestia. si evaluarea generala a acestora a fost mai pozitiva." Ce determina decizia? Nu tine de continutul celor spuse de ei, tine de prezenta pe care o aduc discursului. I-am evaluat in functie de toate aceste variabile legate de competenta: cat de bine structurat e limbajul, cat e de bun, ce calificari au. Astea n-au efect. Doar acest aspect influenteaza decizia. Astfel de lucruri. Practic, persoanele isi aduc propriile personalitati. Se aduc pe ei insisi. Isi aduc ideile, dar ca ei insisi, fara alte reziduuri. Acest lucru determina sau mediaza efectul. Cand le vorbesc oamenilor despre asta, ca trupurile noastre ne modifica mintile si mintile ne pot schimba comportamentul si comportamentul poate modifica rezultatele, imi raspund: „Pare fals." Eu le-am raspuns: "Prefa-te pana reusesti!" N-as vrea sa ating tinta, apoi sa ma simt un escroc. Nu vreau sa ma simt o impostoare. Nu vreau sa ajung acolo si sa simt ca locul meu nu e acolo. M-am identificat cu aceasta idee. Vreau sa va spun o povestioara despre cum e sa fii un impostor si sa simti ca locul tau nu e acolo. Cand aveam 19 ani, am fost implicata intr-un accident grav. Am fost aruncata din masina, m-am invartit de cateva ori. Am fost aruncata in afara masinii si m-am trezit cu o leziune la cap, in sala de reanimare. Am fost retrasa de la facultate. si am aflat ca IQ-ul mi-a scazut cu doua niveluri standard, ceea a fost foarte traumatizant. Stiu ce IQ aveam deoarece eram identificata ca fiind inteligenta si, de mica, s-a spus ca sunt un copil super-dotat. M-au retras de la colegiu, dar eu tot incercam sa continui. Imi spuneau: „Nu vei absolvi. Poti face alte lucruri, dar asta nu vei reusi." M-am chinuit foarte mult si trebuie sa recunosc ca a-ti fi luata identitatea, identitatea ta principala, in cazul meu, ca sunt inteligenta, sa-ti fie luata, nimic nu te lasa mai lipsit de puteri decat asta. Ma simteam neajutorata. Am muncit si am muncit, am avut noroc, am muncit, am avut noroc si am muncit. Pana la urma, am absolvit facultatea. Mi-a luat cu 4 ani mai mult decat colegilor si am convins pe cineva, pe ingerul meu sfatuitor, Susan Fiske, sa ma ia sub aripa ei si astfel am ajuns la Princeton. Simteam ca n-am ce cauta acolo. Ca sunt un impostor. In noaptea dinaintea prelegerii dupa primul an -- Prelegerea dupa primul an la Princeton e de 20 de minute, tinuta in fata a 20 de persoane. Atat! Imi era teama ca voi fi descoperita a doua zi, incat am sunat-o si i-am spus: „Renunt." Ea mi-a raspuns: „Ba nu renunti, mi-am asumat un risc cu tine, asa ca ramai. Vei ramane si iata ce vei face: te vei preface. Vei tine toate prelegerile care ti se vor solicita de acum incolo. Vei face acest lucru repetat, chiar daca esti ingrozita, paralizata si simti ca te privesti din afara corpului, pana ajungi sa-ti zici: „Uau, chiar fac asta! Chiar am devenit asta. Chiar fac asta." Pana la urma asta am facut: cinci ani de studii postuniversitare. Dupa cativa ani, ajung la Northwestern. M-am mutat apoi la Harvard. Sunt la Harvard si nu ma mai gandesc la acest lucru, dar mult timp m-am gandit: „N-am ce cauta aici." Dupa primul an la Harvard, o studenta care nu se implicase la curs un intreg semestru si careia ii spusesem: „Trebuie sa participi, altfel ai sa pici", a intrat in biroul meu. N-o cunosteam deloc. Mi-a spus -- A venit complet invinsa si mi-a spus: „Nu am ce cauta aici." Acela a fost un moment cheie pentru mine. Doua lucruri s-au intamplat. In primul rand, mi-am dat seama: „Uau, eu nu mai simt asa." Nu ma mai simt asa, dar ea se simte si o inteleg. Cel de-al doilea a fost ca ea chiar avea ce cauta acolo! Se poate preface pana devine astfel. I-am spus: „Ba da! Ai ce cauta aici! Iar maine te vei preface te vei face puternica si vei --" „Vei intra in sala de curs si vei oferi cel mai bun comentariu facut vreodata." Si chiar a oferit cel mai bun comentariu si ceilalti s-au intors si si-au spus: „Vai, nici macar n-o observasem stand aici." A revenit la mine dupa mai multe luni si mi-am dat seama ca nu doar se prefacuse pana reusise, se prefacuse pana devenise astfel. Deci se schimbase. Asta vreau si eu sa va spun, nu va prefaceti pana reusiti prefaceti-va pana deveniti astfel. Faceti-o destul timp, pana deveniti astfel si internalizati atitudinea. Va las sa va ganditi la o ultima idee. Mici modificari pot duce la schimbari majore. Ia doar doua minute.Doua minute. Doua minute. Doua minute. Inainte de a intra in urmatoarea situatie evaluativa stresanta,timp de doua minute, incercati sa faceti asta. In lift, la toaleta, in birou in spatele usilor inchise. Asta trebuie sa faceti, sa va configurati creierul pentru a face fata situatiei cat mai bine. Ridicati nivelul de testosteron. Scadeti nivelul de cortizon. Nu plecati din acel loc gandindu-va ca nu le-ati aratat ce sunteti cu adevarat in stare. Plecati de acolo spunand: „Chiar cred ca am reusit sa spun si sa demonstrez cine sunt." In primul rand, vreau sa va rog sa incercati pozitiile corporale specifice puterii si va mai rog sa distribuiti stiinta, caci este simplu. Nu am un ego implicat in asta. Oferiti mai departe, impartasiti cu cei din jur, caci persoanele carora le foloseste cel mai mult sunt cele care nu au resurse si acces la tehnologie,nu au statut si putere. Oferiti-le lor, caci pot face acest lucru nevazuti. Le trebuie doar corpul lor, intimitate si doua minute si le pote schimba semnificativ cursul vietii. Multumesc!