10 MOTIVE PENTRU CARE URĂSC NUNŢILE

Will u marry me? NO! HELL, NO!

Românii sunt tradiţionalişti din fire şi nunta e un fel de poruncă scrisă cu roşu într-o biblie imaginară, inventată de un comunist misogin. În fine, ideea e că nunţile sunt overrated din toate punctele de vedere: prezenţa obligatorie, rochia albă, bani în plic & co. Staţi flex, nunta mea se va ţine în câmp cu muzică indie, lumea va mânca burgeri, va bea pe rupte şi se va petrece-n blugi. Încă ceva, la nunta mea eu nu voi fi prezentă. DARUL

Din punctul meu umil de vedere, nunta se face pentru a-ţi celebra uniunea cu presupusa jumătate, nu pentru a-ţi cumpăra casă-n rate din salariul meu de casieriţă. Just sayin’. Vrei nuntă, faci un bairam cu apropiaţii şi îi laşi să decidă în ce constă darul. Ca la americani, vii cu oala şi polonicul, nu cu sutele de euro în plic. Sau ce, mă vrei doar pentru banii mei? Freakin bridezilla! BRIDEZILLA

Mireasa, cu ziua ei importantă, în care fierbe că un crenvurst în oală, în care te salută pe furiş, e atentă cu toţi invitaţii ca la o masă de afaceri, mănânci cârnatul şi laşi ciubucul la nota de plată. Niciuna nu se distrează, niciuna nu se schimbă din rochia ei care ocupă 70% din încăpere, e preocupată de fiecare imprefectiune, nu bea mult, e moartă de oboseală şi culmea, de foame. Man, felicitări mireselor care s-au distrat pe rupte la nunta lor, că doar de aia au făcut-o! MUZICA

Nunţile româneşti, din punct de vedere muzical, au doar 4 genuri muzicale: muzica anilor 80-90, muzica Atomic Tv, populară şi manele. Să cânte lăutarii până-ţi plâng urechile de tristeţe, îţi moare sufletul, îţi stau sarmalele în gât, naşu e mort de beat peste cozonaci şi de tine se ia toată lumea că nu dansezi. Păi cum aş putea să dansez când muzica îmi permite doar 4 mişcări: datul din buric, dansul pinguinului, hora unirii şi dansul liană (un pas în stânga, unul în dreapta). DOMNIŞOARELE DE ONOARE

Care-i fiţa cu 4 fete care-ţi aruncă orez în freză, te urmează că nişte sclave triste şi sunt îmbrăcate în cele mai oribile rochii cu putinţă, croite infect, în aceleaşi culori: lila, roz corai, fucsia şi verde praz. De ce ai vrea să ai o gardă de femei rupte din cele mai low rated filme din istoria conematografiei? Nu e ca şi cum vreuna dintre ele chiar are onoare. N-ai cum să ai onoarea de îndeplini un asemenea rol. AMBALAJUL INVITATELOR

Fie că vorbim de o nuntă sătească, fie că vorbim de una metropolită, invitatele se îmbolnăvesc de aceeaşi maladie pe care n-o pot numi nici măcar „estetica urâtului”. De la coafurile legendare cu buclele sarmale, cocuri de spart stânci sau permanentul care te face urâtă permanent, la machiaje cu tematică de bordel sau rochii de dansat la bară. E ca şi cum nunta devine brusc un prilej de a grăbi bătrâneţea. E, dacă vreţi, un ritual de accelerare al procesului de încreţire a pielii. Fiecare concurează pentru un loc la Muzeul Antipa. S-A FURAT MIREASA

Evident, după miezul nopţii, dispare mireasa, furată pentru nişte sticle de whisky. Da, atât valorează mireasa, o ladă de alcool. Toată lumea ştie că la un moment dat ea va fi furată şi cu toate astea, mirele face o criză de nervi, se dă în spectacol, rudele se agită că nişte bule de apă minerală, un haos total. Apoi se face o negociere, în timp ce mireasa e dusă ori la Arcul de Triumf, ori în Bamboo. FAPTUL CĂ DOI OAMENI SE IUBESC ŞI SE CĂSĂTORESC

Cupluri şi cuplurete, care se pupă şi se adoră fix în nasul meu. Singura mea companie fiind Jack. Jack Daniel’s. Pentru că nu-i aşa, mersul singur la o nuntă e ca şi cum te-ai duce de bunăvoie şi de plăcere la epilat cu ceară, în fiecare zi. După ce că plătesc spiritual prin simpla prezenţă la un eveniment care mă îngreţoşează complet, mai plătesc şi în bani. ROCHIA MIRESEI

Dantelă, crinolină, voal şi derivate din cele menţionate. Dacă se poate să fie cât mai albă şi cât mai bufantă sau cât mai mulată şi decoltată, e perfect. Nicio mireasă nu ar alege altceva. Cu toate astea, toţi urlă de uimire când văd mireasa în prag. Ce naiba e aşa uimitor? E aceeaşi rochie albă cu voal, însă un model diferit. Ladies, 2013 e anul minimalist, avangardist, părăsiţi zonele de confort. Albul e puritatea pe care femeile şi-au pierdut-o după 1986. POZATUL

Şedinţele foto în parc, scara măgarului, naşii, mirii, mirii cu naşii, naşii cu mirii şi cu câinii vagabonzi, domnişoarele de onoare cu mireasa, mireasa cu cerul, mireasa în fund, mireasa fugind de mire, mirele fugind de mireasă, you get the point. Poză cu maimuţa. Fiecare invitat, pe rând, la poză cu mirii. După o luna, primeşti într-un plic pozele de la nuntă. Dacă îţi închipuiai că ai doar o guşă şi arăţi binişor, pozele îţi vor demonstra contrariul. MENIUL

Mâncarea e tot ce ne-a mai rămas. Dacă mâncarea nu e bună, 80% dintre invitaţi vor plânge fiecare bănuţ investit în acest eveniment de mare amploare. E drept că nu prea ai cum să dai greş dacă aperitivele sunt cu salam, măsline, şuncă şi castraveţi, icre, roşii cu salată de vinete, felul doi e piure cu friptură, felul trei e cu sarmale şi mămăligă, iar la final, tortul. Marele tort, cu şapte etaje, din frişcă şi fructe. I mean, câţi ani de aici încolo vom mai mânca sarmale la fiecare nuntă? CÂŢi?