Potrivit Karmayog.com, proprietarul unei mori din Ahmedabad (n.r. – un mare oraș indian), Ambalal Sarabai, a ordonat uciderea a 60 de câini vagabonzi care rătăceau prin fața morii lui. Fiind hindus, l-au cuprins remușcări legate de fapta sa, așa că s-a dus la Mahatma Gandhi. După ce acesta i-a zis că n-a făcut rău ce-a făcut, s-a stârnit o mare controversă. Societatea Umanitară din Ahmedabad și mulți alți oameni l-au întrebat pe Gandhi cum se poate ca el, apostolul Ahimsei (n.r. – una dintre virtuțile marilor religii indiene, care înseamnă să nu faci rău fizic), să fie de acord cu uciderea în condițiile în care religii ca hinduismul sau jainismul interzic asta. Atunci, Gandhi s-a folosit de ziarul său, Young India, pentru a explica ce înseamnă mai exact Ahimsa și cum trebuie tratată problema câinilor fără stăpân.
Când am scris articolul pe acest subiect, știam că o să-mi completez povara deja încărcată de probleme. Dar trebuia s-o fac. Scrisori furibunde continuă să curgă. La o oră la care, după o zi grea de muncă, mă pregăteam de culcare, trei prieteni m-au invadat, au încălcat principiile ahimsa în numele omeniei și m-au stârnit la o discuție pe marginea lor. Veniseră la mine în numele omeniei. Cum puteam să-i refuz?
Așa că m-am văzut cu ei. Unul din ei era trădat de furie, amărăciune și aroganță. Nu părea c-ar fi venit cu dorința de a-și risipi dubiile. Mai degrabă venise să mă corecteze. Toată lumea are dreptul să facă asta, însă cine își asumă această misiune trebuie să-mi cunoască poziția. El nu era însă de condamnat. Această iritare care nu e decât un simptom al violenței se întâlnește peste tot. Violența, în acest caz, era dureroasă pentru mine, pentru că îl trăda pe un susținător al neviolenței.
Susținea că e jainist. Am făcut un studiu considerabil pe tema jainismului. Jainiștii nu au monopol pe ahimsa. Nu este particularitatea exclusivă a vreunei religii. Fiecare religie se bazează pe ahimsa, iar aplicarea ei e diferită în diferite religii. Nu consider că jainiștii de astăzi aplică ahimsa mai bine decât alții. (…) Protecția micilor creaturi este într-adevăr o parte esențială din ahimsa, însă nu se oprește la ea. Ahimsa începe cu ea.
[Comunitatea] Mahajan nu lasă câinii să vagabondeze… E un păcat; ar trebui să fie un păcat să hrănești câini vagabonzi și am putea salva mulți câini dacă am avea o legislație care să permită împușcarea oricărui câine fără stăpân. Chiar și dacă cei care hrănesc câini vagabonzi sunt de acord să plătească o amendă pentru mila lor îndreptată într-o direcție greșită, ar trebui să fim liberi de blestemul câinilor vagabonzi.
Omenia nu e o însușire a sufletului. Nu se oprește la salvarea câtorva câini sau a câtorva pești; o asemenea salvare poate fi chiar păcătoasă. Dacă am un roi de furnici în casă, omul care se încumetă să le hrănească se va face vinovat de păcat. [Comunitatea] Mahajan s-ar simți în siguranță și poate ar crede că a salvat vieți dacă aruncă câinii lângă câmpul meu, însă ar comite păcatul mai grav de a-mi fi pus viața în pericol.
Un câine hoinar fără stăpân reprezintă un pericol pentru societate, iar o haită amenință însăși existența ei… Dacă vrem să păstrăm câinii în orașe și sate într-o manieră decentă, niciunui câine nu trebuie să i se permită să hoinărească. Nu trebuie să existe câini vagabonzi așa cum nu există nici vaci vagabonde… Putem să ne ocupăm la nivel individual de acești câini vagabonzi? Putem avea adăposturi pentru ei? Dacă aceste lucruri sunt imposibile, atunci nu pare să existe altă opțiune decât să-i omorâm.
(…) Câinii vor fi omorâți ori de câte ori devin un pericol pentru societate. Consider că asta e ceva de neevitat în viața unui gospodar. Să aștepți până ajung turbați nu înseamnă să le arăți milă. Ne putem imagina ce și-ar dori câinii dacă ar putea fi convocați la o întâlnire prin ce ne-am dori noi în aceleași condiții. Nu am alege în niciun caz să trăim. Faptul că mulți dintre noi am alege asta nu ne-ar aduce cinste. O întâlnire a înțelepților nu va hotărî niciodată ca oamenii să se trateze între ei așa cum tratează câinii turbați sau fără stăpân… Le aducem o ofensă câinilor ca și clasă chinuindu-i să vagabondeze și să trăiască din firmituri sau din resturile din farfuriile noastre pe care le aruncăm spre ei și le facem rău și vecinilor noștri prin asta.
Prin urmare, susțin cu tărie că dacă practicăm religia omeniei, ar trebui să avem o lege care să-i oblige pe posesorii de câini să-i țină pe aceștia sub supraveghere și să nu le permită să vagabondeze și care să permită distrugerea tuturor câinilor vagabonzi după o anumită dată.
Am insistat asupra unei legi municipale care să autorizeze municipalitățile să distrugă câinii fără stăpân. Fiecare câine neautorizat ar trebui prins de poliție și înmânat imediat [comunității] Mahajan, dacă se bucură de o dispoziție pentru întreținerea acestor câini și dacă se supune monitorizării municipale. În lipsa unei astfel de dispoziții, toți câinii vagabonzi vor fi împușcați. Această legislație simplă va preveni totodată neglijarea crudă a câinilor.
Nu am insinuat niciodată că toată lumea trebuie să aibă un câine. Ce am spus e că acești câini nu ar trebui să fie în niciun caz fără stăpân. Asta nu ar însemna că cei cu stăpân ar fi imuni [la boli], ci că posesorii lor vor fi responsabili pentru ei dacă se îmbolnăvesc sau turbează.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu