Draga A.,
Cand m-am obisnuit din nou cu gandul ca am nevoie de escapade sexuale si am ales sa fac ceva in sensul asta, m-am pomenit pus intr-o situatie destul de jenanta: nu aveam niciun fel de succes. Facultatea se terminase, nu mai aveam timp de pierdut printre studente debusolate, dintre care sa-mi aleg o eventuala partenera de flirt. La serviciu, nu se punea problema socializarii, printre cele cateva colege total neispititoare, fie pentru ca erau maritate, fie pentru ca erau de varsta maica-mii, fie pentru ca natura fusese generoasa cu ele in alte privinte decat aspectul fizic. Imi ramaneau serile de weekend, pe care insa trebuia sa le petrec cu tine si in care se propasea, la scara redusa, frustrarea litorala despre care ti-am vorbit: mergeam in baruri si cluburi pline de ispite, dar trebuia sa ma multumesc numai cu tine, simtindu-ma deci ca un caine cu teritoriul limitat de lungimea lantului. Din cand in cand, cainele primea, dintr-un motiv sau altul, cate o seara cu program liber-ales: cand nu aveai chef sa iesi sau cand erai plecata din oras sau cand binevoiai sa ma lasi la traditionala "bere cu baietii". Si atunci, cu lacomie, atacam prima fata la indemana: evident ca nu ma alegeam cu nimic.
Timpul ma presa: trebuia sa rezolv problema – de la a-i afla numele pana la a o duce in pat – intr-o singura noapte. Asta ma obliga sa fiu un negociator prost si penibil. Nu-i de mirare ca tentativele mele de flirt se izbeau de refuzuri a caror rusine trebuia s-o inec rapid in alcool si s-o uit inainte de a da ochii cu tine. Fiecare astfel de flit, fiecare escapada ratata ma umpleau de amaraciune si ma faceau sa te privesc asa cum un vietas isi priveste celula in care isi va ispasi pedeapsa. Ajunsesem atat de terorizat de gandul ca nu sunt in stare sa-mi obtin gramul de libertate sexuala incat devenisem foarte uracios cu tine si ma gandeam tot mai serios ca ar trebui sa caut motive pentru a ne desparti. Te iubeam, desigur, dar imi spuneam ca dragostea mea devenise una casnica, una lipsita de magie, una care nu mai merita sa traiasca mult. Dar nici solutia asta nu era viabila: refuzurile primite in ultima vreme sapasera cratere mari in respectul meu pentru mine insumi si ma temeam ca, renuntand la tine, nu mi-as mai gasi niciodata pe altcineva care sa ti se compare. Eram, deci, prins intr-o capcana jalnica: incapabil sa-mi condimentez un pic viata
amoroasa, prea las ca sa mi-o pot schimba radical.
Si, intr-o buna zi, am citit undeva – sau mi-a spus cineva – ca femeile singure, creaturi ale superficialitatii si iluziei, nu sunt intotdeauna capabile sa emita un set de criterii obiective pe baza carora sa-si aleaga partenerul sexual, asa ca prefera sa importe aceste criterii prin imitatie. Sau, varianta pe scurt:
- Femeile nu aleg un barbat frumos, ci un barbat care beneficiaza de compania unor femei frumoase.
Asta, cu siguranta, a fost o revelatie pentru mine. Asa ca am schimbat, brusc, strategia. Tu erai frumoasa – nu doar dupa standardele mele, ci si dupa ale comunitatii. Asa ca trebuia sa profit de tine pentru a cuceri teritorii noi. Pana la urma, tu erai jumatatea mea si normal ca nu puteam sa seduc pe altcineva daca ma prezentam la intalnire cu o singura mana si un singur picior. Ce orb fusesem! Prima victima a farmecelor tale a fost o fata cu parul lung pe care, spre rusinea mea, marturisesc ca nici nu mai stiu cum o cheama. Poate Anda, poate Andra, poate altfel. Am ochit-o in micuta discoteca si am privit-o insistent, peste umarul tau, pana am fost sigur ca ne-a observat impreuna. Apoi am jucat un pic de teatru: o priveam pe ea constient ca ma vede cu coada ochiului, dar intorceam capul brusc, ca si cum n-as fi vrut sa fiu observat, atunci cand ea se uita fix la mine. Si ma prefaceam interesat si aproape fericit alaturi de tine – pastrand totusi un aer de blazare si plictiseala, suficient cat sa justifice minutele in care aveam s-o fixez din nou cu privirea. Era ca un joc de societate. Stiam ca trebuie sa dozez ocheadele cu precizie, asa incat mesajul meu sa nu fie "Am o iubita, dar sunt nefericit si din cauza asta ma holbez la tine", ci "Am o iubita si sunt foarte fericit, dar ti-as putea da si tie o sansa".
Si a functionat. A doua seara m-am intors acolo fara tine si n-a mai fost nevoie de mare lucru. Dimineata de Duminica m-a gasit bandu-mi cafeaua intr-o garsoniera curatica, langa o fata imbracata in halat de baie si un motan gras si alintat, bucuros ca reusisem, inca o data, sa fentez monogamia. Mi-a fost frica sa fac schimb de numere de telefon cu ea. Probabil ca, din cauza asta, am si uitat, mai apoi, cum o cheama.
Si, vreo doi ani de zile, am dezvoltat pana spre perfectiune mica mea strategie de marketing
: ma duceam in cateva cluburi cu cliente fidele, ca sa pot scoate peste o saptamana sau doua unditele pe care le aruncam azi. Aveam grija sa nu ma mai grabesc: pana la urma, nu cerseam favoruri sexuale de la nimeni. Ba dimpotriva, eu eram cel dispus sa-si piarda o noapte si sa-si riste o relatie pentru a ma apleca, cateva momente, asupra frumusetii unei oarecare. Nu riscam sa ma apropii decat de cele care dadeau suficiente semne de interes, si cand o faceam aveam grija sa incep cu un discurs vag arogant si chiar un pic misogin, tocmai pentru a-i intari fetei convingerea ca eu sunt cel care are ceva de oferit – desi, in sinea mea, stiam ca e invers. Imi era greu sa cred cat de masochist poate sa fie sufletul femeii, care atat de greu se lasa cucerit cu rugaminti si atat de simplu cedeaza in fata umilintei. Ba chiar, dupa primele trei sau patru reusite destul de rapide, ajunsesem chiar in situatia in care eu refuzam avansurile, pentru ca vizibilul meu succes imi adusese pe cap cateva dintre acele fete carora sexul parea sa le fi lipsit de-o vesnicie si care se ofereau intr-un fel atat de evident, incat nu aveam niciun chef sa le umplu golurile cronicizate. Dar si ele imi erau de folos intr-un fel, pentru ca iti vorbeam tie despre ele si chiar ti le aratam, cand aveam ocazia, ca exemplu de necontestat al modului meu exemplar de a-ti fi fidel.
Devenisem mai inteligent decat dusmanul si imi convenea de minune treaba asta. Dar, asa cum spun batranii, draga mea A., unde-i minte multa, e si prostie cu carul, iar eu aveam in curand sa cad din nou in capcana propriei mele mandrii.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu